Eveniment-Social

Era mai bună „școala lui Ceaușescu”? Ce spun părinții ieșeni

Publicat: 01 aug. 2022
Ceausescu alaturi de pionieri
Mihai Maci consideră că numărul elevilor scade în fiecare an, dar bătălia pentru ”școlile de elită” devine tot mai aprigă

Mihai Maci, autorul celebrului eseu „Cum produce şcoala tâmpiţi”, a vorbit de curând despre faptul că nimeni nu sesizează acest paradox: numărul elevilor scade, în fiecare an, dar bătălia pentru „școlile de elită” devine tot mai aprigă. Mama unui tânăr de 19 ani din Iași consideră că sistemul de învățământ actual e mult mai defect față de cel de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu.

Femeia este de părere că în 2022 ești „șomer cu diplomă”, în ciuda eforturilor depuse de tineri.

De la educație, la licee „de top”

Cunoscutul scriitor și profesor, Mihai Maci, a făcut recent o paralelă între sistemul de învățământ din România anului 2022 și sistemul din vremea comunismului, considerând că nimeni nu sesizează adevăratul paradox, anume lupta pentru admiterea la un liceu „de top”.

„În urmă cu zece ani, abia se vorbea de asemenea lucruri, liceele «de top» au evoluat atât de spectaculos (la nivelul pregătirii cadrelor didactice și al dotărilor), încât deosebirea dintre ele și celelalte să poată fi constatată obiectiv. În fine, când vorbim de opțiunile elevilor trebuie să avem în minte faptul că un copil de 14 ani, chiar dacă, din punct de vedere fizic, pare aproape adult, cel mai adesea nu decide el ce liceu va urma. De regulă, la această vârstă e sub tutela părinților și aceștia sunt cei care caută «ce e mai bun pentru copilul lor» (uneori, ținând mai mult, alteori mai puțin, cont de înclinațiile acestuia)“, afirmă Mihai Maci.

Cunoscutul profesor este de părere că liceele de elită există doar în percepția părinților.

„Din acest motiv, eu unul cred că marea mutație care a declanșat cursa spre «liceele de elită» nu s-a produs nici în aceste licee, nici la nivelul elevilor, ci în mentalul părinților. Ei sunt singurii care au o percepție cât de cât justă asupra lumii în care trăiesc și, în egală măsură, au o imagine asupra a ceea ce ar putea fi «realizarea» (pe care le-o doresc copiilor lor) în această lume (sau fugind de ea). Într-o măsură mai mică sau mai mare (și aproape indiferent de rebeliunile vârstei), copiii se aliniază modelului pe care li-l oferă părinții. Unde suntem astăzi? Într-o lume în care au rămas patru facultăți ce contează”, menționează Mihai Maci.

Părinții ieșeni nu mai înțeleg nimic

Irina Gabură este mama unui tânăr de 19 ani din Iași ce nu a vrut să-și continue studiile după absolvirea liceului, considerând că, dacă le-ar continua, ar fi degeaba.

„El a fost la un liceu destul de bun, cel cu Program Sportiv. Îmi amintesc că a avut emoții mari la admitere, deși a avut mereu note bune. Prin clasa a XI-a, deja se gândea ce o să facă după ce o să termine, eu eram sigură că va continua, dar nu a fost așa. Spunea mereu că el nu vrea să facă o facultate degeaba, că își poate îndeplini visurile și fără facultate. La început, am fost supărată, dar apoi mi-am dat seama că a avut dreptate. În acest an, a făcut o mulțime de lucruri cu adevărat utile pentru el. Acum, vrea să-și deschidă propria afacere. Nu spun că nu e bine să faci facultate când știi ce vrei, dar și așa am cunoștințe multe care nu au avut deloc succes după ce au terminat facultatea. Cred că poți rămâne șomer și cu diplomă, dar și fără“, declară Irina Gabură.

Luând în calcul și valurile de schimbări ce vin brusc peste elevii și părinții ieșeni, este firesc ca aceștia să fie și mai îngrijorați, gândindu-se la viitor.

„La fel cum pe vremea lui Ceaușescu industrializarea a făcut cu putință marile fabrici din marile orașe și cerea încontinuu personal pe care-l pregăteau Politehnicile care, la rândul lor, se bazau pe un nivel deja ridicat de cunoaștere în domeniu, furnizat de clasele de Matematică–Fizică, la fel și astăzi, finalitatea, în speță, viața «asigurată» a absolvenților facultăților de care am vorbit, e cea care decide structura întregului sistem de învățământ, până la grădiniță. În afara acestei finalități cât se poate de clare și de cuantificabile, opinia comună consideră că școala nu (mai) are nici un rost”, scria Mihai Maci.




Comentarii
  • Pe timpul lui Ceasca, se facea scoala serioasa; doar cei mai buni ajungeau la facultate iar acestia erau sefii.
    Adica valoarea era promovata.
    Oricine spune altceva e un magar.

  • ma intreb la ce ne-o folosit ca l-am impuscat pe ceasca? scoala este mai proasta. spaga la doctor este mai mare. salariile is mai mici. somaj. saracie. copiii ne pleaca incotro vad cu ochii. chiar, la ce ne-o folosit?

  • pai a folosit ca azi cand ai incercat sa scrii est liber fraiere si te poti exprima,calatori,gandi LIBER obositilor carora va e gandul numai la haleala

  • Mi-a atras atenția comentariul de la 10:56. In esență, autorul colporteaza unul dintre cele mai vehiculate clișee post ’90 : acum putem să gândim liber, spre deosebire de înainte, când nu gândeam deloc. E tocmai pe dos. Din păcate.

    In primul rând, sintagma ”gândire liberă” este doar un clișeu. Gândirea nu poate face abstracție de realitatea în care trăim.
    Un calugăr budhist adăpostea de vijelie un negustor bogat. Acesta s-a lăudat că este complet liber și că poate face orice. Călugărul i-a spus : ”ridică un picior”. Negustorul l-a ridicat. Apoi, călugărul i-a spus : ”acum ridică-l și pe al doilea”. Morala : cine nu ține seama de condiționările realității sfârșește prin a cădea în fund.

    In al doilea rând, singurul care te poate împiedica să gândești ești tu însuți, mai exact propria ta comoditate. Ești comod, și, în loc să gândești cu capul tau, preferi să preiei clișee fabricate de alții (secu, în principal).

  • Inainte de ’90 oamenii gândeau mult mai mult. Aveau spirit critic și puneau la îndoială tot ce venea pe canale oficiale. Bineînțeles, programul redus de la televizor ajuta mult.
    Astăzi, televizorul merge non-stop. Industria de prostire lucrează din plin, ca să nu-ți lase timp să gândești. Efectul este dizolvarea deprinderii de a analiza critic informațiile. Majoritatea preiau pe nemestecate clișeele oficiale, deși este clar că sunt în contradicție și cu faptele, și cu logica.

    Cum lucrează industria de prostire? Diferențiat. Pe unii îi anesteziază cu distracții vulgare. Pe alții îi păcălește cu clișee false care stimulează găndirea deziderativă – li se repetă obsesiv (până le intră în cap) că sunt superiori dacă se aliniază la o anumită linie de idei și atitudini. Un exemplu este autorul comentariului de la 10:56. Se crede superior pentru că este aliniat la linia oficială care, în esență, ne spune că șoricelul este liber atunci poate trece dintr-o cușcă în alta.

Adauga un comentariu