News Flash:

Falimentul culturii iesene

24 Martie 2008
2526 Vizualizari | 8 Comentarii
Teatrul Nation Vasile Alecsandri
• Doua decenii de funeralii la Iasi • Institutiile culturale sunt imbrobodite de neputinta celor care le conduc • Majoritatea intelectualilor isi beau cucuta dupa catedra, izul vag de cultura din municipiu se scalda intre fantasme de metropola americana si realitatea de Bahlui, totul intr-o atmosfera de inmormantare a unei fantome: cultura • Realitatea prezentata din perspectiva unui expert dovedeste colapsul in care a intrat orasul, incepand de la aspectul cultural • "Cu institutii care se prabusesc, cu un provincialism cultural activ, orientat doar spre contemplarea melancolica a «zapezilor de alta dat'», cu o administratie locala si judeteana care finanteaza, calic, doar supravietuirea institutiilor, nu si programe de anvergura, cu un public din ce in ce mai putin interesat de cultura inalta si cu o oferta culturala in cadere libera. Din Iasi nu a mai ramas decat orgoliul vestejit ca suntem o capitala a culturii", a precizat Florin Cintic, profesor de istoria culturii, expert european in politici culturale • Au trecut aproape doua decenii care dovedesc doar trecerea timpului, insa mai exista o sansa, prin universitati • "Universitatile vor avea un rol decisiv in viitor in masura in care impostorii academici si plagiatorii vor fi maturati din pozitiile cheie pe care le mai au, iar universitatile private vor inceta sa mai fie tarabe de vandut diplome unor neispraviti de politicieni sau oameni de afaceri", a aratat Cintic

Orasul mortilor si al melcilor: de doua decenii inghetat in proiecte, orasul Iasi arata ca un fantomatic laborator al unui profet nebun ce crede cu tarie ca a intemeiat aceasta aglomerare urbana asemeni Romei, pe sapte coline. De pe coline care, in urma unui incredul ar fi vreo noua, se vad colcaind melcii si cladirile duhnind a moarte si, din cand in cand, artificii pentru nefericiti. Orasul inspiratiei este, mai curand, o necropola din care tinerii absolventi ai facultatilor evadeaza spre locuri care sa le ofere sansa sa-si puna in practica ideile. Reporterii cotidianului ZIUA de Iasi au stat de vorba cu un expert european in politici culturale, profesorul de istoria culturii, ieseanul Florin Cintic, despre lucrurile care s-au schimbat in cultura ieseana in aproape cele doua decenii. Realitatea prezentata din perspectiva unui expert dovedeste colapsul in care a intrat municipiul, incepand de la aspectul cultural. "Sa dea Dumnezeu ca politicienii viitori sa uite remarca cinica a tovarasului Hrusciov, aplicata la noi de canalia politica numita Leonte Rautu: «puneti-va in palma cateva seminte de grau si veti vedea imediat cum apar intelectualii la ciugulit». Asa se mai procedeaza si azi cu banii publici destinati culturii atat in administratia locala, cat si in cea nationala. Cand administratorii vremelnici ai banului public isi vor lua alaturi profesionisti care sa le construiasca politici publice chibzuite si creative in domeniu, cu prioritati, cu actiuni coerente, integrate trend-urilor europene, cu buna credinta si dragoste pentru valoare si originalitate, vom ajunge, poate, sa spuna altii despre noi, cu invidie, ca suntem o capitala culturala. Pana atunci ne asurzesc trompetele de serviciu care se lauda pe sine si pe stapanii lor politici. In van", a declarat Florin Cintic. Orasul Iasi este sub vremuri si nu invers chiar si la doua decenii de oras post-comunist.

