News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

25 Martie 2005
956 Vizualizari | 0 Comentarii
O forma tot mai goala: Uniunea Scriitorilor

Uniunea Scriitorilor e in campanie electorala, urmand sa-si desemneze in mod democratic o noua conducere. Pentru imensa majoritate a populatiei Romaniei, febra acestor alegeri nu prezinta nici un interes. Ma tem ca si pentru o parte din membrii Uniunii, printre care marturisesc a ma numara. Pentru ca Uniunea Scriitorilor a incetat sa mai fie o voce de care trebuie sa se tina seama. Si lucrurile vor ramane pe mai departe la fel, indiferent daca alegerile vor fi curate ca lacrima sau se va apela tot la traditionalele autobuze cu votanti in calatorie de placere. Nu va conta nici macar daca va ramane acelasi presedinte ori va iesi altul. Unii cred ca schimbarile petrecute in Romania de dupa ‘90 ar fi raspunzatoare pentru aceasta de neoprit pierdere a autoritatii institutiei. Fara a exclude o asemenea posibilitate (cu toate ca scriitorii nu au fost singurii nevoiti sa suporte o brusca modificare a statutului social), ma tem ca, inainte de a arunca vina in alte curti, e recomandabil sa ne uitam mai atent in propria-ne batatura. Unde, ce vedem? Ca Uniunea, prin conducerea ei, nu a facut nimic pentru a pastra coeziunea breslei, ajutand-o din contra sa se invrajbeasca mai bine, stimuland, pe de o parte, constituirea si legitimarea unor grupuri cu interese straine de literatura, dar utile la vreme de nevoi electorale, si ignorand, pe de alta parte, orice tentativa de readucere a lucrurilor in albia normalitatii. Simplul fapt ca presedintele in exercitiu a tolerat simulacrul de alegeri locale de saptamana trecuta, cand nimeni dintre fostii alesi nu a trebuit sa dea seama de glorioasele fapte savarsite in expiratul mandat si nici una dintre problemele reale ale obstii nu a fost supusa dezbaterii, arata ca fruntea Uniunii are, ca si pana acum, agenda incarcata cu probleme mai presante decat starea literaturii si a literatilor. E de altminteri greu de inteles cum o uniune de creatie nu s-a simtit datoare sa elaboreze un program coerent de sustinere si protejare a intereselor profesionale ale membrilor sai, buni doar sa plateasca cotizatii, sa publice carti pe care se percepe timbru literar si, fireste, sa voteze o data la patru ani. Insa nici prin minte nu i-a trecut conducerii Uniunii sa ofere ceva in schimb, bunaoara o reglementare a raporturilor dintre autori si editori, gasind probabil legitim sa incaseze bani pe scrieri pentru care palmasii de autori primesc de regula numai calde strangeri de mana.
Inca si mai grav e faptul ca, prin politica sa, Uniunea a contribuit nemijlocit la deprecierea statutului scriitorului, care a ajuns sa se simta mai degraba membru al unei organizatii obstesti decat al unei uniuni de creatori. Primirea in Uniune nu mai e demult selectiva, ajungand o simpla formalitate. In felul acesta, numai la Iasi sunt 250 de scriitori cu acte in regula, iar la nivelul intregii tari cateva mii, adica sensibil mai multi decat mecanicii de locomotiva. Bineinteles ca majoritatea lor sunt veleitari, urmasi inmultiti prin sciziparitate ai celebrei "duduci de la Vaslui", ale carei asalturi abia mai pridideau sa le tempereze vechile "Convorbiri literare", dar niste veleitari egali in drepturi cu scriitorii adevarati, ba inca mai hotarati decat aceia sa si le exercite si sa se exprime in numele breslei. Multimea de jalbe, proteste, luari de pozitie, cereri si reclamatii difuzate cu darnicie in presa amatoare de "evenimente" nu vine din partea scriitorilor, ocupati cu cartile lor; ea este principala opera literara a armatei de veleitari declarati cu usuratate artisti si decisi sa-si valorifice nobila porecla in chip de passe-partout. Cand atatia impiedicati in condei revendica fara rusine titlul de scriitor, ba pretind atentie si respect fiindca au facut rost de o legitimatie inlocuitoare de talent, cum sa ne mai asteptam ca iesirea in public a unui scriitor veritabil, rusinat ca e socotit coleg cu toti balbaitii scrisului, sa conteze? Si cum sa ne mai asteptam ca Uniunea insasi, ilustrata tot mai des de asemenea vanatori de glorie, ubicui si cu gura mare, sa fie luata in serios?
Pasoptistii presupuneau ca formele aduse de aiurea isi vor crea pe incetul fondul potrivit. Si, cel putin in parte, nu s-au inselat. Numai ca, lasat pe maini nepricepute, fondul isi diminueaza pe zi ce trece substanta, ca sa se faca nevazut in cele din urma. Dupa toate probabilitatile, asta va fi si soarta Uniunii Scriitorilor.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1322 (s) | 22 queries | Mysql time :0.014068 (s)