National

Emisiune de cultura, scoasa din grila ProTV. Nu aduce bani

Publicat: 07 dec. 2015
Pro TV renunta dupa 15 ani la emisiunea lui Dan C. Mihailescu, „Omul care aduce cartea„, anuntul fiind facut chiar de scriitorul, criticul si istoricul literar pe blogul personal. Telviziunea va mai difuza luna aceasta emisiunile deja inregistrate, ultima editie urmand sa fie difuzata pe 31 decembrie. Potrivit criticului literar, principala problema a fost sursa de finantare. Acesta precizeaza ca sefa Stirilor Pro TV a lasat deschisa o cale de revenire, cu conditia gasirii „unei surse credibile si „cu blazon” de sponsorizare, de talia BNR, BOR, British Council si altele asemenea. Ceea ce, pe unul nedotat socialmente si financiar ca mine, il depaseste in chip flagrant”. Iata, mai jos, ce spune criticul despre cum a fost eliminata emisiunea din grila.
„Mi se pare justificata decizia conducerii Pro TV de a curma existenta unei emisiuni care nu aduce niciun beneficiu financiar postului, indiferent de prestigiul simbolic aferent. Este o lege aspra, infinit discutabila, dar, prin aceasta, nu mai putin acceptabila. Pro TV a initiat-o, Pro TV m-a extras din hibernarea scriitoriceasca, astfel incat Pro TV avea tot dreptul sa puna capat acestui lux cultural excesiv in peisajul mediatic al „vicleimului valah”, ca sa folosesc o formula draga „conului Costica Argetoianu”. Vineri, 4 decembrie 2015, orele 11.20 AM, in biroul doamnei Gabriela Popescu, directorul Stirilor Pro TV, s-a petrecut – cu gratie amicala, comprehensiune ludic-reciproca si suava resemnare de ambele parti – decesul emisiunii „Omul care aduce cartea” (ianuarie 2000 – ianuarie 2016)”. Ultima editie a emisiunii va fi difuzata pe 31 decembrie. 
Dupa premiul CNA din 2003, au urmat dilemele privind sponsorizarea editoriala („editurile isi fac reclama si vand prin noi, iar noi nu castigam nimic”), propunerile lucrative („de acord sa prezentam carti destepte pe ecran, insa ele ar trebui neaparat dublate de titluri frivol-motivationale pe burtiera, astfel incat sa slujim toate categoriile de cititori”), impulsurile de bun simt economic, dar iritante si, oricum, inadecvate din unghiul, strict subiectiv, al prezentatorului (emisiunea sa fie finantata de Asociatia Editorilor din Romania, de Uniunea Scriitorilor, Ministerul Culturii, Ministerul Invatamantului, sau APLER, ori sa fie cumparata si redifuzata de Diverta, de lanturile Humanitas, Carturesti etc). Am resimtit dintotdeauna orice idee de sponsorizare ca o imixtiune, ori ca o presiune, directa sau indirecta, asupra optiunilor realizatorului. Or, in acesti 15 ani cu aproximativ 3.500 titluri prezentate, nimeni nu mi-a impus vreodata lectura si etalarea pe ecran a vreunei carti!.
In plus, am beneficiat, slava Domnului, pe tot cuprinsul anului 2015 de o sumedenie de semne de subrezire irecuperabila a statutului emisiunii mele in peisaj. Ele observ ca m-au antrenat indeajuns pentru a nu recepta cu garda jos finalul meciului: schimbari frecvente ale zilei sau orei de filmare, defectiuni tehnice, saptamani sarite, emisiuni disparute, amanate, dublu difuzate, stergerea intregii arhive din reteaua online s.a. Dupa cum am spus (cu uluire si recunostinta) in nenumarate interviuri de-a lungul acestor ani, nimeni nu a reusit vreodata sa-mi explice convingator de ce o televiziune infloritoare, mizand exclusiv pe innoire, gandire pozitiva, cultul succesului, insurgenta tinereasca, libertate de gandire, nonconformism si, apoi, in asa masura facatoare de istorie, precum Pro Tv – a simtit la un moment dat nevoia unei bizarerii handicapat-reactionare ca mine. Un ins conservator, hachitos, retractil, incontrolabil, fanfaron si ciclotimic, format la vizuina, literalmente netelegenic, nesigur pe sine, balbait, obez, prost imbracat, vorbind alandala, digresiv logoreic, eticist, imprevizibil si insubordonabil, plusand ticnit pe subiecte aiuritoare, socand patetic, deviind riscant la tot pasul, amestecand elitismul cu populismul, misticismul, nationalismul, cosmopolitismul, sentimentalismul s.a.m.d.
