Eveniment-Social

Fractura necesara

Publicat: 05 ian. 2016
1
A vazut cineva functionand cum trebuie o balanta cu un singur taler? Daca nu, atunci sa retinem ca 2016 este anul in care Justitia, in sensul larg sau restrans al termenului, poate pregati terenul pentru viitoarea ei independenta. O independenta reala. Specifica unui stat de drept. Cum s-ar putea ajunge la un rezultat pozitiv? Mai intai, printr-o fractura. Apoi, printr-o a doua fractura. Si, in final, printr-o multitudine de fracturi. Fracturi benefice. Fostul presedinte Traian Basescu, mimand razboiul sau cu binomul, adica cu oamenii sai de incredere, generalul Florian Coldea, seful operativ SRI, si Laura Codruta Kovesi, sefa DNA, a afirmat, cu subiect si predicat, ca procurorii si judecatorii fac ceea ce spune SRI. Si ca, vezi Doamne, pe vremea lui Daniel Morar, DNA nu se „conforma”. Este o recunoastere. Fie ea si tardiva. Mostenirea lui Traian Basescu este o justitie cu un periculos deficit de independenta. In sensul strict al termenului. Daca ne referim la judecatori. In sensul larg al termenului, daca acceptam, fie si de dragul demonstratie, ca intr-un stat de drept sau de semi-drept si nu chiar de drepti, din Justitie ar face parte si procurorii.
In 2016, se schimba, atat conducerea, cat si componenta Consiliului Superior al Magistraturii. Este sansa puterii judecatoresti de a alege in fruntea ei ceea ce trebuie. Buni profesionisti, oameni cu o coloana vertebrala puternica si dispusi sa faca orice pentru ca Justitia sa-si recastige independenta, atat fata de politicieni, cat si, mai ales, fata de institutiile de forta ale statului, in frunte cu Serviciul Roman de Informatii. In paranteza fie spus, o noua conducere operativa in SRI ar putea conduce la retragerea acestei institutii din „campul tactic al Justitiei”. Este anul in care se schimba si conducerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Si, in fine,este anul in care sefii marilor parchete ar trebui, la randul lor, schimbati. Cu conducere cu tot. Ce ar trebuie sa se intample in acest an pentru ca schimbarile sa fie cu adevarat benefice? Este bine ca exista o propunere conform careia, din viitorul CSM nu va mai face parte ministrul Justitiei. Cat se poate de firesc. Chiar si intr-un Guvern tehnocrat, ministrul Justitiei reprezinta o alta putere in stat. Nu ar avea ce sa caute aici. Masura introdusa de Monica Macovei, cu sustinerea lui Traian Basescu, in scopul subordonarii Justitiei, si-a dovedit suficient toxicitatea. Si este la fel de bine ca ministrul Justitiei sa nu beneficieze de dreptul de a face propuneri pentru sefia marilor parchete. Aceasta ar trebui sa ramana, exclusiv, apanajul CSM. Si, in mod simetric, demiterea.
Dar aceasta ar fi doar una dintre fracturi. Una mica de tot. Fractura cea mai importanta ii vizeaza chiar pe procurori. Daca este adevarat ca nu poate functiona o balanta cu un singur taler, cum Dumnezeu ar putea functiona, in mod corect, Justitia, in conditiile in care doamna cu ochii legati nu mai are ce cantari? Intrucat procurorii traiesc in fratie cu judecatorii. Vorba doamnei Livia Stanciu, presedinta Inaltei Curti: „in parteneriat”. In orice stat de drept din lume, procurorii sunt avocati ai statului. In timp ce, aparatorii din dosare sunt avocati ai clientilor lor. In ciuda confidentialitatii, un avocat nu poate tainui o infractiune pe care a facut-o clientul sau. La fel cum, intr-un stat normal, un procuror nu poate tainui o proba in aparare a celui pe care il cerceteaza. Avocatii si procurorii au roluri egale si simetrice intr-un proces penal. Iar magistratul este cel care are rolul de a cantarii probele prezentate de cei doi si de a decide in mod independent si impartial. Logica de mai sus, care vine direct din dreptul roman si traverseaza intreg dreptul modern, ne arata ca procurorii nu au ce cauta in Consiliul Superior al Magistraturii. Pentru ca acolo si mai tarziu in Inspectia Judiciara si apoi, imediat in instante, intre procurori si judecatori se poate crea o fratie nociva. Sau, ar trebui ca din CSM  sa faca parte si avocati.
Scoaterea procurorilor din CSM sau, in extremis, aducerea si a avocatilor in aceasta institutie ar insemna fractura mare. Cea mai benefica dintre fracturi. Dar asta nu se poate intampla decat printr-o noua Constitutie sau printr-o Constitutie revizuita. Pana atunci, se pot intampla alte lucruri. Prima schimbare pe care ar putea-o aduce anul, este, cum spuneam, retragerea din „campul tactic” a SRI. Asta inseamna ca macar aceasta institutie nu ar mai putea determina turnura care o iau anchetele si procesele. Procurorii nu s-ar mai afla sub presiunea unei institutii de forta. La randul lor, nici judecatorii nu s-ar mai teme sa dea solutii corecte. Spre sfarsitul lui 2016, s-ar putea sa se renunte si la masura nenorocita prin care unii judecatori sunt siliti sa-si ia angajamente vizand pastrarea secretului de stat si sa dea verdicte in functie de informatii pe care aparatorii si cei incriminati nu le cunosc. Sunt convins ca cei mai multi dintre procurori doresc acest lucru. Daca este sa fie caini, este mai bine sa fie caini fara stapan. Nu cu stapan la SRI. Si daca este sa aiba un stapan, acela ar trebui sa fie doar CSM.
Sunt foarte multi ani de cand am semnalat ca Traian Basescu isi aseaza, rand pe rand, piesele in Justitie, astfel incat si dupa pierderea mandatului sa beneficieze, pentru el si ai lui, de protectie, iar pentru adversari de o arma redutabila. Acest mecanism a mers pana la Inalta Curte si pana la Curtea Constitutionala. El functioneaza si in prezent, la un an de la incetarea mandatului lui Basescu. In 2016, acest mecanism ar putea fi demontat. Si in incheiere, o vorba despre doamna Laura Codruta Kovesi. Ratiunea pentru care exista limite ale mandatului, atat in ceea ce priveste functia de procuror general, cat si in ceea ce priveste pe cea de sef DNA, o priveste  si pe doamna Kovesi. Un nou mandat de trei ani, obtinut printr-o fortare a spiritului legii si printr-o ingrosare a literei legii, poate crea un precedent periculos. Si se poate transforma intr-o noua infrangere a independentei Justitiei. De aceea, cred ca chiar distinsa doamna ar face un gest de constiinta si un gest intelept sa se retraga la termen. Macar pentru a nu lasa impresia ca nu mai exista, in Romania, alt procuror de isprava, in stare sa conduca DNA. Ar fi si aceasta o fractura necesara. (Sorin Rosca Stanescu)




Adauga un comentariu