News Flash:

Fantomele de pe rotile de fier

3 Martie 2008
5174 Vizualizari | 15 Comentarii
Fantomele de pe rotile de fier
• In fiecare zi, mii de ieseni se trezesc cu noaptea in cap pentru a ajunge in capitala judetului, in municipiu • Sunt navetisti, unii de zeci de ani, care pot spune ca au strabatut deja sute de mii kilometri cu trenul personal • Pentru o zi, reporterii ZIUA de Iasi s-au alaturat unui grup de navetisti, pe ruta trenului personal P 6401 Barlad - Iasi • La ora 5.44, ca dupa un semnal ce nu a fost vazut sau auzit de nimeni, peronul garii din Scanteia se transforma intr-un furnicar • Neica Parjolion, neica Jin, neica Manea, tanti Laptareasa, fata Popii, Bai Samanta strabat zi de zi acest drum, ca si nea Trica, un gospodar singuratic, prea ganditor

La inceputul drumului catre comuna Scanteia, de unde la 6 fara 10 minute in fiecare dimineata pleaca trenul personal Barlad- Iasi P 6401, la ora 5 dimineata nu este nici o tipenie de om. Satele dorm intr-o apasare grea a zilei de truda ce are sa se iveasca dupa revarsarea zorilor. Doar becurile de la sosea lumineaza, iar pe ulite rar se poate zari o luminita. Insa dupa ora 5.20, de pe la jumatatea soselei ce traverseaza comuna Ciurea se vad primele grupuri de navetisti. De la intrare in comuna Grajduri, marginile soselei sunt asaltate de grupuri si grupuri de navetisti. Zgribuliti, cu mainile varate in buzunare, barbati si femei, tineri si maturi, deopotriva, reiau acelasi drum care ii va duce fie spre scoala, fie spre piata, santier si mai rar intr-un un loc cald, de birou, la oras. Este semn ca doar in aparenta lumea dormea, deoarece acestia se trezesc de pe la 3.00 - 3.30 sa faca treburile de dimineata, dupa care sa se schimbe pentru serviciu. Un maxi-taxi gol se repede catre comunele ceva mai indepartate pentru a prelua navetistii. Orasul, luminat, era in schimb brazdat doar de galagia tramvaielor cu primii muncitori. Ceilalti, cu slujbe bune, castiga zilnic si cateva ore de somn in plus. Strafulgerati de lumina farurilor masinii, lumea parea a fi una de demult, uitata prin colturi de sate, chemata zi de zi la datorie in oras.

Scanteia viitorului


De la sosea, odata ajunsi in Scanteia, sunt vreo 200 de metri pana la gara. Era ora 5.25. Pustiu, doar intunericul se mai plimba pe aici la aceasta ora. Cetele de oameni de la sosea au fost inghitite intre timp, caci nici un semn de vietate nu da sa existe catre gara din Scanteia. Din bezna, un sforait de cal se intinde somnoros catre peronul garii tintat de cateva becuri. Trei oameni se lasa de pe un picior pe altul langa caruta. Din cand in cand, o pata rosie sparge intunericul si se zareste ceva ca o caciula impodobita cu o barba. Fumeaza, nimeni nu vorbeste. Ora 5.40. Din sala de asteptare a garii sare o fasie de lumina peste zidurile unei cladiri fara geamuri. Aici, un miros greu de noapte cu ganduri la ziua ce are sa vina impresoara vreo 8 omuleti asezati pe banci ca la scoala. Unul singur sta cu spatele la soba si se uita pe fereastra, in gol. Cu fruntile lasate in palme, unii motaiesc, altii sunt furati de-a dreptul de somn. Pe peronul garii, acum, stau ca stanele de piatra doua grupuri a cate 4-5 oameni. Ora 5.44. Din coltul drept al cladirii fara geamuri de peste liniile ferate din fata garii, in pas militaresc, sparge tacerea si bezna un grup galagios. Pietrele sar, rasete, strigari de recunoastere. "Hai, uai... Nicolai... Greu, ai? Si si vezi Misu, ci azi gatim la lucrare...". Peste aceste vociferari se interpun altele. "Manoli, uai, si fasi? Gata? Da o tigare ca io n-am la mine amu...", iar intre timp, cat acel Manole scoate tigara, peronul garii este invadat. Ora 5.47. Ca la un semn al domnitorului, peronul este arhiplin. Daca pana acum misunau cateva pareri de oameni, acum, de parca ar fi asteptat prin camere ascunse dupa gara, peste o suta de oameni fac intunericul si mai intuneric pe peronul garii din Scanteia. Oamenii isi dau ghionturi, se catara in tren care cum apuca. Nu le este clar ce vor strainii. "Daca o fi un supracontrol? Da` unde-i nasu`?", intreaba soptit altul.

