Din lumea filmului

Emilia Clarke, doua operatii pe creier in timp ce juca in Game of Thrones: ‘Nu-mi mai stiam numele, le ceream doctorilor sa ma lase sa mor’

Publicat: 22 mart. 2019

Intr-un editorial publicat de The New Yorker, Emilia Clarke, ”Mama Dragonilor” din Game of Thrones, a dezvaluit ca a suferit doua interventii chirurgicale pe creier in ultimii an, pentru a elimina doua anevrisme care i-ar fi pus viata in pericol.

Clarke spune ca primul anevrism l-a suferit in 2011, in timpul unui antrenament.

”Eram atat de obosita incat abia am putut sa-mi pun pantofii de sport, a trebuit sa ma fortez ca sa fac primele exercitii. Apoi am simtit o durere puternica la cap, ca si cum o banda elastica imi strangea creierul. Am intrerupt antrenamentul si aproape m-am tarat catre vestiar unde am cazut in genunchi din cauza durerii. Am intuit ce mi se intampla – creierul meu era vatamat.

Mi-am miscat degetele de la maini si picioare si mi-am dat seama ca nu voi paraliza. Imi aduc aminte ca am auzit vocea unei femei, care ma intreba daca mi-e rau. Apoi de sunetul sirenei ambulantei, de alte voci care spuneau ca am pulsul slab. Cineva mi-a gasit telefonul si mi-a anuntat parintii.

Diagnosticul a fost rapid si cu perspective proaste – hemoragie subarahnoida (SAH), aveam un anevrism, o ruptura arteriala. Aveam sa aflu ca o treime din pacientii care sufera aceasta hemoragie nu supravietuiesc. Trebuia sa fiu operata urgent, si nici in acest caz nu erau garantii ca voi duce o viata normala in continuare.

Un val de ceata s-a asezat peste mine. Imi reamintesc ca am semnat un acord pentru o interventie chirurgicala. La creier? Fiecare clipa din viata mea era ocupata, nu aveam timp pentru o operatie pe creier. In cele din urma am semnat si am devenit inconstienta. In urmatoarele trei ore, chirurgii mi-au reparat creierul.

Cand m-am trezit, durerea pe care o resimteam era insuportabila. Un tub imi iesea din gat, eram nauca iar campul vizual imi era redus. Am fost dusa la Terapie Intensiva si mi s-a spus ca daca tre fara complicatii peste perioada de criza ce dureaza doua saptamanim sunt sanse bune de recuperare.

Dupa trecerea acestor doua saptamani, intr-o zi, o asistenta m-a trezit pentru a face o serie de exercitii cognitive. ”Cum te cheama?”, m-a intrebat. Numele meu complet este Emilia Isobel Euphemia Rose Clarke, dar nu mi-l reaminteam. In locul numelui, din gura mea ieseau o serie de cuvinte fara sens si am intrat intr-o panica teribila. N-am trait niciodata o teama asa de mare, soarta imi pregatise un destin nefast. Mi-am vazut viitorul, nu merita a fi trait. Eram actrita, aveam nevoie sa-mi amintesc replici, iar acum nu eram in stare nici macar sa-mi spun numele.

Sufeream de afazie, o consecinta a traumei suferite de creierul meu. Chiar daca amestecam cuvinte, mama mea, in marea ei bunatate, incerca sa ma convinga de faptul ca sunt lucida. In momentele mele cele mai rele, voiam sa ma deconectez de la aparate, rugam personalul medical sa ma lase sa mor. Munca mea – visele despre cum avea sa fie viata mea, se naruiau. Fara capacitatea de a comunica, eram pierduta.

Afazia a trecut intr-o saptamana. Devenisem perfect constienta si-mi puteam spune numele in intregime. In jurul meu existau pacienti care nu trecusera de acest impas. La o luna de la internare, am parasit spitalul, dornica de aer curat si de o baie. Aveam progamate diferite conferinte de presa, iar in cateva saptamani, eram inapoi pe platourile de filmare de la Game of Thones.

M-am intors la viata mea obisnuita, dar, in spital, medicii mi-au spus ca mai aveam un anevrism, in partea cealalta a creierului, care, desi era mic, trebuia tinut pentru observatie, pentru ca ar fi putut ”exploda” in orice moment. Mai aveam dureri, dar morfina le tinea sub control. Le-am comunicat starea mea producatorilor de la Game of Thrones, dar nu am dorit ca aceasta sa devina un subiect public. The show must go on!”, si-a povestit Clarke experienta.

Cea de-a doua operatie pe creier a suferit-o doi ani mai tarziu, in 2013, in timp ce se afla la New York.

”M-am programat pentru tomografia pe care o faceam in mod obisnuit, la intervale regulate. Anevrismul din partea cealalta a creierului isi dublase dimensiunile, iar doctorii au spus ca se impunea o interventie. Mi se promisese ca interventia avea sa fie simpla, mai usoara decat precedenta. Si am pornit intr-o noua calatorie prin artera femurala spre creierul meu, nicio problema.

M-am trezit dupa operatie tipand de durere. Procedura de eliminare a anevrismului nu reusise si aveam o hemoragie masiva, iar medicii imi spuneau ca daca nu ma opereaza din nou, sansele mele de supravietuire erau extrem de reduse. De data aceasta, a fost o interventie clasica pe creier, prin craniu.

Recuperarea a fost si mai dureroasa decat dupa prima interventie. Mi-am imaginat ca trec printr-un razboi mai crancen decat cel al personajului pe care il interpretam in GoT. Dupa operatie, o drena imi iesea din cap, parti din craniu imi fusesera inlocuite cu parti din titan, dar mai presus de toate era teana mea despre pierderea functiilor cognitive si senzoriale.

Am petrecut o luna internata in spital, cu aceleasi etape sensibile in recuperare. Imi pierdusem toate sperantele, nu puteam privi pe nimeni in ochi. Sufeream de o teribila anxietate, prin atacuri de panica. Fusesem educata sa nu ma plang, ca intotdeauna cineva sufera mai mult decat mine. Toate sperantele mele erau ingropate, ma simteam ca o cochilie a propriei persoane. Momentele prin care am trecut au fost atat de negre incat mintea mea le-a blocat, neaducandu-mi aminte mai nimic.

Imi aduc aminte totusi ca-mi spuneam ca n-o sa supravietuiesc si ca eram sigura ca, de aceasta data, informatiile despre afectiunea mea vor deveni publice. Si asa s-a si intamplat, la sase saptamani de la operatie, un reporter m-a intrebat despre ea, am negat.

Dar acum, dupa atatia ani de tacere, am hotarat sa va spun adevarul. Credeti-ma – stiu ca sunt un caz aproape unic, mult mai multi oameni au suferit mai mult decat mine, fara sa aiba parte de ingrijirea de care am avut norocul sa beneficiez.

Sunt recunoscatoare ca am reusit sa duc la bun sfarsit filmarile la GoT si fericita sa vad finalul acestei povesti si din viata mea si inceputul a ceea ce urmeaza dupa…”, a scris Emilia Clarke.



loading...

Adauga un comentariu