News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

5 Mai 2006
1415 Vizualizari | 0 Comentarii
Chibitul

Daca luam de buna spusa dictionarelor, chibitul este persoana care asista la o partida de carti, de sah sau de table. Atat si nimic mai mult. El nici nu participa la joc, nici nu face comentarii de pe margine. E numai spectatorul mut al оntrecerii. Ca abia se abtine sa nu-si dea cu parerea, sfatuindu-i pe jucatori cum sa procedeze, e foarte adevarat. Оnsa chibitul veritabil are destula stapanire de sine ca sa-si tina gura, mai ales ca orice interventie l-ar exclude, cel putin temporar, din privilegiata clasa a chibitilor. S-a оnteles, presupun, ca оn orice chibit se ascunde un mare jucator, care cunoaste infinit mai bine decat participantii la competitie tacticile castigatoare si rezolvarile optime оn situatii-limita. Ehei, daca ar fi оn locul lor! Ceea ce nu se va оntampla niciodata, caci orice chibit este o natura eminamente teoretica, nicidecum una practica. Оntre chibit si jucator se casca prapastia imposibil de acoperit dintre idee si fapta.
Profesia de chibit nu cere pregatire speciala. Poti chibita la fel de bine si daca ai terminat taras-grapis gimnaziul, si daca esti doctor оn stiintele comunicarii. Chibitul nu se recomanda prin patalamale, ci exclusiv prin pasiunea de a asista. Spectacolul ce se desfasoara dinainte-i оi da satisfactii incomparabil mai mari decat eventuala angajare оn competitie, ce ar presupune asumarea unor raspunderi prea grele pentru puterile sale. Pentru ca, оn pofida aparentelor, chibitul este un timid incurabil. Puternic cata vreme sta pe margine, cata vreme adica nu-i pot fi evaluate aptitudinile, el ar deveni victima sigura оndata ce ar patrunde оn arena.
Aceasta descriere a chibitului оntemeiata pe litera dictionarelor nu mai e azi decat оn parte valabila. Chibitul si-a modificat оn vremea din urma si domeniul de definitie, si aria de activitate. A ajuns sa fie prezent oriunde exista fie si o umbra de confruntare, dupa cum a renuntat la o trasatura оn stare altadata sa-l individualizeze: tacerea. De fapt, chibitul zilelor noastre e un gures оn toata legea, care nu mai pridideste sa-i critice, sa-i оndrume, sa-i admonesteze, sa-i aplaude, sa-i fluiere, cateodata sa-i оnjure pe competitori, la o adica si pe ceilalti chibiti. A ramas, ca si stramosul sau, un expert fara pereche, оnsa liber sa-si strige cat оl lasa plamanii nesfarsita competenta. Nu coboara nici acum оn arena, dintr-un principial dispret pentru оnfruntarea propriu-zisa, dar si datorita epuizarii resurselor de energie оn prelungitul efort de a-si face ascultate parerile atat de avizate.
Si metamorfoza nu s-a oprit aici. Simtind cel dintai ca noua-i оnfatisare nu mai corespunde vechiului nume, si-a cautat altele, mai potrivite teritoriilor de curand rechizitionate. Astfel, оn fotbal – iau un exemplu dintr-o zona cu sumedenie de chibiti – el se numeste suporter, оn muzica lipsita de linie melodica – iau un exemplu si dintr-un domeniu cu la fel de multi chibiti – fan, pe cand оn presa scrisa si la televiziune – iau un exemplu si dintr-o sfera unde numarul chibitilor creste vertiginos, amenintand sa le-o ia оnainte acelora deja pomeniti – analisti. Cum si fotbalul si sus-zisa muzica оmi sunt straine, ma limitez a enumera principalele semne distinctive ale analistilor. Sunt seriosi, chiar gravi, si neaparat categorici. Asta fiindca se pricep si nu se sfiesc sa o arate. Оncep, de obicei, prin a toca marunt viata politica, pe care o stiu ca pe propriile buzunare, ca pe urma sa se avante оn spatii deopotriva de familiare, precum literatura, cinematografia, teatrul si, fireste, muzica. Iar cand si acestea au fost maruntite cum se cuvine, urca оn tariile filozofiei, disecata cu un similar elan. "A marunti" va sa zica "a face praf". Pentru ca analistului оi e оn obicei sa nu-i placa nimic din ce toaca, semanand leit cu personajul de anecdota care taie felii de lamaie, le presara cu zahar si le arunca pe fereastra din pricina ca nu suporta lamaia cu zahar. Altminteri, singura lui durere vine din detaliul ca minutioasele-i analize nu trezesc un ecou оndeajuns de puternic spre a schimba realitatile. De aceea, analistul are, fie si intuitiv, impresia macinarii оn desert. Din pacate, acest sentiment al zadarniciei nu e suficient de acut ca sa-l оmpiedice a persevera.
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1358 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018785 (s)

loading...