News Flash:

Francmasoneria

21 Ianuarie 2001
771 Vizualizari | 0 Comentarii
Francmasoneria este definita de catre membrii sai ca fiind "o institutie filantropica dorind sa realizeze un ideal de viata sociala". La Grande Encyclopedie afirma: "Este un ordin sau o confrerie grefata pe vechile asociatii muncitoresti si mistice ale Evului Mediu, dar organizata in secolul al XVIII-lea intr-un spirit mai larg. Nu este o societate secreta, ci doar una inchisa. Totusi, unii autori, precum Paul Naudon, autorul volumului "La Francmaconnerie" considera ca masoneria nu reprezinta doar atat.

Prezentare

Confreria masonica se straduie sa realizeze un ideal de viata sociala, fundamentarea vietii individuale pe munca, demnitate morala, pe constiinta destinului umanitatii, edificarea unei societati bazate pe principii rationale, astfel incat sa se asigure dezvoltarea umanitatii in cele mai bune conditii.
Membrii confreriilor se aduna in grupuri care se autoadministreaza (denumite "loje") si formeaza in interiorul fiecarei tari o confederatie, numita "Marele Orient" sau "Supremul Consiliu". Exista posibilitatea ca o mare loja sa-si afilieze loje din alte tari, ori sa existe mai multe organizatii independente intr-un singur stat. Totusi, francmasoneria este unica si, teoretic, toate lojele formeaza o singura loja ideala, la fel cum oamenii, oricare ar fi nationalitatea lor, formeaza, cu totii, omenirea. Fraternitatea masonica se extinde deci asupra tuturor francmasonilor, fara exceptie. Acest cosmopolitism, trasatura comuna a mai multor religii, a dus la atacuri repetate asupra institutiei. Mijloacele folosite de francmasonerie pentru atingerea scopului sau, care este perfectionarea morala si intelectuala a membrilor sai si a umanitatii in general, sunt practicarea unor ritualuri simbolice, instruirea reciproca si exemplul personal, cultura intelectuala, practica fraternitatii si a solidaritatii.
Actiunea exercitata de francmasonerie este dubla: intelectuala si materiala. Prima, ale carei efecte sunt intime, se exercita asupra adeptilor, in vederea perfectionarii lor morale si intelectuale. Ea tinteste la depasirea prejudecatilor, a superstitiilor, a pasiunilor, dar si la indeplinirea unor fapte care sa contribuie la bunastarea universala si la fericirea comuna, orientandu-se mereu catre adevar, bine si frumos. Actiunea materiala se exercita prin acte de caritate si filantropie, prin fondarea sau sprijinirea unor institutii de binefacere, prin dezvoltarea instructiei si educatiei publice ori prin alte initiative asemanatoare.
Avand in vedere aceste principii, afirmatiile Enciclopediei apar ca fiind corecte. De asemenea, societatea nu este secreta: regulile sale de baza, legile sale, istoricul si numele membrilor, precum si data sau locul intrunirilor masonice sunt in general cunoscute. Regulamentele interioare, desi nu sunt larg raspandite, pot fi consultate de cei interesati. Totusi, raman ascunse semnele de recunoastere si ritualurile, pe care confratii nu le dezvaluie, obligandu-se la aceasta prin cuvantul de onoare si nu prin juramant. Obiceiurile si simbolurile masonice sunt de natura exclusiv morala.
Se poate exprima concluzia ca francmasoneria suscita inca pasiuni din cauza unei cunoasteri necorespunzatoare, a faptului ca are elemente ce o pot face comparabila cu o religie si prin suspiciunile trezite de caracterul secret al ritualurilor.

