News Flash:

Fugit irreparbile tempus

18 Octombrie 1999
1225 Vizualizari | 0 Comentarii
•In zilele de sarbatoare ale Iasului, lua drumul "Eternitatii" unul dintre putinii oameni pe care cetatea ii avea pentru ca ea sa nu se piarza. Cu seninatate si aparenta impacare, Constantin Liviu Rusu, inca tinar, se despartea de opera de o viata: muzeografia. Activitate pe care a practicat-o aproape patru decenii, si prin care Iasul avea sa devina, cu adevarat, un oras al muzeelor si memoriei timpului, asa cum de fapt, Constantin Liviu Rusu, alaturi de colaboratorii statornici, intre care femeia care i-a stat o viata alaturi, dna Olga Rusu, a simtit ca vrea destinul locurilor.

Cel care s-a nascut la 28 iunie 1937 la Dorohoi - Botosani, avea sa ajunga, dupa absolvirea Facultatii de Filologie, la Iasi, unul dintre cei mai exemplari oamenii ai orasului. Pe bucata de hirtie care rezuma o viata, sint trecute 11 albume documentare, publuicate din 1976 si pina anul acesta, incepind cu "Vreme trece, vreme vine..." (M. Eminescu), si continuind cu deja cunoscutele lucrari "De la Unirea Principatelor la razboiul pentru Independenta de stat a Romaniei", "Nu stiu altii cum sint... (Ion Creanga)", "Iasi, oras al marilor destine", "Iasi", "Cimitirul Eternitatea", "Prin Iasii de odinioara", "Iasii intre legenda si istorie", "Ghidul Iasilor", "O zi la Iasi", si incununind acest sir cu marea lucrare intrata de curind in circuitul public, "Iasi, orasul din inima". Alaturi de aceiasi constanti colaboratori, Constantin Liviu Rusu, a imbogatit zestrea muzeala a zonei prin infiintarea si restaurarea obiectivelor de la Mircesti - V. Alecsandri, Bojdeuca Ticaului, muzeele G. Topirceanu, Otilia Cazimir, Mihai Codreanu, si atitea altele, culminind cu amenajarea muzeului C. Negruzzi, de la Trifesti - Hermeziu, fata de care a avut o pasiune speciala.
Si multe altele ar trebui amintite aici. Dar, la fel de bine, cei care l-au cunoscut si i-au fost alaturi, in realizarea acestei opere, il amintesc cu pasiunea pe care ti-o impune memoria.
"De la infiintarea Muzeului Literaturii Romane al Moldovei si-a dedicat viata constructiei de redute impotriva negrijirii acelora care au creat marea aura de evlava a Iasului intre toate cetatile de cultura. In zidirea fiecaruia din muzeele literare al judetului, a pus un fragment din inima sa drept ciment al rezistentei in duh a acestor redute. A fost idragostit de meserie si era o competenta nationala in muzeistica. Iubit, respectat si ascultat de colegi, cuvintul lui avea miez bun si intelepciune. Ne va fi dor de zisele sale mucalite despre mersul culturii de ieri si de azi in cetate", spunea Ion Taranu, muzeograful de la Casa N. Gane.
"A ctitorit cu sufletul, adinc si intotdeuna entuziasmat, chiar daca de multe ori s-a aflat el insusi in interiorul unei disperari fara margini. Mai intii fabulosul xVapora al boemei iesene pe coverta caruia au navigat mai titi cei ispititi cu scrisul, prin anii 1956 - 1960., in vremea studentiei. Mai apoi l-am vazut ctitorind o scoala, intr-un sat, carind cu bratele valatuci si adaugind-i inca o odaie, o noua sala de clasa.
De mai bine de doua decenii incoace l-am vazut ctitorind muzee, revigorindu-le inestimabilul lor patrimoniu cu fulgerul aparatului de fotografiat. Acesta era crezul sau: Reinvierea si suspendarea timpului. Si oricit timp ar mai curge, inca insussi timpul nu poate sa nu recunoasca, in muzeele iesene cel putin, ca si de mina sa a fost oprit...", se confeseaza responsabilul cu memoria lu Eminescu din Parcul Copou, Ion Chiriac.
La rindul sau, criticul de teatru Stefan Oprea, prieten de generatie, isi aminteste: "N-am cunoscut niciodata un om mai pasionat, mai daruit cu toata fiinta profesiei de muzeograf al literaturii ca Liviu Rusu. A fost (Doamne, a fost!) Ctitor de asezaminte, a gindit si infaptuit muzee si case memoriale, a ridicat si a igrijit busturi si monumente, a lucrat neobosit cu mintea, cu inima si cu mina lui la eternizarea memoriei si imaginii scriitoriloer. A restituit Iasului imaginea de altadata si chipul lui actual prin exceptionale albume, i-a cinstit, i-a cultivat si i-a invesnicit valorile si frumusetile!"
Colega de birou, poeta Carmelia Leonte, ne aminteste: "Dincolo de vorbe, faptele. Dincolo de ginduri, realizatrea lor concreta. Acesta era Liviu Rusu: ajutor neaminat, sprijin nu doar moral. Intr-o lume a cuvintelor, a promisiunilor, a intentiilor, un astefel de om este un reper sigur de normalitate. Unde-i normalitatea, acum? Cine, in absenta unor asemenea oameni, ar putea sa o defineasca?"
Si nu in ultimul rind, dinspre Breazu, de la Casa Mihail Sadoveanu, vechiul prieten Victor Leahu: "Mi-a fost prieten bun timp de 37 de ani. Neasteptata lui plecare va face ca nimic sa nu mai fie ca inainte, nici in viata noastra, nici in cea a institutiei careia i s-a dedicat total. Asa a fost sa fie. Fugit irreparabile tempus. Numele si faptele lui ramin, sufletul va cunoaste linistea eterna."
Multe astfel de opinii ar putea fi adaugate aici. Si mai multe se vor spune de acum inainte. Ceea ce ramine este eternitatea careia i s-a dedicat, si pe care, cu resemnare, a intilnit-o acum. Si mai ramin operele pe care le incepuse, si pe care nu avem voie sa nu i le terminam!
Liviu Apetroaie (Cu sprijinul substantial al dnei Ioana Cosereanu, muzeograf la Casa Pogor)
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1520 (s) | 22 queries | Mysql time :0.038407 (s)