News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

15 August 2003
1213 Vizualizari | 0 Comentarii
Activistul de partid

Inainte sa devina ceea ce a ajuns, fusese un om obisnuit, cu niscaiva calitati si cu destule limite, mai mult sau mai putin priceput in meseria lui, mai mult sau mai putin destept, mai mult sau mai putin simpatic, mai mult sau mai putin cultivat, din care pricini nici nu atragea atentia, pierzandu-se linistit in multimea anonimilor dintotdeauna. S-a intamplat insa ca, intr-o buna zi, partidul din care face parte, si care intamplator era la putere, l-a numit intr-o oarecare functie publica. Fireste ca nu degeaba, ci drept multumita pentru devotamentul aratat pana atunci si ca semn de incredere ca va ramane neschimbat pe mai departe. Stiu prea bine ca, inainte sa ajunga Cineva, orice ins este un stralucit anonim. Dupa cum mai stiu si ca exista in fiecare dintre noi disponibilitati nebanuite, pe care doar imprejurarile deosebite reusesc sa le scoata la lumina. Intr-un dascal de scoala poate sa doarma nestiut un priceput gospodar, dupa cum intr-un prost administrator poate sta ascuns un excelent tarcovnic.
Insa nu la asemenea revelatii vreau sa ma refer, ci la o schimbare pe cat de generala, pe atat de radicala, si care tine de psihologie. Anume, orice individ pus intr-un scaun mai inalt sufera o brusca metamorfoza. Daca s-a intamplat sa-l cunosti dinainte, dupa inscaunare descoperi un alt om. Patruns de insemnatatea functiei, iti intinde doar varfurile degetelor, afiseaza o preocupare apasatoare, de parca toate grijile lumii s-ar fi pravalit asupra-i, iti raspunde alegand cu grija cuvintele, ca si cum de ele ar atarna soarta umanitatii, iar daca s-a nimerit sa fie bine dispus, iti vorbeste ingaduitor, ca de la atoatestiutor la profan, despre problemele globale la a caror solutionare a fost chemat sa puna umarul, dupa care te expediaza grabit, fiindca e asteptat de o armata de ziaristi ori urmeaza sa primeasca o importanta delegatie straina. Te si prinde mirarea cand a avut vreme sa-si insuseasca acest comportament tras parca la indigo, ce-i vine, culmea, ca o manusa.
Dar inca mai interesant e altceva. Cand stateati de vorba inainte vreme, subiectele predilecte erau legate fie de oarecarea lui meserie, fie de cei trei F: familie, fotbal si femei. Se ferea a-si spune parerea in privinte cu care, precum recunostea singur, nu avea nici in clin, nici in maneca si, in sinea ta, ii admirai sinceritatea si modestia, incadrandu-l in slab reprezentata categorie a persoanelor ce-si stiu lungul nasului.
Dar cum te-ai inselat! Inscaunarea a insemnat, pentru el, si o extindere nemarginita a competentelor. L-ai descoperit cu stupoare pronuntandu-se categoric in chestiuni ce-i erau complet straine, precum sanatatea publica, rostul presei, inflatie, invatamant, politici financiare. Si asta nu intre patru ochi, ci in public, de fata cu un auditoriu ce numara destui specialisti in domeniile abordate cu atata nonsalanta, dar care, din jena ori din alte motive, il ascultau patrunsi de o religioasa evlavie. Iar in particular l-ai descoperit rostindu-se cu aer de expert chiar si asupra indatoririlor omului de cultura, aruncand cu dezinvoltura fraze goale, probabil ca memorate cu o seara inainte.
Aceasta subita insusire de competente, preluate deodata cu functia, este semnul distinctiv al activistului.. Si tare ma tem ca inlauntrul fiecaruia zace un mic activist de partid, ce abia asteapta ocazia potrivita ca sa se arate in lume, sa creasca sa sa infloreasca.
Alexandru Dobrescu
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1515 (s) | 22 queries | Mysql time :0.030317 (s)