News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

19 August 2005
898 Vizualizari | 0 Comentarii
"Mircea, fa-te ca lucrezi!"

Ascensiunea politica a doamnei Mona Musca dateaza abia de vreo cativa ani, adica de cand a inceput sa fie invitata la talk-show-urile televizate. Ocupase, e drept, un fotoliu de parlamentar si inainte de 2000, dar prestatia sa din acea vreme nu stiu sa fi lasat urme. Televiziunea, in schimb, a adus-o in prim plan, transformand-o in vedeta a vietii politice. Atat de mare s-a dovedit succesul mediatizarii, incat, atunci cand si-a anuntat demisia de la Ministerul Culturii, primul ministru a rugat-o public sa revina asupra deciziei, invocand tocmai faptul ca, avand in vedere foarte buna imagine de care se bucura, gestul sau ar afecta credibilitatea executivului.
Ar fi o eroare sa tratam aceasta declaratie drept un simplu act de curtoazie masculina. Guvernul nu-si putea permite luxul de a pierde peste noapte un asemenea capital de imagine, mai ales intr-un moment cand ineficientei tot mai evidente a ministrilor i se adaugase neplacuta impresie a jocului de-a demisia, un hobby estival al premierului.
O farama de imagine cantareste mai greu decat un munte de competenta. Aparenta prevaleaza asupra esentei, vorba ii da cu tifla faptei, forma lasa in umbra fondul. Realitatea nu mai e aceea de care ne izbim la fiecare pas, ci aceea de la televizor. Poti sa faci cate si mai cate, dar sa ai o imagine proasta din pricina ca nu te-ai ingrijit sa le popularizezi; dupa cum poti sa nu faci absolut nimic, dar sa creezi iluzia, printr-o publicitate adecvata, ca trudesti zi si noapte pentru binele general. Insasi guvernarea tarii a devenit tot mai mult o problema de imagine, nu de administrare profesionista. Fara sa stie, Caramitru a anuntat in decembrie ‘89 deviza politicianului de tip nou: "Mircea, fa-te ca lucrezi!" In loc sa-si vada de treburi, demnitarii se inghesuie oriunde se sfinteste ceva, oriunde se taie o panglica si se obisnuieste un discurs, oriunde e de evaluat dimensiunea unei catastrofe, in scurt – oriunde sunt vizibili. Strang, asadar, capital de imagine si din evlavie, si din bucurie, si din suferinta. Acest turism mediatizat cu grija este, pana la urma, principala activitate pentru care sunt platiti din banii nostri, daca nu punem la socoteala periodicele acte normative de crestere a impozitelor si taxelor.
Buna imagine publica a doamnei Mona Musca, dupa care tanjea mai zilele trecute premierul, nu s-a cladit nici ea pe fapte. Cata vreme a fost in opozitie, faptele sale au fost vorbele televizate. Lumea a vazut-o tunand si fulgerand in contra puterii, invocand principii morale a caror incalcare este, cum obisnuia sa se exprime, inadmisibila, aratand cu degetul pacatele guvernantilor si ale apropiatilor acestora, cerand pe un ton imperativ interventia imediata o organelor abilitate ale statului. Iata, ziceau oamenii, un politician cu convingeri ferme, nedispus la compromisuri, De-a Domnul sa vina la putere si sa-si puna in practica ideile! Asa se face ca urcarea doamnei Musca pe banca ministeriala a fost aproape de la sine inteleasa. Pana sa demisioneze din ratiuni de, sustine domnia sa, consecventa cu sine, am avut placerea sa o vedem, la televizor, expunandu-si planurile de reorganizare a ministerului, si, tot la televizor, interpretand rolul principal in telenovela cu incendiul de la Opera. Altminteri, ministerul de care s-a ingrijit sapte luni a ramas acelasi mamut anchilozat, simuland oarescare activitate ca sa nu se bage de seama ca hiberneaza.
S-a intamplat sa o cunosc pe doamna ministru si altfel, la o intalnire cu oamenii de cultura din partea locului. Era pe la inceputul anului si cei adunati in holul Palatului sperau sa le fie ascultate parerile despre starea culturii si conditia creatorului. N-a fost insa decat o intrunire ca-n gara, pe picior de plecare. Doamna ministru a rostit cateva fraze de circumstanta, ne-a prezentat marii sponsori ai restaurarii monumentelor iesene, se intelege ca oameni de afaceri de aproximativ aceeasi culoare politica, dupa care a intrebat, de forma, daca are cineva ceva de spus. Si, cum s-au gasit cativa doritori, neplacut surprinsi de stilul expeditiv si de cadrul nu tocmai propice dialogului, ministrul a pus capat inca neinceputelor discutii si ne-a poftit sa ciocnim un pahar. Asta a fost tot.
N-am pretentia ca intamplarea din iarna e pilduitoare cat o fabula. Insa ea aseaza o pata de culoare pe portretul de televiziune al acum demisionatei doamne ministru. Cu riscul de a-i supara amarnic pe numerosii sai simpatizanti, indraznesc a afirma ca, aidoma multora dintre colegii intr-ale politicii, doamna Musca e toata numai imagine. Va sa zica aparenta, forma, cuvinte. Deosebirea de ceilalti, caci exista totusi una, vine din priceperea de a se aseza in cadru in cea mai convenabila pozitie si de a spune, cand i se da cuvantul, vorbe simtite. Dar tot vorbe.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1861 (s) | 22 queries | Mysql time :0.058906 (s)