News Flash:

Drumul progresului - o Poveste cu presedinti

21 Aprilie 2007
918 Vizualizari | 2 Comentarii
Titus Ceia
Prin 1963, iarna, candva in preajma Craciunului, Nelu Amarandei - presedinte de colectiva la Lesu Vulpii - s-a intalnit cu Vasile Bulgar, omologul sau de la Berbelesti.
Intalnirea a avut loc la bufetul garii din Urziceni, imediat dupa conferinta inter-raionala a cadrelor din agricultura cooperatista, organizata cu mult simt de raspundere de catre Biroul Regional al Partidului Muncitoresc Roman.
La intalnirea despre care va povestesc abia acum, dragi romani si stimati concetateni, s-au discutat multe treburi adanci si complicate, cum ar fi semanatul de primavara, aratul in brazda adanca, depasirea planului la productia de grau si porumb. S-a mai discutat si despre situatia internationala. Sa nu uitam, trecusera abia cateva saptamani de la momentul Kennedy - Dallas, L. B. Johnson nu daduse inca cu mucii-n fasole in Vietnam, iar Nikita Sergheievici Hrusciov tocmai pleznea cu pantoful pupitrele elegante din Washington sau New York, cand i se parea ca auditoriul capitalist de la ONU nu e suficient de atent la vorbele marelui frate din Rasarit, ala cu drept de veto in Consiliul de Securitate.
Cel mai mult s-a pomenit - si lacramat - de Kennedy. Ca era bun, ca ii considera chiar si pe negri oameni (aici, tov. Bulgar ar fi avut unele obiectii), ca voia pace pe glob si asa mai departe.

Dupa ce l-au plans cat l-au plans pe disparutul presedinte al SUA, Amarandei a oftat primul. Urmat, desigur, de colegul Bulgar. S-au privit in ochi, senin, tovaraseste, si au soptit simultan: "asta este soarta noastra, a presedintilor".
Dupa care au iesit din cladirea bufet si s-au urcat in docar - fiecare in docarul lui, evident - pornind spre casa.
Revazand in minte acele zile, as putea spune ca ma simt usurat de faptul ca de atunci incoace istoria nu le-a dat mereu dreptate intrutotul celor doi bravi presedinti de colectiva din anii `60. La fratii rusi, de exemplu, anul urmator a picat Hrusciov. Prezidiul PCUS l-a suspendat. A mai trait vreo 12 ani, in pace si nederanjat de nimeni, facandu-si aproape zilnic singur piata la Golubnaia.
Una peste alta, mai bine asa. Un pic de moderatie nu strica. O retinere, acolo, da bine si e semn de civilizatie. Mai ales la furie. Pentru ca, ce sa spun, fata de uitatura chiorasa si ochii injectati ai unui Crin, Cosmin, Vadim sau Mirciulica Balalau, faptul ca nici unul dintre ei nu i-a luat - la propriu - gatul fostului, inca actualului si probabil si viitorului presedinte al Romaniei nu poate fi interpretat decat ca o dovada deplina a inaintarii lor neabatute pe drumul luminos al progresului si civilizatiei.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (2)

George SMADU  | #11495
doar o bobitza de piper, fara nicio aroma, asa se poate caracteriza acest articol al tristului domn Ceia.
Gica  | #11496
Nu-i rau!!! Nu-i bun si nici de bine...
Parca-i scris tot in bodega aia din gara de la Urziceni si mai ca-ti vine sa crezi ca ar fi adevarat. Da` nu pricep ce are Base cu Kennedy, New Yorkul cu Urzicenii si civilizatia cu gatzi presedintelui si ochii injectati a catorva tovarasi relicventi !!!???
Asi vrea sa intreb,fara a fi licentios si vulgar, ca sa nu ma rada redactia:
articolasele aiste se platesc la numar de cuvinte, sau Domnul Titus e un stahanovist literar ???
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1382 (s) | 22 queries | Mysql time :0.013085 (s)