Pomanagiii si autodidactii


Intelectualii se impart in cel putin doua categorii, in functie de doza de materie cenusie si conditia materiala. "Ca tipologii ale intelectualitatii as vedea, in principal, doua: colaborationistii si antreprenorii. Primii asteapta pomeni (sinecuri institutionale, bani pentru cartile lor, burse etc.) de la Putere, pe modelul vechii relatii comuniste «Partidul plateste scribii sa ii faca propaganda» si aici e suficient sa vedeti cum selecteaza vremelnicii politruci de la Consiliul Judetean sau de la primarie distributia banilor publici si a posturilor in cultura si veti avea si nume pentru a fi completate la aceasta chestiune", a spus Florin Cintic. A doua categorie este a celor care intr-adevar au realizat ceva, a antreprenorilor autodidacti. "In al doilea rand, exista si oameni si fundatii culturale care reusesc prin forta vointei si a talentului propriu, primind finantari, de regula, de la organisme internationale care selecteaza dupa merit si nu dupa afilierea politica. Aptitudinile antreprenoriale ale acestora sunt naturale si nu dobandite si, din acest punct de vedere, cred ca programele educationale pentru crearea acestor aptitudini antreprenoriale ar trebui sa fie dezvoltate, in viitor, pentru a putea vorbi, statistic, de o tipologie care sa conteze si care sa o contrabalanseze decisiv pe cealalta, mult mai des intalnita. Daca e sa vorbim de opere, poate cea institutionala a lui Silviu Lupescu, care a facut din Polirom un brand cultural de anvergura cel putin nationala, ar merita a fi pomenita. N-as vrea sa fiu gresit inteles, exista multe reusite individuale care merita a fi pomenite, exista, desigur, prestigiul academic al lui Constantin Ciopraga sau Al. Zub, reusitele internationale ale Vocesului sau ale unor tineri intreprinzatori, talentati si adaptati la rigorile marketingului precum Matei Bejenaru sau Dan Lungu, dar aceste reusite individuale nu au de-a face cu fondul problemei, caci brandul cultural al Iasilor s-ar cuveni, in opinia mea, cel putin a fi reconfigurat", a remarcat profesorul de istoria culturii si expert european in politici culturale.

Prostia unora, castigul altora

Absurditate: abia dupa anul 1850 drumurile din Iasi incep sa fie pavate. Administratiile locale, cu domnii in frunte, se mandreau de ispravnicia amenajarii a cat mai multor ulite si drumuri din lemn. Sub barnele groase de lemn, unele fetuite, altele mai putin sau chiar copaci intregi, erau aruncate de la hoituri de animale la tot felul de mizerii, incat in timpul ploilor acestea umpleau drumurile, iar in vreme calduroasa emanau miasme greu de suportat. Podarii castigau enorm de mult, convingand si domnia ca pe terenurile orasului cele mai bune erau drumurile de lemn si nu pavajul cu piatra. Domnii chiar faceau motiv de mandrie din drumurile de lemn. Aceasta absurda realitate are o invatatura care s-a strecurat si in gandirea moderna a orasului: mereu se spune ca ceea ce este este cel mai bun lucru posibil datorita conditiilor prezente.

Un cliseu obosit


Despre Iasi s-ar putea vorbi plecand de la maxima "nu exista padure fara uscaciuni", astfel: "nu exista uscaciuni fara padure". Se va vedea ce paduri se vor putea planta si creste pe malurile Bahluiului, caci nici lemne de sicrie nu mai sunt indeajuns. "Cu inima grea si cu argumente sociologice si financiare dureroase trebuie sa spun ca nu mai suntem o capitala culturala. E un cliseu obosit de care ar trebui sa ne dezbaram pentru a o putea lua de la inceput si pentru a face, cu abilitate, ca Iasii sa redevina ceea ce merita sa fie, un centru cultural european, cosmopolit si viu", a concluzionat Cintic. Totusi, si publicul isi are vina sa, vina ce consta in trecerea pe primul loc valoric a detinerii cat mai multor domenii materiale decat intelectuale. "Interesul pentru cultura a scazut incredibil. Institutiile de cultura se straduiesc sa-si mentina standardele, dar observam ca lumea se indreapta tot mai putin spre ele. Aceasta pentru ca, in general, scoala si parintii au alte preocupari prin care apare ca ideal a avea bani si de aici...", a precizat Ioana Cosereanu, coordonator programe in cadrul Muzeului Literaturii Romane Iasi.

