News Flash:

Feroviara

18 Septembrie 2008
1091 Vizualizari | 1 Comentarii
Feroviara
Compartimentul in care am bilet e, daca nu pun la socoteala cele cateva muste tocmite anume sa insufleteasca atmosfera, gol-pusca. Imi pun geanta in plasa, dupa ce scot din ea cartea pe care imi tot propun de ceva vreme sa o citesc pe drumul pana la Bucuresti. De cate ori am incercat, destinul a vrut sa nu trec de prima pagina: ori era o aglomeratie de abia mai puteai sa respiri, ori vreo odrasla de calator confunda, cu acordul tacit al parintelui, spatiul dintre banchete cu terenul de joaca, ori vizavi de mine statea o doamna foc de vorbareata, care-mi impuia capul cu amanunte palpitante din incarcata-i biografie. Insa acum sortii par favorabili lecturii. Ma asez linistit pe locul meu, nu inainte de a sterge cu un servetel dinainte pregatit slinul respectabil de pe musamaua banchetei. Trenul se pune in miscare, mustele bazaie cu elan, iar eu deschid, in fine, cartea. Prima pagina descrie o incapere, in mijlocul careia zace intr-o balta de sange o femeie cu un cutit de macelarie infipt temeinic in spate. Usa camerei se deschide brusc si in clipa cand sunt pe cale sa intorc foaia, ca sa vad cine intra, trenul se opreste. Peste cateva clipe, in compartiment navaleste o doamna mai mult rotunda decat inalta, din spatele careia se iteste un domn cu aproximativ aceleasi dimensiuni, usor strivite de bagajele ce-i inlantuie umerii si-i lungesc bratele cam scurte de la natura. "Aici sunt locurile noastre, puiule!" "Puiul" se scutura de poveri, scoate o batista imensa, isi sterge transpiratia de pe obraji si de pe frunte, respira adanc si apuca prima valiza, cu gand sa o puna in plasa de deasupra. Cum nu e indeajuns de inalt, ma ofer sa-l ajut si umplu cu valize, sacose, genti si pungi tot spatiul disponibil. "Punga verde lasati-o jos!", imi porunceste rotofeiul si adauga in chip de explicatie: "Stiti, acolo avem mancarea." Ma execut, doamna imi multumeste, domnul mormaie si el ceva in acelasi sens, iar eu ma intorc la victima din mijlocul camerei. De pe pagina urmatoare aflu ca pe usa patrunde un barbat intre doua varste, care, la vederea cumplitului tablou, incepe sa tipe ca un scos din minti. La fel urla si un negricios de pe culoarul vagonului: "Sucuri, bere rece, cafea, ciocolata!", se uita in compartiment sa vada ce efect a avut anuntul si, profund dezamagit, isi vede de drum, in timp ce gura-i repeta, ca un picup stricat, atragatoarea reclama.

La strigatele barbatului naucit de priveliste dau buzna cateva vecine, care se pun si ele pe tipat si pe facut cruci. O vecina mai tare de fire alearga sa anunte politia. Pana sa revina pe scena crimei, usa compartimentului se da in laturi si un pusti tuciuriu ne recita cu ochii inchisi si mana facuta caus Tatal Nostru. "E orb, saracul!", zice doamna si-i intinde o moneda de cincizeci de bani. Subit, infirmul din nascare deschide ochii, priveste atent banul, il inhata, zice un "Sa va dea Dumnezeu sanatate!" si inchide usa precum o deschisese. "Mic, dar smecher", comenteaza doamna si se intoarce spre jumatatea probabil ca legitima: "Puiule, mi-e cam foame." "Si mie", se insufleteste domnul, despre care puteam sa jur ca atipise. Scoate din punga verde un stergar, il intinde pe bancheta, asaza deasupra o farfurie incarcata cu peste prajit, un borcanel plin ochi cu mujdei, o franzela taiata felii si o sticla cu vin. "Nu doriti sa serviti si dumneavoastra?", ma imbie zambitoare doamna. Refuz politicos si ma afund in lectura. Estimp sosise si un criminalist la fata locului si cerceta ce era de cercetat. Perechea infuleca pestele, domnul desface sticla, varsa pret de un pahar pe podea ("De sufletul mortilor!"), trage o dusca buna, ii ofera si consoartei, care-i urmeaza exemplul, revine la peste, apoi la vin si iarasi la peste. Criminalistul il ia la intrebari pe barbat, acesta abia e in stare sa deschida gura, se ingalbeneste deodata la fata, presupun ca din pricina greului parfum de usturoi, care-i intoarce stomacul pe dos si-l obliga sa foloseasca de urgenta baia aflata in stanga. "Puiule, ne apropiem de Focsani!", zice doamna. Domnul strange grabit resturile festinului, le indeasa in punga, isi sterge mainile de stergar, ceea ce face si doamna. A venit si medicul legist, dar nu pot sa vad ce-i poate pielea, pentru ca domnul se aburca zadarnic spre bagaje, iar eu sar in ajutor. Cobor sarsanalele, domnul se incarca cu ele, doamna imi spune la revedere. Rasuflu usurat, chiar daca aerul e demult irespirabil, si dau sa aflu ce face legistul. Numai ca, la Focsani, intra in compartiment trei vlajgani zgomotosi, avand fiecare drept bagaj cate o sticla de doi litri plina ochi cu vin din regiune. Nu se asaza bine si le pun la gura, beau cu sete si prind sa cante. Parca e prea mult. Inchid cartea, imi iau geanta si-i las in banii lor. N-am avut noroc cu romanul nici de data asta. Cine stie, poate la intoarcere!


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

mishu88  | #42944
Felicitari pentru articol, domnule Dobrescu! :) A reiesit frumos transpunerea dvs. dintre pagini de literatura si viata cotidiana! Deoarece sunt un pasionat al FeRoviaRelor, pot sa spun ca lectura din seara aceasta mi-a provocat mai multe zambete pe buze!

Sanatate si numai bine!
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1332 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018825 (s)