News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

14 Martie 2003
818 Vizualizari | 0 Comentarii
Cartea si partea

Generatia mea a crescut in cultul invataturii. Ai carte, ai parte!, ne-au repetat bunicii si parintii, incredintati ca singura instructia ne poate asigura un statut social mai inalt si mijloace de trai corespunzatoare. Asa ca fiecare s-a straduit sa invete dupa puteri, convins ca existenta sa viitoare depindea nemijlocit de stradania scolara. Drept e ca scoala stia sa se respecte, ingrijindu-se sa cearna elevii si sa-i aseze la locurile meritate. Dascalii isi faceau datoria si erau respectati pentru asta. Imi aduc cu nostalgie aminte ca doar cei cu adevarat grei de cap luau meditatii, iar meditatorii nu erau altii decat colegii lor mai rasariti. Diploma de liceu ori aceea de facultate era garantia ca posesorul ei stapanea cel putin cunostintele minime pentru a face fata onorabil unei munci corespunzatoare. Vreau sa spun ca, in marea lor majoritate, certficatele de studii aveau suficienta acoperire ca sa merite efortul de a le obtine.
Cursul actual al lucrurilor ne da insa destule motive de ingrijorare. Nu pentru ca realitatea ne ofera exemple de succes social si material fara pregatire scolara adecvata. Am tot respectul pentru oamenii care si-au descoperit in anii din urma talent pentru afaceri si s-au priceput sa-l valorifice. Ingrijorator este faptul ca instructia, in formele ei institutionalizate, a inceput sa se goleasca de miez. Spune-i astazi unui elev ca a avea carte inseamna a avea parte si-ti va rade in nas! El vede ca nu straduintele sale la invatatura ii hotarasc viitorul, ci disponibilitatile financiare ale parintilor; ca, in paralel cu scoala oficiala, care se face de mantuiala, el trebuie sa urmeze neaparat o alta, pe cat de neoficiala, pe atat de obligatorie, a meditatiilor particulare; ca degeaba reuseste el prin concurs la cutare liceu zis de elita, fiindca parintii mediocrului sau coleg de banca ii cumpara un loc la acelasi liceu; ca examenele universitare si diplomele, inclusiv acelea de doctor, se pot si ele cumpara, precum castravetii sau hartia igienica; ca, pana la urma, absolvirea unei institutii academice nici macar nu-i asigura un loc de munca pe masura, mai lesne de obtinut prin relatiile si banii parintilor. Ce imbold spre invatatura mai poate naste o asemenea realitate? Si la cata consideratie din partea societatii se poate astepta acela care mai are naivitatea de a lua cartea in serios?
A avea carte ameninta sa se traduca azi prin a avea o patalama, obtinuta nu conteaza prin ce mijloace. Si cel care a primit-o contra cost, si acela care a stat cu burta pe carte pentru ea se bucura, in fata legii, de aceleasi drepturi. Ba parca cel dintai are mai mult tupeu ca sa si le revendice.
Alexandru DOBRESCU
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1346 (s) | 22 queries | Mysql time :0.019639 (s)