News Flash:

Femeia politist, intre familie si cariera

21 Mai 2001
1730 Vizualizari | 0 Comentarii
•Ofiter la serviciu, mama si sotie acasa •A fost un copil bun dar mai obraznic •In studentie erau 32 de fete printre o mie de baieti

Exilat printre poze vechi de familie, in care timpul s-a topit in secunde galbene, dincolo de priviri aspre, aruncate parca dincolo de lume, verbul ce potenteaza femeia plenar, destelenindu-i intreaga forta umana de care este capabila da existentei sale un nou sens. Cliseul istoric de altadata, transpus in fotografii de familie, in care imaginea clasica traditionala a familiei -- parul perfect intins cu briantina, privirea scortoasa si autoritara a tatalui care sta jos, subliniindu-i parca pozitia de conducator al unui univers uman miniatural, format din cativa copii si femeia sa, apoi insasi femeia, a carei soarta urmeaza traiectoria mainii asezata cuminte pe umarul barbatului -, toate aceste elemente tipice care creioneaza radiografia vremurilor de atunci devin simboluri. Primul pas al femeii spre lume a fost acela al dreptului la vot. De atunci, ascendenta a fost lenta dar sigura. Din femeia docila, supusa legilor nescrise ale barbatului, de o factura psihologica robusta, dar aplecata dintr-un altruism exacerbat asupra familiei si protectiei acesteia, cursul evolutiei a slefuit prototipul femeii ancorate in contemporaneitate. Mentalitatea femeii ce s-a descoperit pe sine, proaspata, noua, imbogatita de o constientizare mai profunda a existentei sale in lume, gandirea sa elastica, usor curbata spre visare, escaladarea unei scari de valori echitabila, raportata mai des la demnitate, fac un profil ce intregeste unitar calitati dispersate in timp: acelea de mama, sotie si iubita. Femeile cu succes sunt cele care au adaugat la aceste elemente succesul profesional si accederea spre o cariera si le-au imbinat armonios. Sacrificiile sunt, insa, inerente. Foarte multe femei capabile renunta la profesie si cariera consumandu-si visurile si idealurile personale doar in universul casnic, familial. De la femeia casnica, robotind de dimineata, pana seara tarziu, framantata de griji cotidiene, pana la femeia moderna, independenta, ce se integreaza foarte usor intr-o gama larga de structuri sociale, pasul este urias.

Femeia maior la 36 de ani

Daniela Onutu este o femeie mai putin obisnuita: sensibila si in acelasi timp ferma, fragila dar de o mare forta sufleteasca si psihica. Aceste calitati au ajutat-o sa reuseasca sa obtina tot ce isi poate dori o femeie de la viata: o familie, o profesie de succes si linistea sufleteasca a omului implinit. A absolvit Scoala de Ofiteri de la Sibiu pentru ca isi dorea sa lucreze in cadrul armatei. "Am lucrat la un centru militar din Iasi pana in 1994, cand m-am transferat in cadrul Ministerului de Interne. Timp de sase ani am activat la Biroul de Evidenta Populatiei din cadrul IMP, iar, anul trecut, am fost inaintata la gradul de maior. Tot de anul trecut sunt si purtatorul de cuvant al IPJ Iasi", ne-a declarat Daniela Onutu.
Spre deosebire de multi dintre barbatii politisti, care afiseaza un aer extrem de afectat datorita uniformei si a pozitiei pe care o detin probabil, Daniela Onutu se poarta cat se poate de firesc. Uniforma, purtata cu gratie si eleganta, da un aer de prospetime culoarelor Politiei. Intrebata despre copilaria sa, Daniela Onutu incepe sa rada. "Am fost un copil bun, dar obraznic. Eram mai baietoasa si, in loc sa ma joc ca orice fetita de varsta mea, cu papusi, preferam masinutele. Cu papusile de atunci s-au jucat cei doi copii ai mei, de care sunt foarte mandra: Ramona, de 14 ani, si Vlad, de 12 ani. Imi amintesc de vremea studentiei si de sicanele, uneori destul de dure, pe care ni le faceau baietii. Noi, fetele, eram internate intr-un pavilion separat de al baietilor, dar examenele le dadeam impreuna. Bineinteles ca baietii, majoritari - eram 32 de fete si peste o mie de baieti -, faceau fel de fel de glume pe seama noastra. Oricum, m-am adaptat destul de usor si mi-a fost de folos pentru mai tarziu".

