Local

Experiment diabolic. Lunar, mii de ieseni sunt fortati sa traiasca pentru cateva ore ca niste boschetari – GALERIE FOTO

Publicat: 28 nov. 2013

@ Nici adaposturile de noapte ale oamenilor strazii nu arata asa rau @ Aceste locuri sunt adevarate focare de infectie @ Autoritatile ar trebui sa le inchida pe toate @ In lipsa unei alternative sunt tolerate chiar si de cei care le frecventeaza

Sunt printre cele mai frecventate locuri de catre ieseni. Mai devreme sau mai tarziu, fiecare a trecut pe aici ca sa astepte o ruda, un prieten sau o persoana draga. Multi dintre cei care au fost in aceste locuri s-au straduit sa uite ce au vazut. Sunt autogarile Iasului, oras care se doreste sa devina capitala culturala europeana. Sunt autogarile care deservesc zilnic peste 10.000 de calatori, asa cum s-au laudat cu ceva timp in urma cativa dintre administratori. Sunt aceleasi autogari pline de mizerie si noroaie, in care ploaia sau zapada, amestecate cu fumul autovehiculelor, te fac sa te simti ca in iad. Acestea sunt autogarile europene ale Iasului.

Unde-i lege, e tocmeala

Ordonanta nr. 27, din august 2011, prevede, la capitolul IV, conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cumulativ un operator economic ce efectueaza activitati conexe celor de transport persoane, adica administreaza o autogara. Acestea sunt baza materiala, competenta profesionala si onorabilitate. Prin Ordinul nr. 980 al ministrului Transporturilor din acelasi an sunt explicate criteriile de acordare a licentei de functionare a unei autogari. Conditia de baza materiala inseamna existenta unei case de bilete si abonamente, a unui birou de miscare si informatii, a minim doua peroane pentru autobuze, a unui grup sanitar cu minim doua cabine, a unei sali de asteptare cu cel putin 20 de locuri pe scaune si o suprafata echivalenta de minim 1 mp pentru fiecare loc pe scaun, a unui spatiu de depozitare a bagajelor publicului calator, dotat cu rafturi pentru depozitarea corespunzatoare si suficienta a bagajelor, afisaj pentru informarea calatorilor, inclusiv la fiecare peron si calculator si conexiune la internet.

„Mai bine astepti la gara”

Este considerata mostenitoarea autogarii ceausiste. Dupa construirea unui magazin pe locul fostei autogari, in cladirea de la Vama veche s-a infiintat relativ repede o noua autogara. Multi ani a functionat cu aprobarea tacita a autoritatilor, fara a avea minimum de conditii necesare unei astfel de activitati. Nici acum nu se poate lauda cu aceste conditii. O curte pavata este considerata a fi partea peroanelor. Fiecare microbuz sau autocar stationeaza la locul stiut doar de soferi. Calatorii nu pot decat sa astepte plecarea autovehiculului pe niste banci vechi asezate de-a lungul peretilor cladirii. Sala de asteptare este o camera de la parterul imobilului cu peretii spoiti cu var. De altfel, mirosul WC-urilor inunda fara probleme asa-numita „sala de asteptare„. In acelasi loc gasesti si biroul de informatii, dar fara persoana care sa-ti poata da indicatii. „Nu pot sa stau inauntru. Mi se face greata. Nici la toaleta nu merg. Mai bine ma duc in gara si astept acolo sa se faca ora plecarii”, a spus o tanara care pleca spre Bacau. „Dispecerul este in curte sau plecat sa manance. Intrebati afara de el”, a spus un angajat al autogarii. Orarul plecarilor sau sosirilor iti este comunicat de dispecerii firmelor care opereaza in aceasta autogara.

Noroi, frig si gaze de esapament

La autogara Eurocenter, de la Moara de Foc, asa cum este cunoscuta de ieseni, toaleta este inchisa. Despre cheia de la intrare, nu stie nimeni unde o poti gasi. In sala de asteptare macar nu bate vantul. Noroiul de afara nu mai este luat in seama de nimeni. „Vine frigul si nu va mai fi noroi”, spune unul dintre calatori. Toti asteapta autobuzele afara, nimeni nu are curajul sa intre in sala de asteptare din cauza mirosului greu, de nesuportat. La dispecerat ti se arunca scurt un: „Nu stiu, dom’le, unde e administratorul. Cautati-l dupa-amiaza”. Locuitorii de la blocurile din zona au reclamat ani in sir zgomotul si fumul gros pe care il scot autobuzele, fara niciun rezultat din partea autoritatilor. Cateva sute de metri spre centru este autogara Auto Fresh.

Sala de asteptare este de fapt o mica incapere cu cateva scaune de plastic, unde pot incapea vreo 10 persoane si doua automate de cafea. In interior functioneaza mai multe firme de asigurari. Toaleta este in spatele cladirii, la gardul dinspre calea ferata. Alta nu se vede prin zona.

Ultima autogara „europeana” este Eurovoyage, din zona Bazei 3. Ca sa ajungi aici trebuie sa strabati un drum plin de gropi si noroi. Despre sala de asteptare, se poate vorbi doar in discutiile intre calatori. Cladirea autogarii este bine inchisa. Poti sa te uiti mult si bine fara sa vezi ceea ce s-ar putea numi „toaleta” pentru calatori. In niciuna dintre autogari nu se gaseste acel spatiu pazit pentru depozitarea bagajelor, cu rafturi. Autoritatea Rutiera Romana, institutia care a acordat licenta de functionare, este obligata sa faca un control la momentul acordarii licentei si la 90 de zile de la eliberarea acesteia. Despre celelalte controale ni s-a spus ca trebuie sa ne informam la departamentul comunicare de la agentia centrala. In tot acest timp, autogarile europene ale Iasului arata de parca timpul nu s-ar mai fi scurs de vreo 20 de ani incoace.





Adauga un comentariu