Actualitate

Exxon ia cu asalt Guvernul Dancila

Publicat: 17 mai 2019
1

Alegand cel mai bun moment cu putinta, reprezentantii Exxon Mobil au luat din nou cu asalt Guvernul Romaniei. Dupa ce in prealabil l-au fezandat pe Calin Popescu Tariceanu, al doilea om in stat. Obiectivul e acelasi. Ca statul sa-si reduca pretentiile. Si ca licentele de exploatare a gazelor de la Marea Neagra sa se prelungeasca pana la mijlocul secolului. Un moment perfect ales pentru a impune o ordonanta de urgenta.

Planetele se aliniaza in favoarea Exxon Mobil. Daca demersul care are loc chiar in aceste zile la Guvern va avea sorti de izbanda, daca premierul Viorica Dancila cedeaza, daca presedintele Senatului impinge si el in directia dorita de partenerii americani si daca Liviu Dragnea inchide ochii, atunci intreaga batalie desfasurata pe parcursul anului trecut, cea mai mare inclestare de forte din istoria recenta a Romaniei, avand o miza uriasa, de zeci de miliarde de euro, se va dovedi a fi fost inutila. Cum s-au aliniat planetele, ce solicita Exxon Mobil in numele tuturor societatilor care urmeaza sa exploateze gazele din Marea Neagra si care este interesul Romaniei?

Sorin Rosca Stanescu, reactie dura la adresa lui Klaus Iohannis: Presedintele ar trebui sa demisioneze

Cand Calin Popescu Tariceanu a efectuat o vizita oficiala in Statele Unite, a fost curtat si asupra lui s-au exercitat presiuni in sensul de a incuraja sau macar de  a nu se opune unei ordonante de urgenta, care sa modificie recenta lege a gazelor, atat de mult scremuta in Parlamentul Romaniei. Daca s-a conformat sau nu, asta ramane de vazut. Si in functie de comportamentul sau va fi judecat de contemporani si de posteritate. Dar valul cel mare in piept il ia Viorica Dancila. Asupra ei presiunile sunt directe si au loc chiar acum. Sa recapitulam. Cu chiu cu vai, conform legii elaborate dupa indelungate si inversunate dezbateri in Parlament, statul roman, daca toate prevederile vor fi respectate si daca toate clauzele contractuale vor fi indeplinite in mod corect, ar urma sa se aleaga de la fiecare dintre multinationalele care exploateaza gazele din Marea Neagra cu ceva mai mult de un sfert din valoarea acestora. Este extrem de putin, daca facem o  comparatie cu ceea ce se intampla in alte tari in care, printre societatile de exploatare, omnipezent este uriasul trust american Exxon Mobil. Dar este totusi ceva. Nici acel ceva insa nu este pe placul companiilor. In acest context, Exxon Mobil s-a transformat in varf de lance al tuturor societatlior care urmeaza sa exploateze gazele din Marea Neagra, cele mai importante avand capital rusesc, austriac si maghiar si exercita multipe presiuni, culminand cu cea de azi, asupra Guvernului Romaniei. In sensul ca printr-o ordonata de urgenta, prin tot felul de trucuri legislative pe care aceasta le va contine, totalul sumelor incasate de statul roman sa scada dramatic in beneficiul companiilor, iar durata licentelor sa fie prelungita pentru o lunga perioada de timp.

Spuneam ca s-au aliat planetele. Cum?

