Actualitate

EXCLUSIV: Acesta este ieseanul de 100 de ani, care ascunde secrete incredibile – GALERIE FOTO, VIDEO

Publicat: 06 oct. 2013

@ Povestea lui de viata este marcata de momente istorice si literare importante ale secolului al XX-lea @ Ajuns la venerabila varsta de 100 de ani, un locuitor al Iasului detine secretele celor mai mari scriitori romani ai veacului trecut @ Printre amintirile sale, cele mai dragi sunt clipele petrecute alaturi de Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, George Calinescu sau de fostul sau profesor Garabet Ibraileanu @ Rememoreaza insa si lupta culturala dusa impotriva comunistilor @ Lucid, cu o intonatie a vocii plina de eleganta, Gavril Istrate a acceptat sa readuca in prim plan o serie de clipe traite alaturi de acestia @ Urmariti un material complet cu acesta, doar pe www.bzi.ro

O viata remarcabila si modesta, mereu in prim-planul celor mai mari evenimente culturale si literare din perioada interbelica, dar si a celei de dupa 1950. Venit tocmai din nordul Transilvaniei sa studieze la Iasi acum 80 de ani, Gavril Istrate va implini 100 de ani, pe 23 februarie 2014! El este o figura de marca a filologiei si literaturii romanesti. Fost decan al Facultatii de Filologie de la Universitatea Al. I. Cuza (UAIC), acesta i-a avut ca profesori pe George Calinescu, Garabet Ibraileanu sau Mihail Sadoveanu. A acceptat sa le povesteasca reporterilor BUNA ZIUA IASI (BZI) cateva dintre amintirile care i-au marcat viata. 

„Am venit la Iasi sa-i intalnesc pe Sadoveanu si Ibraileanu”

Nascut în satul Nepos, judetul Bistrita-Nasaud, in 1914, inca din scoala primara si liceu, a fost atras de lumea literaturii. Talentat, cu un spirit analitic deosebit si o acuratete a simtului critic, acesta avea sa devina un apropiat al marilor Iorgu Iordan, Octav Botez, Calinescu sau Ibraileanu. „Eu am ales sa studiez la Universitatea din Iasi pentru a ma intalni cu profesorii Ibraileanu sau Sadoveanu… Imi amintesc ca la venirea mea in capitala Moldovei, in toamna anului 1933, am avut, nu o data, impresia ca urma pasilor mei se suprapune peste pasii unor oameni neobisnuiti, care au creat drumul pe care mergeam. Ecourile realizarilor lor s-au multiplicat pe masura trecerii timpului si s-au transformat in istorie. Generatia mea a avut parte de profesori extraordinari, alaturi de care ne-am format intr-o maniera complet diferita fata de ceea ce avem parte in zilele noastre. Eram inconjurati de creatorii literaturii romane interbelice, care a fost una cu totul aparte. Imi vin in minte discursurile si cursurile sustinute de Calinescu sau Ibraileanu… Se vorbea de marea literatura, citeam din editiile originale ale lui Mihai Eminescu si aveam un spirit cu totul deosebit”, isi aminteste acesta.

„Comunistii ne spuneau ca nu au hartie pentru revistele culturale ale Iasului”

