News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

31 Ianuarie 2005
1027 Vizualizari | 0 Comentarii
Meditatie la meditatii Hotarat sa aduca la lumina zilei ceea ce se numeste generic "economia subterana", guvernul si-a anuntat intentia de a controla incontrolabilul teritoriu al meditatiilor scolare. Care n-o fi atingand cifrele de afaceri ale fabricantilor nedeclarati de alcool, dar, pana la dibuirea acelora (oricum mai anevoioasa decat haituirea profesorilor naraviti in obtinerea de venituri ilicite), ar putea sa carpeasca prin partile dosnice anemicul buget al statului. Intentia a trezit, cum era de asteptat, nemultumirea dascalilor, jigniti de asimilarea cu marii evazionisti, si a fost ironizata de gazetari. E posibil ca onor guvernul sa persevereze in aceasta directie, dupa cum, sesizand ridicolul situatiei, e foarte posibil sa renunte. Insa indiferent ce varianta va alege, problema meditatiilor ramane. Fiindca ea nu este in primul rand de natura fiscala, ci profesionala si morala. Un parinte consimte sa-si mediteze odrasla, daca aceasta nu face fata minimelor exigente scolare. Si nu face fata ori din vina lui, ori dintr-a dascalilor. In primul caz, sunt doua posibilitati: fie nu-l duce mintea, fie elevul are alte "prioritati". Daca nu-l duce mintea, ar trebui orientat spre activitati mai putin solicitante intelectual. Daca are alte "prioritati", se vede ca familia l-a cam scapat de sub control si s-ar impune o mai atenta supraveghere din parte-i inainte de a nu fi prea tarziu. Intr-al doilea caz, sunt tot doua posibilitati: fie dascalul nu stie sa predea, lipsindu-i, chiar si dupa decenii de cariera didactica, abilitatea de a expune materia limpede si ordonat; fie, daca are har de pedagog, si-l pazeste cu strasnicie, consimtind sa-l scoata la lumina numai cu ocazia rarelor inspectii scolare, multumindu-se in restul timpului sa invite elevii a citi lectiile din manuale. Daca nu l-a daruit natura nici macar cu o bruma de vocatie pentru aceasta profesie, nu mai e nimic de facut. Adica ar fi ceva, anume reorientarea sa profesionala. Scoala noastra apeleaza inca la serviciile prea multor absolventi de facultate ajunsi profesori in lipsa de altceva mai bun, pe care ii pastreaza, in virtutea inertiei, pana la pensie. Nu am cunostinta de nici un profesor indepartat din invatamant pentru lipsa flagranta a aptitudinilor didactice. Am, in schimb, destule exemple de profesori batator la ochi de incompetenti, care nenorocesc generatii dupa generatii de scolari si nimeni nu-i impiedica sa-si treaca linistiti gradele si apoi sa le invoce drept argumente ale profesionalismului. Confruntat cu asemenea dascali, tolerati in sistemul de invatamant, care parinte responsabil nu-si duce copilul la meditatori, meniti a suplini ceea ce instructia organizata nu-i ofera? Daca profesorul e, totusi, bun, dar numai cand are chef (pentru ca e platit aidoma maturatorilor), parintele apeleaza iarasi la meditatori, adesea tocmai profesorii de la clasa, ajunsi in situatia de a preda in particular exact ce si cum ar trebui sa predea in timpul orelor. Meditatia devine astfel un substitut costisitor al invatamantului gratuit. E usor de sesizat micul santaj cuprins in acest tip de conduita dascaleasca, ce merge, in absenta unor raspunsuri pe masura asteptarilor, pana la persecutarea sistematica a elevului. Descurajarea meditatiilor e posibila prin doua masuri simultane: indepartarea imediata a incompetentilor din invatamant prin concursuri profesionale si salarizarea profesorilor adevarati la un nivel suficient de inalt ca sa-i oblige a-si face datoria. Alexandru Dobrescu
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1409 (s) | 22 queries | Mysql time :0.012625 (s)