Principiile si modul de organizare

Marele Orient al Frantei a formulat principiile francmasoneriei moderne astfel:
- francmasoneria, institutie filosofica, filantropica si progresista, in esenta ei, are ca obiect cautarea adevarului, studiul moralei si practica solidaritatii,
- ea actioneaza pentru perfectionarea materiala si morala, pentru progresul intelectual si social al umanitatii,
- principiile sale sunt toleranta reciproca, respectul fata de sine si fata de semeni, libertatea absoluta de constiinta,
- deviza sa este "Libertate, Egalitate, Fraternitate",
- se respinge orice afiliere dogmatica,
- se recomanda propaganda prin viu grai, prin scris si prin exemplul personal,
- orice francmason are dreptul de a-si face publice opiniile asupra problemelor interne,
- in orice imprejurare, francmasonul are ca datorie ajutorarea, "luminarea", protejarea confratilor, chiar daca-si pune in pericol propria siguranta in lupta impotriva nedreptatii,
- francmasoneria considera ca munca este una dintre datoriile primordiale ale omului, onorand deopotriva munca intelectuala si pe cea fizica.
Confreria este organizata in confederatii independente. Unitatea sa tine de faptul ca se urmareste acelasi scop, ca principiile esentiale sunt aceleasi si de faptul ca exista relatii fraterne intre loje si intre francmasoni, concretizate prin admiterea in sedintele unei loje, in calitate de vizitatori sau membri afiliati, a unor confrati din alte loje sau alte confederatii. Fraternitatea se afirma si prin asistenta reciproca pe care si-o acorda masonii din organizatii diferite.
Confreria are insemne si embleme a caror semnificatie simbolica nu poate fi revelata decat prin initiere. Aceste sigle guverneaza, prin forme determinate, activitatile francmasonilor si permit acestora sa se recunoasca si sa se ajute oriunde s-ar afla.
Initierea presupune mai multe grade. Primele trei sunt discipol, companion si maestru. Acesta din urma este singurul care confera deplinatatea drepturilor masonice. Nimeni nu poate fi exceptat de la incercarile prescrise de ritualuri, nimeni nu poate fi initiat si nu se poate bucura de drepturile rezultate din calitatea de membru al unei confrerii daca:
- nu are cel putin 21 de ani,
- nu are o reputatie si moravuri ireprosabile,
- nu are mijloace de existenta onorabile si suficiente,
- nu dispune cel putin de instructia necesara pentru a intelege invataturile masonice,
- nu locuieste cel putin de sase luni in zona in care activeaza loja sau pe o raza de cel mult 100 de kilometri, cu exceptia persoanelor care locuiesc in regiuni unde nu exista loje.
Orice primire in francmasonerie este supusa votului, la care trebuie sa participe toti confratii prezenti. Calitatea de francmason, ca si drepturile si prerogativele complementare se pot pierde in urma unei actiuni dezonorante, prin exercitarea unor activitati nedemne din punct de vedere social sau prin incalcarea angajamentelor asumate la initiere. Calitatea de francmason se retrage doar in urma unei judecati facute conform constitutiei si regulamentelor francmasonice.
Masonii se aduna in grupuri care au denumirea generica de "ateliere". Atelierele consacrate primelor trei grade se numesc "loje", cele de la gradul 4 la 18 se numesc "capitole", iar cele de la gradul 19 la 30, "consilii" sau "areopage".
Atelierele se conduc liber, in limita regulilor stabilite de Constitutie si Regulamentul General. Ele trebuie consultate intotdeauna in ceea ce priveste masurile de interes general pentru masoni.
Marele Orient declara ca suveranitatea masonica apartine universalitatii francmasonilor supusi Constitutiilor confreriei. Aceasta suveranitate se exercita prin votul universal.