De la omul de cultura, la industriile creative

Cum este o specie rara, omul de cultura este pe cale de disparitie. Rezervatiile create pentru a-i proteja pe oamenii de cultura sunt putine, in special universitatile si institutele de cercetare care apartin de acestea. Insa acestea nu reusesc sa-i faca vizibili pe piata. In schimb, apare oportunitatea industriilor creative, insa acestea nu sunt sprijinite indeajuns, tocmai din cauza inchistarii in cochiliile de melc a celor responsabili. "Identificarea industriilor creative drept cel mai dinamic sector al vietii economice contemporane, facuta de vreo opt ani de britanici, ar putea fi calea de a demonstra ca sectoarele cultural si creativ nu sunt doar un utilizator de resurse financiare, ci reprezinta o cale pentru dezvoltarea locala si regionala. Singurele reusite la Iasi din ultimul deceniu sunt, in mod evident, industriile creative: Polirom, Radix, Grapefruit etc. Daca politicienii locali vor avea minte, vor sprijini acest sector si vor genera crestere economica. Daca nu, vor continua sa arunce bani pentru stipendierea unor comilitoni (camarazi de lupta-n.r.) de partid plasati politic la carma cate unei institutii culturale in agonie. Proiectul Consiliului Britanic din Iasi de a face cunoscut potentialul creativ al orasului in lume, inceput in urma cu trei ani, a fost un succes pe plan international, facand uriase servicii imaginii Iasilor in lume si aducand un capital simbolic urbei noastre de necomparat cu orice altceva. Am prezentat acest proiect in urma cu doua saptamani, la Nairn, in Scotia, si va pot asigura de succesul si importanta lui pe plan mondial. Mai greu e la noi, bineinteles", a adaugat Cintic, expert european in politici culturale. Totodata, intervine si problema de a se investi intr-un saptamanal de cultura, cu formatori veritabili, nu caraghiosi aplaudaci. "Cultura ieseana este in cautarea oglinzii ei prin care sa ajunga la public. Se simte nevoia unui saptamanal cultural deoarece nu exista o oglinda a evenimentelor care au loc la Iasi. Ar fi nevoie de un astfel de saptamanal, cu critici de teatru, arta etc. veritabili deoarece avem artisti buni, avem oameni care realizeaza ceva insa ei nu sunt prezentati publicului asa cum se petrece in Bucuresti. In Iasi exista un potential creativ, dar insuficient exploatat", a remarcat Nichita Danilov, director al Casei de Cultura Mihai Ursachi.

Breasla gainarilor universitari


Acestia sunt, cu predilectie, ocupanti ai unor pozitii forte in structurile universitatilor sau sunt proaspetii aciuati, dupa savarsirea stagiilor de carat servieta cui trebuie. Dovada clara a existentei gainarilor universitari o constituie slaba activitate stiintifica a acestora, intr-un procent majoritar, la capitolul cartilor sau cercetarilor publicate, de la domeniul ingineriei, artei plastice, muzicale, fotografice, arhitecturale pana la cel al medicinei, biologiei, informaticii sau celor din stiintele socio-umane, unde nu sunt decat lucrari de compilatie, amarate suporturi de curs, in cel mai fericit caz. Autorii ieseni originali nu prea exista sau daca exista, traiesc drama celor care cu greu rezista tentatiei de a crea fara a avea ce pune in gura. Un exemplu este in arta, unde universitarii isi indeamna studentii sa faca pictura dupa cum vrea clientul, in special tablouri cu floricele si copaci, cautate de clientii cu bani, pentru ca tinerii artisti sa-si castige traiul, ca la batranete sa picteze ceva de calitate. Peste Iasi au trecut aproape doua decenii care dovedesc aproape nimic altceva decat trecerea timpului, insa mai exista o sansa, prin universitati. "Universitatile vor avea un rol decisiv in viitor in masura in care impostorii academici si plagiatorii vor fi maturati din pozitiile cheie pe care le mai au, iar universitatile private vor inceta sa mai fie tarabe de vandut diplome unor neispraviti de politicieni sau oameni de afaceri. Fara consilii de administratie independente de gastile universitare (eventual din zona afacerilor dupa ce universitatile ar primi infuzii masive de fonduri prin listarea la bursa) care sa evalueze performanta universitara si care sa articuleze politica de resurse umane astfel incat nepotismul, clientelismul si impostura sa inceteze a mai fi criterii unice de selectie a cadrelor, eu nu vad o redresare pe termen mediu a scolii romanesti", a apreciat Florin Cintic.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

1595 viz    0 com
1065 viz    0 com
1371 viz    0 com
686 viz    0 com
802 viz    0 com
1467 viz    0 com

Comentarii (8)