„Cine, dracu, a mai vazut asa ceva pe micul ecran?!?” – au exclamat feroce si – cel putin teoretic – fara drept de apel adversarii mei in fata propunerii sugubete a lui Adrian Sirbu. „Pai, tocmai aia e: nimeni!”, a cazut napraznic verdictul acestuia. Datorez, prin urmare, ascensiunea mea uluitoare pe micul ecran initialei propuneri profesionale a lui (in ordinea intrarii in scena) Stelian Turlea, sustinerii „referentiale” a lui Nicolae Manolescu, insotirii entuziaste a lui Gabriel Liiceanu in seara reuniunii decisive si, mai presus de toate, increderii fara fisura a lui Adrian Sirbu. E de la sine inteles ca, in 15 ani de seismografie mediatica, „Omul care aduce cartea” avea sa treaca printr-o multime de ispite, alintari, oprelisti, rigori, umilinte, mariri si fragilizari, asa cum sade bine oricarui capriciu bezmetic, tichie de margaritar pe crestetul unei realitati anapoda. Am beneficiat in tot acest timp, dincolo de spatele asigurat permanent de Adrian Sirbu, de sustinerea ferma a lui Stelian Turlea, de simpatia euforica a lui Cristian Tabara, de complicitatea amicala a unor oameni precum Alina Tolontan, Anca Budinski, Greta (si Adrian) Dan, Remus Margarit, Ioana Nitulescu, Adi Vailean, Florin Busuioc, Mihai Dedu, Nicu Boteanu, Oana Oproiu, Nelu Culcusica, Marian Burdusel, Catalin Haret si multi alti „copii” frumosi din echipele tehnice ale Pro-ului. Ei m-au deformat (in bine, zic eu) pe viata, astfel incat sa pot diferentia astazi, numai dintr-o ochire, in orice context tv, ignoranta lenesa de profesionalismul istet, prostia fudula de elanul angelic si buna vointa de reaua credinta.
Am trecut voios prin zeci de incercari. Am filmat in Crangasi, la Teatrul Giulesti, ca anexa a masivelor forfotiri de la „Chestiunea zilei” a lui Florin Calinescu, la inceput facand saptamanal un Top de cinci carti in finalul emisiunii lui Nicolae Manolescu „Profesiunea mea, cultura”, printre munti de recuzite mucegaite sau pempante, machiat fiind de legendarul Nicolae Voda, apoi in Pake Protopopescu, in cotloane improvizate sau in platouri simandicoase, dar si la studiourile din Buftea, ori in Parcul Tineretului, ca si la Bookfest ori Gaudeamus. Emisiunea a fost programata initial la 8 dimineata (prinzand lumea corporatista, inventivitatea IMM-urilor, micile mari frenezii capitaliste, gandirea pozitiva si fibrilatia occidentalizanta, cu pofta ei de carti motivationale, povesti de succes, savoir vivre, lifestyle), apoi la ora 9 – inainte de Tanar si nelinistit – ceea ce mi-a adus ca bonus sute de mii de privitori neasteptati, de la mamaite resemnate, vaduve bovarice, liceeni aburiti, someri de toate varstele si pensionari nationalist-xenofobi, pana la tigani multiplu targhetati si hipsterism la patru ace.
Dupa care, odata cu programarea de la 10 si ceva, am prins aleatoric cele mai surprinzatoare categorii de public, empatizand deopotriva cu brancardieri de la Spitalul de Urgenta Floreasca, pescari din Sf. Gheorghe Delta, calugari de la Nicula, Rohia, Vatopedi, Prodromu, Suceava, Putna si Frasinei, vaporeni romani care-mi telefonau din Singapore ori conduceau gondole-n Venetia, liceeni rockeri de la „Spiru Haret”, puscariasi de la Pitesti sau de pe Sos. Alexandria, vanzatoare de rosii din Berceni si Targoviste, viticultori din Odobesti, turisti din Balcic, Florenta, Praga si Lisabona, actori superbi ca Irina Petrescu, Valeria Seciu, Marin Moraru, Marcel Iures, Gheorghe Dinica si Mircea Albulescu, regizori dragi precum Sanda Manu, Mihai Maniutiu, Sandu Dabija, Ducu Darie, Gabor Tompa, Andrei Serban, Dragos Galgotiu, VIP-uri din religie, finante, armata, legislatie, industrie, avocatura, arte, stiinte, plus o mini-armata de free lancer-i, ONG-isti, PR-isti si IT-isti, academicieni, stilisticieni, oenologi, scenografi, teologi, financiari, muzeografi, coregrafi, patisieri si tot ce mai vreti dumneavoastra ca…retea personala, cum am aflat (prea) tarziu ca (i) se zice”.


loading...

Adauga un comentariu