News Flash:

Dulcele targ al Iesilor - Stricatorii de imagine

16 Mai 2003
1127 Vizualizari | 0 Comentarii
Am vazut la un post de televiziune un talk-show despre sanatatea na-tiunii, la care fusesera invitati un scriitor cunoscut si un medic la fel de cu-nos-cut, ul-timul fruntas al partidului de guvernamant. Ce au spus cei doi despre su-biec-tul in chestiune e prea putin important, mai ales ca discutia capatase, in ciuda gravitatii subiectului, un aer de sueta voioasa, invitatii intre-ru-pandu-se cu va-di-ta cordialitate doar ca sa vorbeasca amandoi deodata si sa arate poporului cat sunt de spirituali. Din acest vacarm euforic s-a detasat, totusi, la un moment dat, o tema vrednica de luare aminte, aceea a masurilor paguboase pentru imaginea par-tidului si a guvernului sau, precum obligatia oricarui cetatean si a oricarei fir-me de a plati taxa indiferent daca are sau nu receptor TV, ori obligatia orica-rui po-sesor de centrala de a-partament de a achita costul caldurii aferente te-vi--lor de ter-moficare ce-i tra-verseaza locuinta. Dupa ce a produs cateva exem-ple, unele hilare, altele macabre, ale efectelor aplicarii lor si le-a criticat cu en-tu-zi-asm, scri-itorul si-a ex-primat mi--rarea ca, data fiind aberatia strigatoare la cer a unor ase-menea acte nor-ma-tive, responsabilii cu imaginea la partid si la gu-vern nu le-au blocat inca din faza de proiect. Oare nu cumva, a lasat el de in--te--les, cineva lu-crea-za temeinic, acolo sus, la scaderea metodica a popu-la-ri-ta-tii guvernului si, im-plicit, a partidului la putere prin asemenea legiferari absurde? La fel de bine dispus, fruntasul politic a denuntat si el bizareria respec-ti-velor masu-ri, ba nu a ezitat sa completeze amuzat lista exemplelor cara-ghi-oa--se ori pur si simplu infioratoare, dupa care a trecut la explicarea mecanismului a-paritiei, avizarii si apro-barii lor in executiv. O explicatie suficient de eliptica, mai ales in partile e-sen--ti-ale, dar a carei concluzie ar fi urmatoarea: guvernul e pus de multe ori in fata faptului implinit si, luind in considerare documentatia fi-nan--cia-ra insotitoare, le aproba; cat despre primul ministru, acesta ia act de e-fectele abe-ra-nte ale hotararilor adoptate abia dupa ce presa sare in sus. Imi vine greu sa cred ca guvernul Nastase este o adunare de amatori, in ca--re stapaneste anarhia, ca fie-ca-re functionar face doar ce si cum il taie capul, ast-fel ca stanga habar n-are ce pu-ne la cale dreapta, ca ministrii nu catadixesc sa dea seama premierului despre im-pac-tul si urmarilor initiativelor legislative coapte in departamentele asupra carora vegheaza, ca distinsii con-si-lieri ai pri-mu--lui mi-nistru isi trec vremea band cafele si tricotand barfe, activitati indestul de acaparante ca sa nu le mai lase ragaz pentru intoarcerea fiecarui proiect pe toate fetele si, cu atat mai putin, pentru prompta informare a sefului lor direct. Imaginea conducatorului jucat pe degete de subalterni, victima inocen-ta a biro-cra--ti-ei propriei administratii, nevoit ulterior sa indrepte ce se mai poa-te in-drep--ta din gafele si prostiile subordonatilor mar-giniti, nu e nici noua, nici de o prea buna reputatie printre romani. Acum nu foarte multa vreme, un alt conducator ajunsese, gratie unei abile propagande, sa fie cainat de popor ca nu e informat corect de camarila asupra jalnicei re-a-li-tati: Ehei, ziceau oamenii, de-ar sti Tovarasul in ce hal am ajuns sa traim, sigur ca ar lua grabnice masuri de in-dreptare! Dar imbuibatii din jurul lui nu-i spun adevarul, ca sa nu-si piarda sca-unele! Apelul la o formula propagandistica de trista amintire denota lipsa de profesionalism a sfetnicilor de imagine ori reaua lor credinta. Insa faptul ca au recurs totusi la ea mai sugereaza si altceva: anume ca insusi rostul masurilor scu-zate prin intermediul ei nu e strain de un machiavelism pe care il crezusem dis--parut pentru totdeauna. Pe timpul raposatului, devenise un obicei ca, la ras-timpuri, sa aflam din zvonuri oficiale ca se pregatesc legi impovaratoare. Lumea se impacienta si prindea sa susoteasca pe la colturi. Iar le-gi-le ieseau, dar nu asa de apasatoare pe cat se anuntase, astfel ca, la vederea lor, romanul simtea ca i s-a luat o piatra de pe inima: Ei, ati vazut ca nu e dracul chiar asa de negru? Probabil ca cei ce n-au televizor nu vor plati taxa. Se va da, in schimb, o lege prin care fiecare cetatean sa fie obligat a-si cumpara unul. In rate, fireste. Probabil ca nici debransatii de la reteaua de termoficare nu vor plati caldura e-manata de tevile ce le trec prin apartamente. Dar se va emite o ordonanta care sa ne oblige la plata caldurii solare pe timp de vara. Ceea ce ar fi normal, din moment ce platim deja si pentru putina ploaie ce curge prin uluci.
Alexandru Dobrescu
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1340 (s) | 22 queries | Mysql time :0.014098 (s)