Anonim  | #32222
Foarte bun si la obiect articolul.Realist.Felicitari domnule Sidoriuc.
Ce trist si gol a devenit Iasul dupa ce valorile ne-au plecat si pleaca aiurea unde sunt bani multi si cultura putina-vezi Bucuresti!
Marius  | #32223
Felicitari, o analiza foarte bine facuta si un punct de vedere obiectiv. Iasul se afla in situatia asta datorita focalizarii exclusive asupra culturii institutionalizate ce contravine chiar normelor Uniunii Europene care presupun sprijinirea si incurajarea operatorilor culturali independenti. La Iasi, acestia practic nu exista datorita lipsei de sustinere a autoritatilor locale. Nu exista fonduri nerambursabile locale pentru acestia, iar de spatii in care sa-si poata desfasura activitatea nici nu se mai pune problema. Municipalitatea am vazut ca acorda fonduri nerambursabile pe proiecte ong, dar acestea sunt destul de reduse, iar contributia solicitantului e de 40%, comparativ cu alte primarii care cer o contributie de 10%. De Consiliul Judetean nici nu e cazul sa mai vorbim. Acesta pare ca nu are cunostinta de existenta Legii 350/2005. Daca se face o analiza comparativa a Iasului, cu modul in care s-au dezvoltat cultural celelalte orase, unele chiar de dimensiuni reduse, se poate observa foarte clar ca operatorii culturali independenti, ong-urile culturale, au avut un rol decisiv. Poate ca semnalele dumneavoastra din presa vor contribui la o reevaluare a strategiei locale in domeniul culturii, astfel incat sa putem ajunge celelalte orase din urma.
Gica Pentru  | #32224
Despre toate astea, poate vorbi oricine. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, NU FLORIN CINTIC, unul dintre marii responsabili ai situatiei! Pentru el: DU-TE LA MANASTIRE, NEAMULE!
anutza  | #32225
E un articol bun si din pacate arata spre un adevar... sper sa se trezeasca... nici nu mai stiu CINE trebuie sa se trezeasca, caci toti spun ca nu e datoria lor!
Ariadna  | #32226
Excelent articol despre o realitate tragica, ce demoleaza latura cea mai de pret a unei natii. Asistam la acelasi curent proletcultist al anilor 1950, cand mediocrii si retardatii sunt folositi pe post de mari "telectuali" si mari "talente culturale" tocmai pentru a DEMOLA si a DISTRUGE. In nemernicia acestora chiar se cred "cineva" acesti culturnici si telectuali universitari si pe acest fapt se conteaza......Tactica stalinista ce a dat rezultate....Apoi ORGOLIILE desantate a multora, care se vad doar pe EI in varf, peste tot, in toate domeniile, chiar daca nu au nici o treaba si atunci "musca" si produc gunoaie care sa acopere si bruma de stralucire. Orice mare personalitate a Iasului este "cufundata " in MOCIRLA imposturii....Este si asta o tehnica specifica orasului Iasi. Pana ce nu ne vom vindeca de prostie si ura, nu avem nici o sansa de a vedea adevaratele masuri ale competentei.
intelectualul  | #32227
Intre cei vinovati de situatia din cultura este si florin cintic! Sau ati uitat ca a fost sef la cultura si acum lucreaza si bea la cultura! Cati betivi sunt la cultura? Aroape toti! Cu astia sa avem grija de cultura?
Coleg  | #32228
Stimate coleg, inteligenta nu-ti poate ascunde frustrarea; n-ai stiut si nu vei sti nicioadata ce inseamna a fi universitar, ce inseamna performanta stiintifica, pentru ca tu insuti n-ai fost niciodata in stare sa te ridici la un nivel de performanta. "Profesor de istoria culturii"? La ce Universitate? O aiureala care-ti ascunde pospaiala.
Florin Cintic  | #32229
Spre dezamagirea celui care semneaza curajos "Gica pentru" as spune ca expertiza mea este recunoscuta international si ca dreptul de a avea opinii este unul constitutional. E de rea credinta sa-mi fie mie atribuite esecurile actuale ale culturii iesene (ar trebui sa spun, poate, ca dimpotriva, abia in perioada mandatului meu s-au facut pasi spre europenitate, dar nu vreau sa fiu acuzat ca ma laud singur) in conditiile in care nu mai am nici o putere administrativa de aproape 8 ani si chiar si in perioada 1996-2000 mijloacele mele de interventie la Directia pentru cultura erau minimale. Politicile si finantarile sunt un atribut exclusiv al guvernelor (nationale si locale). Ei trebuie sa dea seama de situatia tragica de la Iasi. In rest, ar fi mult mai util sa mearga la manastire cei ce nu sunt in ordine cu propria constiinta, nu eu.
P.S. Beau foarte rar, numai lucruri fine si in cantitati moderate, si NICIODATA la birou. E o insinuare jegoasa.
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3109 (s) | 22 queries | Mysql time :0.190309 (s)

loading...