Dupa o munca incrancenata, la baza avand un talent innascut pentru scriitura si poezie, acesta a urcat rapid in cariera profesionala. Prima data asistent, apoi conferentiar si profesor universitar, el a detinut aproape doua decenii si pozitia de decan al Facultatii de Filologie din Iasi, fiind si sef al catedrei de limba româna. În 1949 îsi sustine teza de doctorat cu tema „Limba poeziei lui Cosbuc”, sub conducerea marelui lingvist si filolog Iorgu Iordan. Prins in valtoarea faptelor istorice care au marcat istoria Romaniei la mijlocul secolului XX, acesta a ajuns, in anii ’50, sef al Comitetului pentru Cultura pe judetul Iasi, la inceputul ascensiunii comuniste. El povesteste cum s-a „luptat” cu politrucii pentru a readuce la viata marile reviste culturale ale Iasului. „Ocupam aceasta postura, o postura foarte grea… Pe atunci, Iasul ramasese fara reviste culturale si tinerii pasionati de scris cereau cu infrigurare sa avem un spatiu tiparit, unde sa-si incerce condeiele. Pentru prima data a aparut Revista Iasul Nou si mai apoi Iasul Cultural, pentru ca atunci comunistii au scos de pe piata culturala totul… Am avut discutii grele pe atunci cu ei, dar cu toate ca m-au desfiintat si au sters cu mine pe jos, am reusit sa reactivam revistele. Ei imi spuneau ca nu gasesc un top de hartie pentru noi, dar eu am spus ca nu este posibil ca in Tara Romaneasca sa nu se gaseasca hartie pentru cultura! Sa fi vazut cum la aparita unui numar din Convorbiri Literare, studentii de la Filologie au coborat Copoul emotionati la Biblioteca Central Universitara, tocmai pentru a vedea si rasfoi revista… Era greu pentru noi, deoarece pe atunci Iasul ramasese singurul mare centru cultural din Moldova dupa pierderea Chisinaului si a Cernautiului si era nevoie de o revitalizare culturala grabnica. Chiar imi amintesc cum ne venise in acei ani un sovietic care realiza un asa-zis manual, dupa care noi sa scriem! Atunci, iarasi am spus ca istoria, limba si literatura romana nu pot fi concepute dupa ceea ce au facut rusii si noi trebuie sa facem acest lucru, noi, cei care traim si simtim romaneste”, mai povesteste Istrate, cu inflacarare.

„Nu cred ca acest Mircea Cartarescu este cel mai mare scriitor contemporan”

Si cum timpul nu si-a pus amprenta asupra gandirii si simtului critic, scriitorul centenar face o analiza extrem de lucida asupra realitatilor contemporane, atat din societate, cat si din cultura. „Acum sunt alte momente pe care le traim, nu mai avem acei mari romancieri care sa surprinda complet si profund anumite stari de fapte din viata. Asta se intampla pentru ca nici nu mai avem oameni precum cei din vremurile interbelice sau ale anilor ’70 sau ’80… Pentru mine raman reprezentativi Marin Sorescu, Ion Alexandru, Nicolae Labis sau Ana Blandiana… Eu nu am avut ocazia sa-l cunosc pe acest Cartarescu, despre care unii spun ca ar fi cel mai mare scriitor contemporan. Aici as vrea sa spun ca nu e bine sa aruncam vorbe mari, fara a le cunoaste valoarea. Acum, pentru tineri este foarte greu pentru ca, prin comparatie, noi am beneficiat de o literatura exceptionala, de profesori deosebiti, de marii «romanisti». Noi, dupa cursuri, aveam discutii cu Ibraileanu sau Calinescu, timp in care reuseam sa primim adevarate lectii de literatura”, conchide Istrate. Anul acesta, Uniunea Scriitorilor din Romania (USR) – filiala Iasi i-a acordat un premiu de Excelenta. De asemenea, dovada creatiilor sale stiintifice valoroase stau publicatiile: Limba româna literara – studii si articole – 1970, Originea limbii române literare – 1971, Studii eminesciene – 1987, Transilvania în opera lui Mihail Sadoveanu – 1999 sau George Cosbuc în ultimii 50 de ani, Studii si portrete, volumele I-IV, intre 2001 si 2004. Fondator al Astrei din Iasi, el reuseste sa redea versuri din creatiile lirice ale lui George Cosbuc, Lucian Blaga sau Vasile Voiculescu. El a redactat si sute de texte critice literare in periodice culturale precum: Iasul literar, Convorbiri literare, Contemporanul, Luceafarul sau România literara.





Comentarii
  • evident … nu-i stire cu parasuta bianca, manelisti, becali sau boul de nichita… nimeni nu comenteaza, pe nimeni nu intereseaza. De departe cel mai bun articol citit pe BZI in ultimul timp.

    Multa Sanatate dlui Istrate…

Adauga un comentariu