News Flash:

Efemeridele si felul lor de a nu mai fi

31 Ianuarie 2000
1429 Vizualizari | 0 Comentarii
Am gasit printre recentele carti de poezie pe care le-am primit si pe cea a unui tanar poet, plecat, din nefericire, prea devreme dintre noi, la numai 25 de ani. Cartea "Efemeride, toamna", aparuta la Editura Cronica, semnata de Cosmin Oancea, mi-a atras atentia, atat din perspectiva exterioara, anume aceea ca autorul s-a preumblat de tanar dintre noi, dar si din cea intrinsec poetica, altfel spus, prin vers.

Tanarul avea forta de scriitor, iar prin ceea ce a lasat adunat pe paginile volumului amintit, confirma talentul pe care i-l aprecia, la acea vreme, criticul Ion Holban: "«Efemeride, toamna», volumul postum al poetului Cosmin Oancea, este mai degraba cartea unei stari poetice, decat un exercitiu in orizontul unei paradigme literare: suntem in fata a ceea ce numim indeobste talent poetic. Trecut prea devreme in lumea umbrelor, din actualitate in istoria literaturii noastre, Cosmin Oancea va-fi-fost-va-fi-fiind un poet adevarat".

Intrarea in spatiul poetic al autorului confirma aprecierea anterioara, ca si curajul cu care tanarul nostru poet se arunca in talazul verbului, fiind clara inradacinarea pe care o avea fata de vers. Se pot desprinde cateva segmente reprezentative ale planului liric, asa cum cei care vor vorbi despre disparitia sa vor fi tentati sa aminteasca valentele oraculare ale versului sau, aducand in discutie nefiinta ca pe o stafie care l-a bantuit. Mai important decat o astfel de speculatie este simplul fapt ca tanarul avea ceva de afirmat despre el si despre noi.

Dar scriu aceste randuri si pentru avertismentul pe care ni-l da poetul : "//Memoria ar trebui sa nu aiba/ SFxRSIT/ Dar totul e un sfarsit/ Sau altfel, memorie pentru razbunarea/ timpului pierdut, cu viata,/ Trait de Nimic in paralel cu/ Materia din prostia noastra imens de reala/ Si tot asa ne invartim intr-un vartej vicios de cercuri vicioase//". De la inaltimea acestui vers, constiinta tragica isi asuma, pana la urma, existenta, chiar daca ea se poate opri, in fapt, si continua doar in cuvant. Importanta va ramane pronuntarea lui.

Sau desenul, cartea avand printre pagini, grafii ale autorului, suficient de expresive pentru a completa un mesaj profund, sau "Linistea interioara": //Cand o sa vreau sa ma plictisesc de viata/ O sa ma gandesc la constructia secundei/ La locul din spatele timpului/ si din interiorul spatiului/ intr-o viziune a geniului/ clarvazator/ In urma careia venim si noi/ Urland la Luna;/ Poate de aceea ma simt bine in viata/ Stiind ca totul nu-mi apartine/ Iar nimic imi apartine.//"
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

cartea efemeride toamna editura cronica cosmin oancea ion holban
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1296 (s) | 22 queries | Mysql time :0.013827 (s)