News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

23 Ianuarie 2004
1052 Vizualizari | 0 Comentarii
Unde sunt detractorii de altadata?

Un domn mi-a atras de curand atentia ca as arata o simpatie nelalocul ei fata de detractorii lui Eminescu, ea xtranspirand" atat din faptul ca m-am apucat sa-i editez, cat si din tonul intelegator peste marginile admise al comentariilor mele asupra-le. Cu precizarea ca afirmatia care urmeaza e valabila numai pentru detractorii de odinioara, recunosc public nu doar ca ii simpatizez, dar ca sunt pe cale a ma indragosti de ei. Nu in absolut, se intelege, ci exclusiv prin comparatie. Si cred ca oricine i-ar judeca prin raportare la detractorii de azi ar ajunge sa fie animat de sentimente asemanatoare. Caci detractorii de altadata erau oameni dintr-o bucata, nu-si schimbau de azi pe maine parerile. Daca incepusera prin a fi detractori, apoi detractori ramaneau pana la capat. Nici o imprejurare, cat de ademenitoare, nu-i putea clinti. Dimpotriva, parca ii indarjea si mai tare, indemnandu-i sa persevereze in directia pe care se angajasera. Iar daca se intampla sa nu persevereze, in nici un caz nu treceau de cealalta parte a baricadei, unde era mai cald si mai bine, preferand sa taca pur si simplu. Vreau sa spun ca, in felul lor, vechii detractori erau, totusi, oameni de caracter. Chiar de nu le impartaseai punctul de vedere, puteai sa pleci linistit cu ei la drum, fiindca stiai in orice moment la ce te poti astepta din parte-le.
Azi nu mai e asa. Daca e ferm pe cat si inaintasul sau de ieri, detractorul zilelor noastre se fereste a mai merge drept la tinta. Tuna si fulgera, dar nu impotriva operei eminesciene, ci in contra areligiozitatii" admiratorilor sai actuali, a lipsei flagrante de spirit critic, a tendintei de a-i trece cu vederea poetului omenestile pacate si neimplinirile, neglijentele si habitudinile nu tocmai in acord cu normele curente de igiena, a ciudatei si oarbei ambitii de a-i echivala scrisul cu expresia cea mai inalta a spiritului creator romanesc. Detractorul de altadata aducea, in sublima lui obtuzitate, argumente, formula idei, unele demne de interes, chiar daca inadecvate subiectului, si trimitea la pasajele din opera in stare sa-l sustina. Detractorul de azi deturneaza discutia spre receptarea critica si vorbeste in generalitati. In deosebire de stramosul sau, care isi facea un titlu de glorie din a fi la obiect, detractorul contemporan e principial, probabil unde principiile neinsotite de exemple sunt mai usor de digerat. Iar daca se gaseste cineva sa-l ia la bani marunti, se grabeste sa intervina, amintind ca, de fapt, el n-a facut altceva decat sa ridice o problema de receptare, a carei justete e confirmata de atatea spirite alese din trecutul si prezentul culturii noastre. Pentru ca detractorul in viata e duplicitar si las: dupa ce a lansat o provocare, asteapta sa vada efectul si, daca i se pare inconvenabil, schimba macazul. Insa cea mai clara proba a lipsei de caracter a detractorului in viata e alta. Pana acum cativa ani, noi n-am cunoscut specia detractorului capabil sa sarute locul in care a scuipat. Acum ne putem mandri si cu asemenea indivizi, care, dupa ce s-au ilustrat ca barfitori ai lui Eminescu, nesfiindu-se a cere ca masura critica ce li se aplica lor sa fie una pentru toti, asadar si pentru marile valori artistice, au gasit de cuviinta ca nici un principiu moral nu-i impiedica sa primeasca linistiti un premiu de debut ce poarta numele nespalatului Eminescu. Drept care l-au primit fara sa le tremure mana si se mandresc cu el.
Alexandru DOBRESCU
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1351 (s) | 22 queries | Mysql time :0.013844 (s)