Actualitate

Eduard Hellvig, primul pas. E mic? E mare?

Publicat: 19 aug. 2015
1

Aducerea lui Ovidiu Marincea, de la Realitatea TV, in functia de consilier al directorului Serviciului Roman de Informatii starneste valuri mari. Si nu intamplator. Sunt, cel putin, doua motive intemeiate. Primul este ca Eduard Hellvig a apelat la un civil. Si nu la un om apartinand formal structurii de informatii pe care o conduce. Al doilea motiv este mai subtil. Ce nevoie avea directorul SRI, care dispune de ditamai serviciu de comunicare publica, sa-si ia un consilier? In definitiv, nu intreg Serviciul are misiunea de a-i sugera lui Hellvig cum anume trebuie imbunatatita imaginea Serviciului?

Eu cred, si sa-mi dea voie cititorii sa fiu optimist, ca, pentru prima data, Eduard Hellvig a dat un semnal cum ca intentioneaza sa reformeze Serviciul Roman de Informatii. O structura mult laudata. Chiar adulata. De catre o serie intreaga de personalitati publice, din tara si din strainatate. O structura care se bucura, cum-necum, si de o cota buna de incredere, in mai toate cercetarile de piata. De cear trebui, in aceste conditii, reformat SRI? Si de ce daca trebuie reformat, inceputul se face prin aducerea unor civili?

Este limpede ca, dincolo de performantele sale in ceea ce priveste indeplinirea fisei postului – fisa oficiala –  Serviciul Roman de Informatii s-a implicat, excedandu-si atributiile extremde mult, si in alte domenii. Cum ar fi justitia, care a devenit, oficial, camp tactic al SRI, si presa. Sau activitatea parlamentara ori cea executiva. Unele dintre aceste operatiuni, care sunt, nu numai de supraveghere, ci si de infiltrare a unor agenti acoperiti, sunt interzise de lege. Altele, cum este, de pilda, racolarea de jurnalisti sau infiltrarea redactiilor cu ofiteri acoperiti, sunt permise de legea romana. Dar este limpede, pentru orice om cu mintea intreaga, faptul ca obligarea judecatorilor, pe diverse cai, sa-si ia angajamente scrise pentru pastrarea secretului de stat, referitor la unele informatii din dosarele penale, faptul ca aceste informatii nu mai sunt publice si raman necunoscute pentru cei acuzati si pentru aparatorii lor, facand imposibila orice demonstratie a nevinovatiei, este un fapt de o gravitate exceptionala si care nu are nimic de-a face cu democratia, ci mai degraba cu politica unui stat totalitar. La fel stau lucrurile si atunci cand opiniei publice i se arunca praf in ochi, prin difuzarea de informatii false ori distorsionate, prin intermediul unor pseudo-jurnalisti. Exemple sunt destul de numeroase si este limpede ca, mai devreme sau mai tarziu, ele vor exploda, nu numai in obrazul institutiei, ci si in obrazul Romaniei.  

In consecinta, ceea ce, finalmente, trebuie schimbat in activitatea SRI este, nu numai stilul de comunicare, ci, mai ales, continutul si natura actiunilor operative ale serviciului. Cum se poate produce o atare schimbare?

Incepand de undeva. Iar acest undeva ar putea fi – vom vedea daca si este – semnalul dat prin aducerea lui Marincea in functia, cel putin pentru inceput, de consilier pentru comunicare al directorului SRI. Este, practic, prima miscare pe tabla de sah, prin care un civil este introdus in sistem. Daca lucrurile raman in aceste stadiu, vom constata, in curand, ca, de fapt, nu s-a intamplat nimic. Dar Marincea, daca reprezinta doar inceputul, ar putea sa preia, intr-un timp rezonabil, conducerea Serviciului de Comunicare. El si nu un om din interior. Atunci se va fi facut pasul doi.

Daca acest semnal nu este o pura intamplare, un simplu moft al lui Eduard Hellvig, atunci am putea asista, in curand, la schimbarea tuturor sefilor de directii ale SRI, nu neaparat cu oameni din esaloanele doi sau trei, ci chiar cu civili. Civili adusi in scopul de a asigura managementul diviziunilor. Asa cum se procedeaza si in alte tari. Asa cum s-a procedat si la noi in unele ocazii.
Si abia din acel moment, SRI ar trebui sa isi retraga, cat se poate de discret, acei agenti care sunt infiltrati unde nu trebuie. Si sa inceteze sa mai faca politie politica. Si sa inceteze sa se mai substituie altor institutii. Si sa-si consacre, in totalitate, eforturile fisei oficiale a postului.

Un semnal fenomenal pe care directorul SRI, Eduard Hellvig, l-ar putea oferi, in viitor, opiniei publice interne si externe, ar fi initierea unui proiect de act normativ care, la fel cum s-a intamplat in Germania, sa interzica, cu desavarsire, sub sanctiunea legii, infiltrarea redactiilor si racolarea jurnalistilor, operatiune care s-a dovedit atat de nociva si de scandaloasa in ultimii douazeci si cinci de ani.

Sursa:  CorectNews





Adauga un comentariu