Razboiul asimetric dintre Statele Unite si Federatia Rusa a intrat in linie dreapta. Iar una dintre principalele mize este de natura energetica. In acest razboi, Germania, impreuna cu alte cateva state din nucleul dur al Uniunii Europene, joaca pe mana Moscovei. Tradandu-si partenerul traditional. Iar Washingtonul si-a cam epuizat mijloacele prin care se opune finalizarii proiectului Nord Stream 2. Conform acestui proiect, o megaconducta de gaze urmeaza sa lege Rusia de Germania, care va beneficia, la fel cum a facut-o si pana acum, dar in cantitati mult mai mari, de gaze rusesti la cel mai ieftin pret practicat. Aceasta politica a pretului devine o piesa extrem de importanta pe tabla Razboiului Rece. Federatia Rusa vinde ieftin Germaniei, dar isi scoate parleala pe seama statelor mai vulneabile din Europa Centrala si de Est. Este un mod indirect de a le exploata financiar, in cadrul unui nou pact sui generis de tip Ribbentrop-Molotov, in care beneficiarii sunt Berlinul si Moscova. In aceste conditii, sub presiunea propriului interes strategic, dar si la solicitarea statelor partenere din Europa Centrala si de Est, Statele Unite nu mai au alta resursa de a reactiona, decat sa-si implineasca amenintarea, aceea de a sanctiona drastic financiar toate societatile comerciale care participa la realizarea proiectului Nord Stream 2. Magistrala insa probabil ca se va face. Situatie in care va fi extrem de greu ca Statele Unite sa-si vanda Europei la un pret competitiv, asa cum doreste, gazele lichefiate. Singura formula ar fi ca Washingtonul sa decida o forma de a subventiona companiile care exporta gazele lichefiate, astfel incat, o vreme cel putin, pretul acestora sa devina suficient de atractiv, pentru ca Europa sa nu cada in cvasi-totalitatea ei in capcana ruso-germana a gazelor importate din Rasarit. Iata primul context in care presiunile Exxon Mobil, legate de exploatarea cat mai profitabila de catre diferite companii a gazelor din Marea Neagra, devin mai usor de inteles in contextul lor geopolitic. De aceea, deloc intamplator, ieri reprezentantii Exxon Mobil au afirmat la Guvern ca Romania trebuie sa faca acest sacrificiu – termenul utilizat a fost diferit, dar sensul acelasi – pentru ca Romania este principalul aliat al Statelor Unite intr-un multiplu razboi geopolitic. Acum intelegem si de ce oficiali ai Casei Albe exercita in plan politic acelasi tip de presiuni, utilizand aceleasi argumente. Este o forma subtila de santaj. E clar ca Romania, in aceasta disputa, nu-si poate permite sa defileze asa cum vrea Klaus Iohannis, alaturi de Germania. Pe de alta parte, sacrificiul care ni se cere este imens. Si este totusi un sacrificiu unilateral. Pentru ca nu este compensat de altceva decat in garantiile teoretice de securitate, dar totusi singurele pe care le avem formulate ferm, pe care ni le acorda Statele Unite.

In acelasi context geopolitic vedem incheindu-se un parteneriat solid intre Ungaria si Statele Unite, si-l auzim pe Viktor Orban solicitand Washingtonului sprijin pentru rezolvarea problemelor legate de aprovizionarea Ungariei cu gaze naturale. Culmea este ca proiectul Ungariei, conceput de Orban in beneficiul suveranitatii nationale a acestui stat, care nu detine asemenea resurse naturale – cinste lui Viktor Orban – are in vedere tot exploatarea gazelor din platforma continentala a Marii Negre. Daca proiectul Ungraiei se finalizeaza, e bine de stiut ca Ungaria, care nu detine in subsolul ei niciun metru cub de gaze, va deveni un hub al comertului zonal cu aceasta resursa energetica. Si nu Romania, asa cum ar fi normal.

Din nou, bogata Romanie se transforma in felul principal servit la banchetul mai marilor lumii. Si asta in conditiile in care ne lipseste capacitatea de a negocia avantajele pe care le-am putea primi la schimb. Momentul asaltului este perfect ales, tocmai fiindca Romania e atat de divizata politic. Iohannis e inhamat pana in gat in carul inca triumfal al Germaniei, Ciolos s-a facut pres in fata Frantei, in timp ce majoritatea parlamentara merge pe mana Statelor Unite, dar este triplu divizata, o data intre Executiv si Legislativ, a doua oara in interiorul PSD si a treia oara in alianta dintre PSD si ALDE. Fiind atat de divizata puterea Executiva si Legislativa de la Bucuresti si puterea politica in general, este de inteles de ce capacitatea noastra de negociere scade dramatic.

Prin urmare ce va fi? Ne vom alege in schimbul a nimic cu intreaga rezerva de la Marea Neagra sifonata si cu litoralul ravasit? Sau ne trezim in ultima clipa si ne indreptam spatele? Pentru ca, daca esti demn, poti negocia mai bine cu Statele Unite, decat daca ai un comportament de slugoi. Pentru asta insa este nevoie de o minima vointa politica, care nu poate fi data decat de o constiinta a solidaritatii. Gazele si orice alta bogatie naturala pe care ne-a dat-o Dumnezeu reprezinta o parte importanta a oricarui proiect de tara. Este exact zona in care discordia interna trebuie sa lase loc unitatii.





Comentarii
  • noi nu avem tehnologie nici acum , nici peste 100 de ani sa extragem de acolo gaz ; nu extragem , vom deveni dependenti de rusi !

Adauga un comentariu