News Flash:

Dulcele targ al Iesilor - Coruptia genetica

4 Mai 2003
1269 Vizualizari | 0 Comentarii
Oriunde te intorci, auzi numai de coruptie. Ziarele obisnuiesc sa-si deschida prima pagina cu semnalarea unor noi cazuri flagrante, dar si cu reiterarea hotararii neclintite a Guvernului de a duce un razboi fara crutare impotriva acestui flagel; posturile de radio si televiziune nu raman nici ele mai prejos, intrecandu-se in organizarea de talk-show-uri principiale pe aceeasi tema, in care trimisii opozitiei arunca raspunderea in seama Guvernului, iar mesagerii guvernamentali explica ce grea este lupta in care s-au antrenat si cat de teoretic este ajutorul primit din partea vesnic nemultumitei opozitii. Toate institutiile statului sunt, potrivit informatiilor din presa, contaminate: Parlament, Guvern, Justitie, Politie, Administratie Publica, partide, ba chiar, potrivit unor declaratii recente, presa insasi. Notorietatea fenomenului a depasit demult fruntariile si emisarii organismelor internationale si-au creat un reflex din a ne face cu degetul a amenintare, somandu-ne sa luam masuri grabnice. Ceea ce, daca e sa judecam dupa forme, s-a si intamplat prin asumarea de catre Guvern a unui pachet de legi anticoruptie. Intrebarea e daca un astfel de pachet va fi in stare sa rezolve ceva. Se prea poate ca prevederile legilor abia adoptate sa fie foarte bune, mai ales ca formularile lor sunt, cum ni s-a repetat cu mandrie, inspirate din legislatia europeana in vigoare. Ma tem insa ca nu de legi aspre duceam noi lipsa, ci de justa lor aplicare. La urma urmelor, faptele de coruptie puteau fi sanctionate si in baza Codului Penal, cu singura conditie ca sa se doreasca aplicarea lui fara discriminare. Ce poate fi mai simplu decat sa inventariezi bunurile dobandite de cineva in ultimii ani si sa compari valoarea acestora cu veniturile realizate in mod legal? Daca institutiile abilitate ale statului nu au procedat la asemenea verificari, inseamna ca initierea lor a fost mereu considerata indezirabila. Si a fost indezirabila din multe pricini, a caror enumerare e la fel de neproductiva ca si batutul apei in piua. Una trebuie, totusi, amintita, fie si pentru ca ne ajuta sa intelegem intrucatva proportiile reale ale contaminarii. Cine parcurge cu de-amanuntul istoria societatii romanesti din ultimele trei veacuri este nevoit sa admita ca fenomenul coruptiei a insotit ca o umbra evolutia noastra. Istoricii cunosc prea bine dimensiunile ei in vremea domniilor fanariote, ca si in aceea a domnilor pamanteni. Modernizarea Romaniei in a doua jumatate a veacului al XIX-lea a dat un avant nemaiintalnit coruptiei. Liberale ori conservatoare, toate guvernele au incurajat-o sa prospere si sa acapareze totul. Un contemporan al guvernarilor lui I. C. Bratianu, dupa ce elogiaza marile progrese ale tarii sub carmuirea acestuia, aminteste ca a fost epoca de maxima inflorire a coruptiei. Atunci, zice el, s-a concesionat tot ce se putea concesiona, cu pierderi uriase pentru tara, atunci institutiile create pentru a sprijini economia i-au inavutit pe cei desemnati sa le administreze, atunci fotoliile de parlamentar se vindeau si se cumparau la vedere, atunci politicienii se aratau deosebit de "mladiosi", lasandu-se "convinsi" prin recompense sa-si schimbe culoarea. Si, ca sa ilustreze categoria din urma, acelasi contemporan ii pomenea pe N. Cretzulescu, V. Boerescu, V. Conta si P. Mavrogheni, care, in opozitie fiind, n-au rezistat tentatiei de a fi numiti, cu retributii considerabile, agenti ai Guvernului in strainatate, adormindu-si constiinta cu sloganul ca lucreaza pentru binele patriei. Azi, avem toate motivele sa pretindem ca asemenea practici n-au inflorit doar atunci, ele perpetuandu-se si in vremile de mai tarziu, inclusiv sub comunisti (cand au fost acoperite cu un val de discretie). Copiii, nepotii, stranepotii si stra-stranepotii celor de odinioara au primit, deodata cu laptele de la sanul mamei, si aceasta inclinatie naturala spre ocolirea cailor legale prin "ungerea" mecanismelor publice. Si au transmis-o intacta odraslelor. Ce lege ar putea sa atenueze, necum sa stearga, o asemenea zestre genetica? Lumea noastra nu se imparte, cum se mai amagesc unii, in corupti si oameni cinstiti, ci in corupti si oameni bolnavi de invidie ca, prin nesemnificativele pozitii detinute, nu au nici o sansa de a deveni coruptibili. Cinstitii, cati vor mai fi fiind in viata, abia reprezinta exceptiile menite prin traditie a confirma regula. Alexandru DOBRESCU
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1330 (s) | 22 queries | Mysql time :0.021092 (s)