News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

16 Decembrie 2005
705 Vizualizari | 0 Comentarii
Democratia artei

Cateva оntamplari "artistice" din ultima vreme mi-au confirmat ceea ce bagasem de seama mai demult: anume ca suntem pe cale sa devenim tara cu cea mai mare densitate de artisti pe kilometrul patrat. Orice ins care a deprins scris-cititul compune poezii, romane, piese de teatru. Si nu doar ca le compune, dar le si publica. Si nu doar ca le publica, dar оsi comanda carti de vizita pe care isi declara profesia de scriitor. Si nu doar ca tine sa risipeasca astfel eventualele confuzii, dar pretinde sa fie tratat оn consecinta, cu adica respectul cuvenit creatorilor de opere nemuritoare. Si nu doar ca оsi revendica dreptul la un tratament preferential, dar se uita foarte de sus la toti cei care au trudit secole de-a randul pe taramul literelor romanesti si оn special la beletristii contemporani cu oarecare renume, decretati оn bloc relicve ale unor timpuri defuncte, numai bune de pus оn spirt si de expus оntr-un muzeu. Asistam la o invazie a amatorismului, care nu se multumeste sa-si raspandeasca productiile prin tipar, dar forteaza pe toate caile recunoasterea publica. Iar orice оncercare de temperare a acestei porniri agresive prin invocarea unor criterii elementare de judecare valorica e taxata drept obtuzitate crasa ("Esti depasit, nene, nu pricepi nimic! – i-a aruncat оn obraz un june veleitar scriitorului care consimtise a-i citi productiile si se оngrozise de multimea ineptiilor din ele – Ar cam fi timpul sa te sinucizi.") si acoperita imediat cu un strat consistent de injurii.
Lucrurile se petrec aidoma si оn muzica, unde orice chitarist sau tobosar de cartier оsi face o trupa ca sa-si interpreteze "compozitiile" lipsite de o minima cunoastere a regulilor armoniei, si оn artele plastice, unde orice posesor de vopsele descopera cu entuziasm ca le poate оntinde cu pensula pe hartie ori pe panza, fiind – va sa zica – pictor оn cel mai deplin оnteles al cuvantului.
Ceea ce deranjeaza оn toate tipurile de manifestari "artistice" enumerate nu e atat agresivitatea vanatorilor de glorie cu orice pret, explicabila la o adica si prin varsta, cat iluzia lor ca un dram de obraznicie, simpatica ori de cate ori se оnsoteste cu harul creatiei, poate tine loc de talent. Cum trebuie sa ne puna pe ganduri si o alta iluzie, aceea ca a scrie, a picta sau a compune muzica nu mai cere, оn ziua de azi, stapanirea abecedarului domeniului, ci doar vointa. Cine оsi оnchipuie ca arta e taramul libertatii absolute, al bunului plac, dovedeste sau o imensa naivitate sau o nesfarsita prostie. Nu exista arta fara constrangeri si singura libertate a artistului sta, inclusiv atunci cand se razvrateste оmpotriva-le, оn capacitatea de a se exprima asumandu-si-le. Si e greu de presupus ca ai putea sa-ti asumi ceea ce оti este cu desavarsire strain.
Asaltul amatorismului asupra artei si-a gasit, fireste, sustinatori, tot din randurile ageamiilor, care оl interpreteaza drept un semn de democratie: оn sfarsit, explica ei, arta nu mai e "apanajul" unui cerc de alesi, ci o profesie accesibila tuturor. E destul, оn consecinta, sa vrei, pentru ca sa devii artist sau cunoscator al artei. Iar rezultatul acestei campanii de "democratizare" se vede cu ochiul liber оn publicatiile culturale, deschise celor mai nastrusnice aprecieri, puncte de vedere si interpretari. Probabil ca nu exista nazbatie botezata "opera de arta" despre care sa nu se fi scris undeva macar cateva pagini neaparat elogioase, invocate apoi de nefericitul autor ca probe ale recunoasterii creatiei sale. Daca treci оnsa dincolo de noianul laudelor, vrand sa deslusesti logica discursului critic, nu dai decat de gaunosenie pompoasa si de asocieri hazlii оn tragismul lor, infinit mai caraghioase decat decretarea superioritatii lui Ienachita Vacarescu fata de Goethe, pe seama careia se distra copios Maiorescu.
Arta n-a fost niciodata democratica, nici оn privinta creatorilor, nici оntr-a cunoscatorilor ei. Cei care au intrat оn randurile primilor au оndeplinit conditia de talent, dupa cum aceia care au оnteles-o si apreciat-o si-au educat gustul prin studiu atent si staruitor. Confundand dreptul de a crea cu dreptul de vot, noi suntem pe cale sa detronam talentul si competenta, ca sa punem оn locu-le incompetenta si lipsa de har. Se povesteste ca un contemporan al lui Pindar scrisese niste imnuri si s-a dus la poet sa-i afle parerea. Ce meserie ai? l-a оntrebat Pindar dupa ce a citit pergamentul. Negustor, a raspuns omul оn asteptarea verdictului. Atunci vezi-ti de negustorie si lasa imnurile оn seama poetilor! S-a оntors negustorul acasa, s-a оnchis оntr-o odaie si si-a luat zilele. Nu оnainte de a adauga pe manuscrisul lasat la vedere ca hotararea оi fusese dictata de rusinea ca оndraznise a se crede poet fara sa fie. Se vede ca, оn vremea aceea, rusinea оnca mai exista pe pamant. Ba mai facea si victime.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1705 (s) | 24 queries | Mysql time :0.056598 (s)