Scurt istoric

Francmasoneria pe care o cunoastem astazi a aparut in 1717, cand s-a format Marea Loja din Londra. A fost initiativa unui grup de masoni care doreau revigorarea vechii organizatii si folosirea structurilor sale traditionale in folosul ideilor novatoare. Coordonatorul acestei miscari a fost fizicianul John-Theophil Desaguliers. Acesta, impreuna cu cativa colaboratori apropiati, a hotarat sa se bazeze pe cele patru loje care-si desfasurau activitatea la Londra. O adunare a reprezentantilor acestora, tinuta in februarie 1717, a decis infiintarea unei Mari Loje, ai carei reprezentanti urmau sa se intalneasca o data la trei luni. Membrii Marii Loje s-au intalnit la Sf. Ioan de Vara (14 iunie), alegandu-l ca Mare Maestru pe Anthony Sayer. S-a hotarat respectarea spiritului de fraternitate al vechii confrerii, regulamentele si uzantele acesteia, renuntandu-se insa la caracterul profesional, de breasla. Lasand pe seama mesterilor constructori (mason/macon=zidar) exercitarea profesiei lor, francmasonii au pastrat simbolistica arhitecturala, care se potrivea foarte bine exprimarii, la modul figurat, a aspiratiilor lor umanitare. Templul ideal pe care voiau sa-l edifice trebuia sa fie in folosul intregii societati umane, perfectionarea morala a membrilor ordinului trebuia sa se completeze prin practicarea adevaratei fraternitati, fiind acceptata ideea egalitatii tuturor oamenilor, indiferent de clasa sociala, profesie, nationalitate sau religie. Conditia realizarii unor bune rezultate era considerata libertatea de gandire; fondatorii ramaneau de altfel pe terenul religie, admitand adeptilor o larga toleranta; preferintele lor se indreapta catre un teism universal care se armonizeaza cu aspiratia lor catre o asociatie cosmopolita care sa se extinda in intreaga lume.
Pentru a pastra unitatea confreriei, Marea Loja londoneza a decis ca nu puteau fi infiintate noi loje fara autorizare din partea sa si fara eliberarea unui act semnat de Marele Maestru. Faceau exceptie de la regula cele patru loje fondatoare, care-si pastrau privilegiile. La 17 ianuarie 1723, Marea Loja a adoptat Constitutiile Masonice (The Constitutions of the Freemasons), cu scopul de a impiedica noile loje formate sa o ia intr-o directie nedorita, de a sintetiza documentele noi si de a le armoniza cu principiile aparute atunci.
Din 1725, cand a aparut loja de la Paris, francmasoneria poate fi considerata universala, ulterior aparand loje in mai toate tarile europene. In Romania, primele loje au aparut intre 1733 si 1734, la Iasi si Galati.
Totusi, aceasta este doar masoneria moderna, in care elementul speculativ a luat locul elementului operativ din Evul Mediu si Renastere, precum remarca Paul Naudon. Originea organizatiei se afla in gruparile profesionale existente inca din antichitate (asa-numitele "hetairii" gracesti sau "collegia" si "tignarii" romane). Instituite de catre imparatul Numa in jurul anului 715 i.Hr., collegia nu erau simple grupari profesionale ci, asemenea oricarei activitati antice, erau dedicate unei divinitati. La romani, munca imbraca haina sacrului. Scopul acestor organizatii era, de fapt, celebrarea unui cult.
Ca orice institutie romana, acestea au urmat legiunile si s-au implantat in teritoriile cucerite. Numeroase urme ale acestor colegii s-au gasit la Lyon, in orasele din Midi si mai ales la York. Dupa prabusirea Imperiului Roman de Apus, au disparut o data cu toate institutiile romane, dar au supravietuit in Imperiul de Rasarit, precum si in unele regiuni ale Italiei. In Evul Mediu, numele "collegia" a fost schimbat in "scholae" (scoli), dar regimul interior sau exterior nu a suferit nici o modificare. Ele sunt de fapt asociatii ale constructorilor, "magistri camancini".
In secolele al VI-lea si al VII-lea, aceste organizatii ale constructorilor poarta numele de "asociatii monastice", ale celor ce edifica biserici si alte constructii religioase. Arhitectii sunt detinatori ai traditiilor si secretelor apartinand collegia. Aici se regaseste si originea stilului gotic, inrudit, se pare, cu cel roman, de care difera doar prin solutia la problema tehnica a boltei. In secolele XI-XII se infiinteaza un nou tip de asociatie, "confreria" laica, aparuta atunci cand spatiul bisericesc nu mai este securizant pentru munca si stiinta. Desi compuse din laici, aceste grupari au tot un fundament sacru. O alta forma juridica de asociere a lucratorilor este "ghilda" sau "brasla", organizatie initial religioasa, denumita apoi corp profesional. Este vorba despre "les mestiers regles" (in franceza veche), acceptate de autoritatea municipala sau senioriala. Aceste meserii, legate incepand din secolul al XIII-lea de un fief sau de un oras, nu se pot dezvolta liber decat sub obladuirea bisericii, care ofera privilegii. Numele folosit pentru aceste organizatii este de "francs-mestiers" (meserii libere). Cele mai vechi referiri cu privire la acest subiect se gasesc in Anglia, unde limba oficiala era franceza: 1376: ffremasons, 1381: masonfree, 1396: ffremaceons, intr-un edict al Arhiepiscopului de Canterbury care-i opune celor numiti lathomos vocatos ligiers (vasali).
Exista, desigur, si o legatura cu Templierii, ordin militar-calgaresc, care se ocupa cu constructia, in timpul Cruciadelor, de fortarete, biserici si drumuri. Nu exista nici o indoiala ca acesti preoti-razboinici au fost instruiti de maestrii lor in traditiile romane. Ei au fost implicati in toate ghildele din Europa. Existau, printre maestri, si magister caprentarii, veritabili arhitecti, care educau si dirijau muncitorii constructori din serviciul ordinului.
Din 1439, in virtutea unui privilegiu acordat de Jacques II, lojele scotiene, precursoare ale celor engleze, au mari maestri ereditari pe seniorii Saint-Clair de Rosslyn. Sub Jacques V (1513-1542), masonii scotieni se unesc cu un grup de masoni italieni. Situatia se schimba in 1607, cand Jacques VI se declara protector al masoneriei, care se va organiza dupa modelul academiilor italiene. Un nume ilustru la conducerea acestei organizatii este arhitectul sir Christopher Wren, care a fost Mare Maestru in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Cand el a demisionat in 1702, nu a mai fost inlocuit. In 1703, Loja Sfantului Paul din Londra a decis ca privilegiile masoneriei nu mai sunt rezervate muncitorilor constructori, ci oricui ar dori sa ia parte. Din acest moment, masoneria nu mai este o asociatie strict profesionala, iar transformarea din 1717 reprezinta punctul de plecare al masoneriei moderne.
Matei BOSTAN
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1499 (s) | 22 queries | Mysql time :0.034017 (s)