News Flash:

Eminescu al ceasului de fata

16 Ianuarie 2009
1085 Vizualizari | 2 Comentarii
Alexandru Dobrescu
Prin traditie, azi s-ar cadea a-l sarbatori pe Eminescu. Nu cu discursuri sforaitoare, din care sa dea pe de laturi superlativele (neaparat absolute ale) pretuirii noastre, din varii pricini nespuse peste an. Nici cu exegeze ultraspecioase, in care omul cumsecade, animat de oricata bunavointa, n-are cum sa mai regaseasca vreo urma din farmecul scrisului sau, intocmai cum minutioaselor analize fizico-chimice ale picaturii de apa le e peste puteri sa dea seama de valurirea oglinzii lacului din care a fost luata.

Ar fi destul ca gandul nostru sa se despovareze o clipa de mizeriile cotidiene si sa se indrepte linistit catre el pentru ca omagiul, daca tot tinem sa i-l aducem, sa fie deplin.

Intrebarea e: carui Eminescu ar trebui sa-i consacram aceasta farama de liniste interioara? Poetului alungat din manuale si cursuri universitare, din pricina ca n-ar mai corespunde sensibilitatii omului contemporan? Gazetarului pus la stalpul infamiei pentru patriotism excesiv, credinta in ideea de nationalitate, antisemitism, xenofobie si alte asemenea pacate, de neiertat in lumea actuala? Daca ar fi sa luam in serios toate imputarile cu care a fost acoperit in anii din urma, am ajunge la incheierea ca nimic din scrisul lui Eminescu nu mai e acum vrednic de interes si ca, la o adica, simplul fapt de a fi existat a devenit un balast, datorita caruia intrarea noastra triumfala in randul lumii civilizate intarzie nepermis de mult.

Dupa severele corectii administrate de bodigarzii "corectitudinii politice", mai "catolici" decat inchizitorii evilor de mijloc, din Eminescu n-a mai ramas, practic, mare lucru. Poate doar un spectru, care continua sa umble printre noi, bantuindu-ne visele si stricandu-ne tihna diurna.

Ar trebui de lamurit candva cum de semintele teoriilor occidentale, cat de absurde ori de nocive, prind imediat radacini in solul romanesc, transformat intr-un soi de teren experimental. Nu cunosc nici o cultura - dintre acelea de la care asteptam de secole bune, daca nu semne de recunoastere, macar incurajari sau, in cazul cel mai rau, ingaduinta - care sa-si fi masacrat valorile de capatai de dragul "corectitudinii politice". Noi insa n-am stat pe ganduri, am pus aberanta teorie in aplicare, si nu oricum, ci cu o jubilatie sadica greu de egalat. Inarmati cu noul pat al lui Procust, ne-am luat la masurat valorile si nici ca ne-a tremurat mana cand, descoperind nepotriviri presupuse intolerabile, am retezat cu entuziasm maini, picioare, capete. Si nu ne-am rusinat apoi sa ne mandrim cu grozava isprava, intre ale carei prime victime s-a numarat tocmai Eminescu.

Daca ar fi vorba de un simplu accident, faptul inca ar fi scuzabil. Se intampla insa ca, de cand ne stim, n-am precupetit nimic spre a face altora pe plac. Si, fireste, dureroasele experiente traversate nu ne-au fost invatatura de minte. Ne-am promis mereu noua insine sa nu ne mai lasam furati de aparente si sa nu mai alergam dupa caii verzi zugraviti pe pereti straini, dar am recidivat fara exceptie. Cazul flagrant al insusirii neconditionate a "corectitudinii politice" nu a fost nici el lipsit de precedente. In 1924, Panait Istrati, beat de gloria in care il proiectase peste noapte Romain Rolland, nu a ezitat sa-i reproseze raposatului Eminescu o alta (sau aceeasi?) "incorectitudine politica": orbirea de a nu fi intrezarit binefacerile internationalismului inainte sa scrie "Doina".

Ei si? Scandalul a alimentat vreun an paginile presei culturale, cu reactii severe din toate taberele, dupa care uitarea s-a asternut peste el. Acum, se repeta la scara generala eroarea lui Istrati. Numai ca, din pacate, cultura romana pare sa nu mai aiba destui anticorpi si nici rezerve de antibiotice. Sleita de atacurile atator maladii de import, sa nu ne miram daca, la un moment dat, isi va incrucisa, epuizata, bratele pe piept.

eminescu panait istrati romain rolland
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (2)

Iesean  | #53859
Excelent articol, ca de obicei. Prupun omului-roman care citeste articolul si nu numai, macar acesta mica aducere aminte : sa citim cateva poezii ale marelui nostru poet : Doina, Sara pe deal, si eventual daca se poate Luceafarul. Macar atat si ne vom umple de multa bucurie.
Otilia  | #53860
Ei, cat de complexa este viata fara Eminescu. Nimenui nu-i mai pasa. Ce spectacole, ce trairi...au ramas in sertarul cu amintiri. Voaluri si domnite, palarii si domni, toate au mutit la spectacolul asurzitor al vremurilor noastre. Primaria vrea BANI, BANI, BANI. Ofera pe non-valori sute de euro si nu are cativa lei si pentru Eminescu. Din acest motiv sunt discursurile "sforaitoare", sa-l citez pe maistrul Ivanescu. Dar..."pana la libertatea de a nu-ti mai fi teama, acorda-ti, fara intarziere, dreptul la vis".
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3061 (s) | 22 queries | Mysql time :0.186550 (s)

loading...