News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

30 Aprilie 2004
886 Vizualizari | 0 Comentarii
"Ca un fagure de miere"

In prag de alegeri, asa se infatiseaza Primaria Iasilor: ca un fagure de miere spre cucerirea caruia se intrec tot soiul de bazaitoare. Dar e o falsa intrecere. Cine parcurge cu detasare lista candidatilor, baga indata de seama ca macar trei sferturi dintre concurenti n-aveau nici o sansa dinainte de a se inscrie in cursa: fie ca au suporteri abia cate degete la o mana, fie ca ecoul precedentelor lor ispravi pe domeniul public zgarie inca urechile alegatorilor, fie ca, lipsiti de elementare cunostinte, e greu sa-i inchipuie cineva ducand la capat o treaba pe care habar n-au cum sa o inceapa. Oare sa nu fi realizat acestia ca le e scris sa faca simpla figuratie? Da de unde! Pentru unii, figuratia intra in program, e regula nescrisa a jocului politic; pentru altii, ea e ocazie de publicitate. Caci si cel din urma figurant paseste tot pe scena, in bataia reflectoarelor.
Mai ales ca orice intrecere electorala e, in esenta, cearta de cuvinte. Ceea ce presupune sa ai plamani puternici si sa arati hotarare. Asa ca liota concurentilor se intrece in a-si arunca unul altuia vorbe aspre si a-si da reciproc bobarnace intelectuale de o subtirime ce ingalbeneste de invidie orice lovitura de maciuca. Asta imi si place la ei: ca nu-si cruta defel puterile mintii, straduindu-se a le dovedi iesenilor ca oricare din ei ar fi demn sa stea in capul unui asemenea oras. Vor trece alegerile, cum trec atatea, insa risipa de spirit din preajma si, nu ma indoiesc, din timpul campaniei va continua sa faca deliciul ceasurilor noastre de relaxare.
Si-mi mai place ceva la candidatii fara sanse: anume nestramutata lor credinta ca fara ei nu se poate, ca, de n-ar interveni cat mai e vreme, s-ar duce de rapa si putinele lucruri ce se incapataneaza a merge bine.
Dupa cum imi place faptul ca, dezbracati de orice raspundere practica, isi pot lasa imaginatia sa zburde nestingherita, croind cele mai nastrusnice proiecte si programe de neintarziata indreptare a situatiei. Care, se subintelege, a cazut intr-o stare intolerabila si nu poate fi lasata acolo. Ce conteaza ca antipatica realitate n-ar incapea decat cu picioarele inainte in astfel de planuri? Admiratia noastra ramane neincovoiata dinaintea atator dovezi ca puterile fictionale ale neamului, reputat a se fi nascut poet, n-au secat chiar de tot.
Mi-ar fi greu sa inchei fara a semnala si al treilea motiv de pretuire, legat cumva de precedentul. Lipsa oricarei umbre de sansa nu doar ca descatuseaza imaginatia, lasand-o sa bata campii cu voiosie, dar inlatura si alte bariere, inclusiv pe acelea morale. Poti, in consecinta, sa faci abstractie, nerosind, de propriu-ti trecut, sa te declari intruchiparea inocentei si a bunei-credinte si sa le dai cu tifla dalmatienilor. Si mai poti sa promiti. Orice, numai sa promiti: locuri de munca pe saturate, salarii europene, starpirea coruptiei, taxe simbolice, amenajari urbane de science fiction. Caci promisiunile de azi sunt asul din maneca de peste patru ani, cand vei putea reprosa cu electorala indreptatire: vedeti, daca nu m-ati ales pe mine?
P.S. Ca sa nu fac nota discordanta, promit si eu ceva: ca indata ce se va da liber la campania fatisa, voi reveni asupra pricinilor din care admiratia mea pentru figuranti ameninta sa dea pe de laturi. Cu detalii si cu nume.
Alexandru Dobrescu
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1433 (s) | 22 queries | Mysql time :0.034855 (s)