Familia, mereu aproape

"Imi place foarte mult ceea ce fac. Ma simt utila si sunt fericita atunci cand pot ajuta pe ceilalti. Este adevarat ca nu este usor sa fii mama, sotie si, in acelasi timp, sa ai o profesie care te solicita foarte mult. Efortul si sacrificiile sunt foarte mari, dar atunci cand ai satisfactia muncii tale, mergi mai departe. Ceea ce conteaza foarte mult este sprijinul familiei. Pentru mine familia mea inseamna totul. Sunt zile cand ajung foarte tarziu acasa, obosita si stresata de problemele de la serviciu, dar, printre cei dragi tot ce e rau dispare. Este necesara o oarecare tarie sufleteasca si multa, multa incredere in tine si in cei de langa tine, pentru a da vietii, indiferent de obstacolele pe care le intampini, o traiectorie buna. Si copiii mei ma sprijina foarte mult. Desi nu sunt ceas de ceas langa ei - uneori sunt zile intregi cand nu reusim sa stam de vorba pe indelete - , nu am avut niciodata probleme cu copiii mei. Nu mi-am lovit niciodata copiii, chiar daca, uneori, au mai facut cate o pozna. Consider ca educatia trebuie sa se faca cu ajutorul cuvantului bun, cel mai important intr-o comunicare optima. Imi amintesc de o boacana pe care a facut-o baietelul meu cand era mai mic. Ii placea sa se joace cu chibriturile. Intr-o zi, am coborat sa cumpar o paine, ceea ce a durat cateva minute. El a gasit o bricheta, desi toate erau stranse, si a dat foc unei foi de hartie. Bineinteles, a scapat-o pe covor si acesta a luat foc. Lucrul pozitiv, de care am fost multumita in toata aceasta poveste care se putea sfarsi rau, a fost faptul ca el a avut prezenta de spirit sa stinga focul, desi avea cativa ani si nici macar nu ajungea la chiuveta. A luat repede un scaun, a umplut un pahar cu apa si a aruncat peste foc. Cand m-am intors, era scrum pe covor, iar Vlad se facuse alb precum varul. Si el a tras o sperietura groaznica. I-am vorbit calm si pe indelete si m-a inteles. Pentru a exista o comunicare perfecta intre tine si ceilalti, iti trebuie putere de intelegere, calm si bunavointa. Ramona a fost intotdeauna o fata cuminte. Cat a fost mica se lauda mereu ca are un frate. Intotdeauna a avut grija de el si stiu ca nu i se poate intampla nimic rau daca este cu ea. Eu am fost singura la parinti si mi-am dorit intotdeauna doi copii".

Ofiter la serviciu, mama si sotie acasa

In familia Onutu domneste intelegerea si buna dispozitie. Este un flux care se transmite in aceeasi masura intre cei doi copii si parintii lor, mai presus de cuvinte, ceva ce poate fi inteles numai cu ajutorul sufletului. "La temelia casniciei si familiei noastre sta dragostea. Au fost si momente mai grele pe care viata ni le-a oferit, dar chiar si acestea ne-au intarit, ne-au apropiat mai mult si ne-au facut sa ne sprijinim mai mult unul pe celalalt. Intotdeauna am discutat cu copiii atunci cand au fost probleme. Responsabilitatile le impart cu sotul meu. Cand nu sunt eu acasa si nu este nimic gatit, le pregateste el masa copiilor. E adevarat ca nu gateste decat cartofi prajiti si oua, dar este foarte bine si asa. Copiilor le place friptura, dar, in general, gatesc cam tot ce tine de bucataria moldoveneasca, de la sarmalute, pana la sosuri, ciorbe si prajituri. Familia noastra mai are insa un membru extrem de important: motanul Tom. Nu este pretentios la mancare, ii plac foarte mult biscuitii, dar si carnita. Ne-a tras o sperietura pe cinste intr-o seara, cand a cazut de pe pervazul ferestrei, in afara. Norocul lui a fost ca a nimerit in balconul vecinilor de sub noi. Pe sotul meu l-am cunoscut in timpul activitatilor festive care se organizau la Casa Armatei. Ne-am casatorit dupa un an si nici acum, dupa 15 ani de casnicie, nu-mi pare rau de alegerea facuta. Cred ca ceea ce are o importanta foarte mare intr-o casnicie este increderea si respectul reciproc pentru ca, in afara de faptul ca doresti sa-ti imparti viata cu omul pe care il iubesti, trebuie sa-ti constientizezi obligatiile ce iti revin. Intr-o relatie de casnicie se produc modificari atat in ce priveste comportamentul, cat si statutul pe care il detii. Uneori, rupturile care se produc sunt din vina dezechilibrelor care se inregistreaza la nivelul asumarii responsabilitatilor, cand cel care ofera mai mult poate obosi la un moment dat, iar cel ce este obisnuit sa primeasca nu mai primeste. Orgoliul, dus la extrem, poate fi un factor perturbator. La noi in familie nici o decizie nu se ia si nimic nu se cumpara chiar, fara a ma consulta cu sotul meu. Mai nou, si copiii isi impun punctele de vedere. Cand venim amandoi obositi sau un pic suparati de la serviciu, nu incepem sa ne pisam cu intrebari cicalitoare. Sunt fericita si ceea ce imi da o satisfactie mare este faptul ca imi castig existenta si ca ceea ce aduc eu acasa este de folos. Nu cred ca as putea sa ma limitez doar la statutul de femeie casnica. Si, daca s-ar intampla sa nu mai fiu pe acest post, as cauta altceva".

"Ma intristeaza suferinta din jurul meu"

"Ma consider o privilegiata a sortii. Am avut noroc dar am si muncit. In general, toate zilele mele au fost frumoase. Cred ca, daca vrei, gasesti in fiecare zi un motiv de bucurie. Au fost si zile mai putin frumoase. Dar si acestea au avut frumusetea lor. Lucrand in acest sistem si confruntandu-ma in fiecare zi cu necazurile si atat de multe lucruri cumplite care se produc in jurul meu, ma doare ingrozitor faptul ca nu pot face mai mult. Ma intristeaza suferinta oamenilor din jurul meu si, in acelasi timp, in comparatie cu ea, pot spune ca toate zilele mele au fost frumoase. Cel mai mult ma doare suferinta pe care o provoaca parintii copiilor lor, ca sunt familii in care nu a existat niciodata dragoste si in care cel ce domneste este alcoolul, ca sunt femei maltratate de soti si, peste toate, faptul ca vrei sa faci ceva pentru ca aceste lucruri sa nu mai existe si nu poti".
La Brouyere spunea: "Este nevoie de mai multa virtute pentru a suporta norocul, decat virtutea care iti trebuie pentru a suporta nenorocul". Nimic mai adevarat. Faptul ca intr-o casa modesta si curata, doi copii, o mama si un tata sunt fericiti, da un strop de frumusete acestei lumi zbuciumate.
Gina PAVEL
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1527 (s) | 22 queries | Mysql time :0.029751 (s)