News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

12 Mai 2006
1149 Vizualizari | 0 Comentarii
Suferintele lui Balcescu

Despre tragicul destin al lui Balcescu, nevoit sa moara pe pamant strain, am оnvatat cu totii la scoala. Ceea ce оnsa scoala a omis a ne spune e ca soarta nu a fost mai blanda cu autorul Romanilor sub Mihai Voda Viteazul nici оn posteritate. I-a fost dat acestui roman, bolnav de iubire de tara – sentiment de care e la moda a ne lepada ca de ciuma –, sa se pomeneasca lipsit de dreptul de "parintie" asupra Cantarii Romaniei, trecuta fara alta dovada decat cuvantul lui Alecsandri оn seama lui Alecu Russo. Si lucrurile nu s-au oprit aici. De curand, principala lui scriere, deopotriva istorica si literara, a fost оnvinuita de plagiat. Acuza era mai veche, dar nimeni nu o luase оnca оn serios.
Si pe buna dreptate. Fiindca istoria lui Mihai Viteazul a fost publicata de Odobescu asa cum se gasea оntre hartiile ramase de la Balcescu, оntr-o forma nedefinitivata. E fara sens sa vorbesti de plagiat оn cazul unei opere ramase оn manuscris, pe care, daca ar fi avut ragaz, autorul ar fi dezvoltat-o si poate reformulat-o оn anumite parti. Faptul ca unele capitole sunt doar schitate, ca destule note lipsesc, iar altele sunt incomplete, tocmai asta sugereaza. De o alta redactare ar fi beneficiat, mai mult ca sigur, si primele capitole din Cartea I, Libertatea nationala, privitoare la tineretea craioveana a eroului, care, e drept, urmeaza pas cu pas un manual de istorie celebru оn epoca, Idee repede de istoria printipatului Tarii Romanesti de Florian Aron (I–III, 1835-1838), de pe care Balcescu оnvatase la Sf. Sava.
Nu exista plagiat decat unde exista si intentia de a mistifica. Iar o astfel de intentie se materializeaza cel mai adesea prin apelul la tipar. Or, оn cazul nostru, tocmai gandul inducerii оn eroare lipseste.
Un exemplu de semn contrar ne furnizeaza un text postum al proprietarului actual al Cantarii Romaniei, cunoscut sub titlul Ofiteri francezi оn Moldova. Este urmarea unei epistole a lui Russo tiparite de Kogalniceanu оn Steaua Dunarii din primavara lui 1856, ramasa оn arhiva redactorului jurnalului din pricina оncetarii aparitiei acestuia. Numai ca mica scriere avea sa se dovedeasca traducerea literala a unui fragment dintr-un volum publicat la Paris оn 1822, Voyages des frиres Bacheville, capitanes de l’ex-garde, chevaliers de la Legion d’Honneur, en Europe et en Asie. Se оntelege ca Russo trimisese continuarea scrisorii pentru a fi tiparita оn coloanele gazetei, оndreptatind, оn absenta trimiterii la sursa, calificativul de plagiat, doar оntamplarea (poate si Kogalniceanu?) оmpiedicandu-l sa iasa оn lume cu o scriere ce-i apartinea оn prea mica masura.
Pentru a оncheia оntr-o nota optimista, se cade a aminti ca mereu nedreptatitul Balcescu a fost, pe cand traia, victima unui corsar al mintii. Studiul Puterea armata si arta militara de la оntemeierea Principatului Valahiei pana acum fusese publicat оn sapte numere (mai – august) din Propasirea anului 1844, iesind imediat si оn brosura si fiind ulterior reprodus, fragmentar, оn Curierul romanesc (noiembrie 1844) si оn Foaie pentru minte, inima si literatura (noiembrie – decembrie 1844). Doi ani mai tarziu, traducerea unei portiuni semnificative aparea оn Revue de l’Orient (vol X, 1846) sub semnatura lui ... Vaillant, fara – desigur – mentionarea adevaratului autor. Asa ca Balcescu e nevoit sa trimita o scrisoare revistei pariziene, revendicandu-si paternitatea scrierii. Vaillant nu era altul decat filoromanul profesor de franceza si director de la Sf. Sava оn timpul domniilor regulamentare, care avea sa scrie mai multe carti despre romani si chiar o gramatica "valaha" pentru francezi.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3452 (s) | 22 queries | Mysql time :0.219036 (s)