Era mai bună „școala lui Ceaușescu”? Ce spun părinții ieșeni

Mihai Maci, autorul celebrului eseu „Cum produce şcoala tâmpiţi”, a vorbit de curând despre faptul că nimeni nu sesizează acest paradox: numărul elevilor scade, în fiecare an, dar bătălia pentru „școlile de elită” devine tot mai aprigă. Mama unui tânăr de 19 ani din Iași consideră că sistemul de învățământ actual e mult mai defect față de cel de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu.

Femeia este de părere că în 2022 ești „șomer cu diplomă”, în ciuda eforturilor depuse de tineri.

De la educație, la licee „de top”

Cunoscutul scriitor și profesor, Mihai Maci, a făcut recent o paralelă între sistemul de învățământ din România anului 2022 și sistemul din vremea comunismului, considerând că nimeni nu sesizează adevăratul paradox, anume lupta pentru admiterea la un liceu „de top”.

stirilebzi.ro

Se oferă salarii atractive, asigurare privată de sănătate, tichete cadou! Ce farmacie caută angajați

Stirile PROTV

Șoferii pot reduce cu 25% consumul de carburant dacă renunță la un singur element din...

„În urmă cu zece ani, abia se vorbea de asemenea lucruri, liceele «de top» au evoluat atât de spectaculos (la nivelul pregătirii cadrelor didactice și al dotărilor), încât deosebirea dintre ele și celelalte să poată fi constatată obiectiv. În fine, când vorbim de opțiunile elevilor trebuie să avem în minte faptul că un copil de 14 ani, chiar dacă, din punct de vedere fizic, pare aproape adult, cel mai adesea nu decide el ce liceu va urma. De regulă, la această vârstă e sub tutela părinților și aceștia sunt cei care caută «ce e mai bun pentru copilul lor» (uneori, ținând mai mult, alteori mai puțin, cont de înclinațiile acestuia)“, afirmă Mihai Maci.

Cunoscutul profesor este de părere că liceele de elită există doar în percepția părinților.

„Din acest motiv, eu unul cred că marea mutație care a declanșat cursa spre «liceele de elită» nu s-a produs nici în aceste licee, nici la nivelul elevilor, ci în mentalul părinților. Ei sunt singurii care au o percepție cât de cât justă asupra lumii în care trăiesc și, în egală măsură, au o imagine asupra a ceea ce ar putea fi «realizarea» (pe care le-o doresc copiilor lor) în această lume (sau fugind de ea). Într-o măsură mai mică sau mai mare (și aproape indiferent de rebeliunile vârstei), copiii se aliniază modelului pe care li-l oferă părinții. Unde suntem astăzi? Într-o lume în care au rămas patru facultăți ce contează”, menționează Mihai Maci.

Părinții ieșeni nu mai înțeleg nimic

Irina Gabură este mama unui tânăr de 19 ani din Iași ce nu a vrut să-și continue studiile după absolvirea liceului, considerând că, dacă le-ar continua, ar fi degeaba.

„El a fost la un liceu destul de bun, cel cu Program Sportiv. Îmi amintesc că a avut emoții mari la admitere, deși a avut mereu note bune. Prin clasa a XI-a, deja se gândea ce o să facă după ce o să termine, eu eram sigură că va continua, dar nu a fost așa. Spunea mereu că el nu vrea să facă o facultate degeaba, că își poate îndeplini visurile și fără facultate. La început, am fost supărată, dar apoi mi-am dat seama că a avut dreptate. În acest an, a făcut o mulțime de lucruri cu adevărat utile pentru el. Acum, vrea să-și deschidă propria afacere. Nu spun că nu e bine să faci facultate când știi ce vrei, dar și așa am cunoștințe multe care nu au avut deloc succes după ce au terminat facultatea. Cred că poți rămâne șomer și cu diplomă, dar și fără“, declară Irina Gabură.

Luând în calcul și valurile de schimbări ce vin brusc peste elevii și părinții ieșeni, este firesc ca aceștia să fie și mai îngrijorați, gândindu-se la viitor.

„La fel cum pe vremea lui Ceaușescu industrializarea a făcut cu putință marile fabrici din marile orașe și cerea încontinuu personal pe care-l pregăteau Politehnicile care, la rândul lor, se bazau pe un nivel deja ridicat de cunoaștere în domeniu, furnizat de clasele de Matematică–Fizică, la fel și astăzi, finalitatea, în speță, viața «asigurată» a absolvenților facultăților de care am vorbit, e cea care decide structura întregului sistem de învățământ, până la grădiniță. În afara acestei finalități cât se poate de clare și de cuantificabile, opinia comună consideră că școala nu (mai) are nici un rost”, scria Mihai Maci.