News Flash:

Fratele Gligorie de la Corneanca Damb (II)

31 Iulie 2009
794 Vizualizari | 1 Comentarii
Ionel Bostan
Monahismul exista in crestinism, iar deasupra acestuia sta doar viata ingerilor. In monahism, puterea si siguranta sunt atat de mari, incat daca cineva, adapostindu-se in el, va deveni calugar si-si va pastra alegerea fara sa dea inapoi, nu va suferi niciodata vreo paguba din partea diavolului... Expresia absoluta a urmarii lui Christos este renuntarea la lume si la tot ce este trecator, alegerea saraciei voluntare. Calugarul este omul care cauta siguranta si protectia, concentrate intre zidurile manastirii, si care, ca si Dumnezeu, se afla in razboi continuu cu diavolul. (A.R. Marinau) Dupa cateva saptamani, cand lumea credea ca i-au trecut "gargaunii calugariei", Badia Mihai isi scoate la vanzare pamantul si acareturile. Recolta ultimilor ani si unele lucruri din casa le incarca in camioane, cu directia Corneanca Damb, in ultimul dintre acestea aburcandu-se si el. Pleca definitiv catre Casa lui Dumnezeu. Nu dupa mult timp, Mihaila Pahontu - devenit acum Fratele Gligorie - avea sa fie, fara nici un fel de exagerare, cel mai folositor frate obstii manastiresti. Dar, asa cum vom vedea, si foarte dificil, dand mari batai de cap staretiei. Mai intai, sa spunem ca un calugar - maistru in constructii, fie el si batran, era foarte incomod pentru echipele de muncitori din santierul manastirii. Scantei ieseau. Inginerii lor inghiteau in sec neavand cum sa-l combata. Erau intorsi de mai multe ori, pana iesea treaba ca lumea. Intr-o oarecare masura, si staretul era multumit. Dar corectitudinea ceruta de Fratele Gligorie, ca de exces de zel nu putea fi vorba, tensiona relatiile cu constructorii. Pana la urma, cu diplomatia parintelui staret, totul se incheia cu pace si liniste. Ba chiar, cele mai multe lucrari au fost finalizate inainte de termen, astfel ca cineva care ar fi vizitat Manastirea Corneanca Damb in urma cu 2-3 ani, acum aproape ca nu ar mai recunoaste nimic. Fratele Gligorie, desi se apropia de noua decenii, se culca ultimul si se scula primul. Nici prin cap nu i-a trecut vreodata ca osteneala zilnica depusa pe linia meseriei lui i-ar da dreptul sa se sustraga de la regulile canonice. Dupa miezul noptii, simtea o bucurie dumnezeiasca privind de la fereastra chiliei sale cum toate sunt temeinic oranduite. Nimic nu i-ar fi putut scapa. De fapt, numai de aici se puteau cuprinde cu vederea si grajdurile, si arhondaricul, si bisericile, si latura mare a chilierului. Ochiul sau, inca ager, nu putea sa nu insiste si asupra intrarii staretiei... El stia ca diavolul este puternic. Acesta ii poate rapi dintr-o suflare pe cei aflati in afara crestinismului, scufundandu-i in infern. Insa, adesea el patrunde chiar si in interiorul crestinismului, ii ispiteste pe cei slabi si le ia sufletele care locuiesc in trupurile lor. La fel de bine stia ca exista calugari puternici si bine aparati, pe care diavolului ii este imposibil sa-i invinga, trebuind sa renunte. Impotriva monahului, diavolul nu poate porni nici un asalt decat daca acesta se intoarce la lume cu trupul sau cu mintea, ori pastreaza vreun sentiment pentru cei de-un sange cu ei. Fiind o noapte ca oricare alta, privind de la fereastra chiliei, Fratele Gligorie zareste, putin dupa ora unu, o naluca grabindu-se catre intrarea staretiei. Primul impuls a fost sa-si faca cruce, doar-doar o disparea, numai ca, dupa trup si mers, zapseste o usuratica din sat - Eugenia lui Corneanu. Nu se putea sa-l insele vederea, ea era sigur; o vazuse de hram ajutand la bucatarie, chemata de parintele staret, si o memorase bine. Iar ce cauta acum aici, e clar. Nu degeaba staretul se uita la ea intr-un fel anume. Siguranta pasilor ei ii spune ca a mai facut acest drum macar de zece ori... In cateva clipe alarma a fost data: "Sculati!... Diavolul e printre noi! Treziti-va parinti!..." In tambalaul iscat in chilier si staretie, cu toate luminile aprinse, nimeni nu a vazut picior de femeie iesind. Si nici dupa scotocirea tuturor ungherelor nu s-a aflat nimic care sa indreptateasca acuzele Fratelui Gligorie... Intr-un tarziu, tot diplomatia staretului avea sa dezamorseze totul: postul si oboseala, ca sa nu mai spunem de varsta, i-au subrezit de tot sanatatea mintii si a ochilor Fratelui Gligorie. Si, evident, se cuvine ca totul sa-i fie iertat.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

gygy  | #75883
cu talc povestirea ta ioane. bravo .
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1484 (s) | 22 queries | Mysql time :0.037020 (s)