Ultima tigara


In alte cateva secunde, peronul ramasese gol. Incepe si sa se lumineze. Unii, fumatori inraiti, stau cocotati pe scari, cu capul in afara si pufanesc cu sete din tigari. Din toate vagoanele, la scarile de urcare fumul iese ca din furnale. Ora 6 fara vreo 8 minute, mecanicul da semnalul. Fluieratul locomotivei ii sageata pe navetisti. Cei care fumau trag acum usile, cei care s-au asezat in compartimente isi urmeaza ceea ce fac de ani si ani. La fel si in celelalte statii. Femeile, cu mainile crapate, cu unghiile niciodata date cu oja, cu fata fara de fard, tin pasul cu barbatii. Se imbarbateaza una pe alta, povestesc de straturi cu ce au sa le insamanteze, dupa care cate una incepe sa adoarma. Toate aceste femei coboara grabite din tren cand ajung la Iasi, fara a se opri pana la scoala, piata, atelierul de confectii. Unele iau tramvaiul sau autobuzul, altele economisesc acei 2 lei de bilet...

Pasiunile din P 6401

De la un capat la celalalt, personalul P 6401 Barlad - Iasi arata deprinderile navetistilor de prin satele iesene. Fie ca sunt din Scanteia, Piciorul Lupului, Rebricea, Grajduri, Carbunari, Barnova sau alte sate prin care se aude trenul, oamenii s-au repartizat dupa relatiile de prietenie si deprinderi. Neica Parjolion, neica Jin, neica Manea, tanti Laptareasa, fata Popii, Bai Samanta strabat zi de zi acest drum, ca si nea Trica, un gospodar singuratic, prea ganditor. Primii sunt cei care prefera berea. Niciodata nu e prea devreme pentru o sticla de bere, spun ei. "Uai, si faci? Cum tii? Hai incoa, am ceva bunut...", isi cheama prietenul de la celalalt capat al vagonului. Cand trece controlorul, Nasul, se mai ascund, dar apoi, doar asa de vreo vecina din sat care i-ar spune nevestelor. Muzica. Ascultata la telefonul celular, aduna vreo 4-5 oameni ciucure pe doua banchete. Vecinii sar repede si striga "Mai tare, Iancule! N-aud ninica in hodoroaia asta, fir-ar a dracului de mocanita". Acum, mobilul grohaie o manea de inviorare. Muzica sa fie. Cartile de joc. Postati in vagoane cu compartimente, tinerii santieristi prefera jocul de carti. Trag perdelele si da-i, frate! Somnul. Unul mare, leganat. Pentru foarte multi. Mancarea. Mai rar la ora sase dimineata. Scoate omul o bucata de slana cu ceapa, un altul parizer cu paine alba sau o conserva de ficat. Mai mult seminte, dar cei care sunt tuciurii si nu trec de 30 de ani. Taclalele. In special despre locul de munca. "Mai Geo, amu`, daca sa tani safu' de promisiune asa cum ni-o zas si ma repedi pana in Italia la o vila unde zace ca trebe sa facem o lucrare mare, m-am scos. Ma, amu`, di s-a tani, ca mai stii...". Sau "Du-te ba, sa vin la voi? Da`, dau eu cioara pi maliga nehiarta? Am 10 milioane si tan un sef inginer si un salahor in spate si sa vin la santier la voi? "Ba, eu doar t-am zas.. Amu`, faci cum ti tai capu` da` la noi e mai inset cu betoanili". Rezerva. E vorba de elevi. Acestia ocupa un vagon, dar mai e loc si pentru cateva domnisoare navetiste, modeste dar cu scoala. Scolaritele mai dezvoltate isi multumesc baietii cu sarutari voluptoase sub streasina celorlalti colegi.

Inganduratii

Singuratic, nea Eugen Trica sta cu spatele rezemat de peretele de pe holul dintre vagoane. In fata lui, un alt nea` trage cate o inghititura de bere la pet de 2 litri cu un coleg. Cand ne zareste, isi trage caciula pe ochi si doseste sticla. "Uai, da` si frig`, da` cre` ca azi o sa hie cald. Tu si zaci, Gheo?", se face acesta ca poarta o discutie importanta. Nea Trica face naveta de ani buni, vreo 20 la numar. "Imi vad de ale mele. Ma asteapta o zi grea", ingaduie nea Trica si isi infige iar pumnul in barba si priveste meditativ pe ochiul de geam de la usa vagonului. Omul se trezeste cand multi altii dorm, face treaba in gospodarie, isi saluta nevasta si porneste pe cararea dintre gradini, incet-incet, catre gara.

Omul cu diapazonul


Vagonul lui nea` Parjolion, dupa cum isi spune, iar satenii confirma cu rasete galagioase, este unul cu mare chef. La ora 6 dimineata. O matusa cu cateva sacose cu lapte ii tine isonul, o alta, grasa foc, rade de se zgaltaie si vecina din fata banchetei sale. Cu sticla de bere de doi litri sub brat, tinuta cu atentie de parca ar fi un bebelus, nea Parjolion nu se fereste nici de controlori. Rad si ei, rad si oamenii din vagon la glumele inspirate ale lui Parjolion. Unul, mai sugubat, tocmai pune o manea de jelanie pe mobilul ce-l ridica in sus cu mana. "Aii, ne e greu... ca sa treaca timpu` mai luam o bere, un jin. Lucrez in constructii de vreo 25 de ani. Eu? Cum sa beu, cad jos de pe schela! A, da si ghini... Pana amu`, am baut deja o sticla. Bere, si altseva? «Dar unde?» Acasa, acasa in gura, ha, da` cum unde...? «Dar la ce ora va treziti?» La trii. La trii. «Ca sa beti si o bere?» Nu, ca sa o tan in mana cand fac treaba di dimineata. Lucrez in constructii, la drumuri si poduri... Da` mai mult la poduri ca sa nu ma accidentez. Nu, lucrez la astia cu maturoaie...la Salubris... Aici lucrez de vreun an si ceva....De aici n-am cum sa chic! Ma tan din maturoi....", spune intr-un amestec de vorbe, somn, oboseala si voie buna Parjolion. Mai spune ca este din Rebricea si are 41 de ani si o familie. "Di copchil fac naveta... Samt trinu` cum merge ca pi sangili mei ori berea asta cum galtaie pi gat. E nacaz, da` si-om fasi si noi, bani ni trebui, sa-s putani, iaca ni trecim ca frunza pi Sirat..", devine serios nea Parjolion.

Iasi - 600 plus


Dupa frigul din Barnova, necesita o incalzire. Ora 7 fara 20 de minute. Coboara primele randuri de navetisti. Baietandrii si calfele se opresc langa Gara Nicolina la o cafea, adica un rachiu si o bere. Ora 7 fara aproape 10 minute. Gara Iasi Nord. O mare neagra se repede catre oras. La munca. Iar unii fac un popas la crasmele de aici. Popas de 10 minute, pe ceas, ca vine tramvaiul sau autobuzul. Dupa care gara ramane iar goala. Peronul ii asteapta, dupa-amiaza, pe acesti oameni blestemati de o soarta amara. Si se vor intoarce, osteniti, si se vor duce la casele lor purtand in mana cate ceva pentru prichindeii lor care-i asteapta cu ceva dulce si, pentru neveste, o paine si ceva mai "bunut".

scanteia viitorului ultima tigara inganduratii
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (15)

joe  | #31034
Trist dar adevarat, desi nu toti sunt tristi dintre ei unii sunt chiar bucurosi de jobul lor in oras, oricum am ramas cu un gust amar.
Ilie Moromete  | #31035
Bey Marius SIDORIUC, te crezi cumva Marin Preda ?
Ai facut o varza de articol, greoi, cu multe regionalisme si culmea nu toate sunt specifice zonei (ex. neica, tigare, etc, care sun mai mult oltenesti si nicidecum din Moldova). Unde mai pui ca deoarece nu se pot folosi diacriticile unele cuvinte sunt greu de identificat.
CONCLUZIE : Ai facut-o de oaie !
Iesean  | #31036
Articolul e frumos scris si ilustreaza o partea a societatii care nu a starnit interes pana acum. Ar fi interesant si un viitor articol despre muncitorii industriali din Iasi, care au cistigat minimul pe enonomie in anii 90 iar acum sunt prea distrusi ca sa mearga la munca in strainatate.
lala  | #31037
Foarte bun articol!
Felicitari!
gigi  | #31038
n-ai nici o traba tinere. esti departe de realitate. n-ai sa reusesti nicicand sa descrii acea lume asa cum e . nu esti de acolo ` se vede de la o posta. si nici talent nu ai. banuiesc ca esti tinar, asta ar fi singurul tau atu,pt chestia de mai sus.
pokemon  | #31039
eu zic sa va interesati de trenul personal iasi-dorohoi, care vine plin de studenti..sa vezi acolo cum e realitatea.....
gigi  | #31040
nu au destui bani, dar tot primul lucru care il fac e sa dea bani pe rachiu...
JD  | #31041
O mancamt u rahatel mare domnu ziarist......si dupa aia a vrut sa ne spuna impresiile.Eu am facut 6 luni naveta la rulmenti barlad ...si sunt convins ca in 80% din calatorii gaseam oameni mai culti ca el.Dar asta e ...cand termini facultatea la UPA sau Kogalniceanu.....si crezi ca ai telaent de ziarist.
40  | #31042
Pai de asta e si reportaj...subiecte din astea nu se pot trata ca stiri, fiecare are un stil propriu. Mie mi-a placut.
Anonim  | #31043
ma baiatule,,tu ai scris articolul asta din burta..se vede ca nici n-ai calcat in personalul respectiv. Ce NEICA bre? n-are nici cap nici coada articolul asta, nu prea ai imaginatie
unul  | #31044
Lasa mai marius, ca prostime e si pe forum. Pune-i pe astias care comenteaza sa scrie un articol si dupa sa comenteze. Unuia cred ca i-au iesit rulmentii prin encefal, iar Gigi e un fel de Gheorghe amplasat undeva in spatiu de unde se chinuie sa evadeze. Numai bine
jiji  | #31045
halal articol, se vede de la o posta ca habar n-ai de viata navetistilor.VARZA.
C`est moi  | #31046
Impresionant articol. Keep it up.
johny  | #31047
un mesaj pentru marius sidoriuc..........vezi ca ai gresit rubrica
Anonim  | #31048
nu e prea credibil, am crezut ca e cv mai interesant
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1480 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018479 (s)

loading...