News Flash:

Galeriile de arta DANA - Ion Ganju, in memoriam

20 Noiembrie 2009
1764 Vizualizari | 0 Comentarii
Galeriile de arta DANA Ion Ganju in memoriam
In pictura romaneasca, ION GANJU are un loc aparte, iar opera ramasa de pe urma activitatii sale are o insemnatate deosebita prin caracterul ei original si aproape de doctrinar.
S-a nascut in ziua de 16 noiembrie 1942 la Iasi; a urmat studiile la Institutul de Arte Plastice "N. Grigorescu" - Bucuresti, clasa de pictura Gheorghe Saru si Alexandru Cumpata. Revenit in orasul natal, dupa terminarea studiilor, se impune prin viziunea sa picturala, prin atitudine, ca lider al generatiei sale. Era doctrinar fara a sti, neputand admite tranzactii conjuncturale sau formale. El era totusi mai clasic decat credea; in modernitatea sa, totul se construieste, respectand cu sfintenie legile fundamentale ale compozitiei si culorii. Cunostea in profunzime legile clasicismului si la perfectie mestesugul picturii, cerand formelor simple si pretiozitatii materiei sa exprime ceea ce numai izvoarele Genezei ar fi putut declansa si impune o alta lume, inceputul unei stari dincolo de inceput si sfarsit. Era inzestrat cu capacitatea de a vedea acolo unde unii nu vedeau nimic. Stia ca aparentele nu constituie o realitate de gradul doi care vor trebui de fiecare data sacrificate pentru a se ajunge la esente. El credea in aparente, celebrand natura vizibila ca o glorie a realului, dar si ca incorporare a imaginarului.
Cu totii am trait "comandamentele epocii de aur" fiecare in timpul sau, fireste majoritatea au rezistat spaimelor "anualelor", "bienalelor", lumii vizibile, care ne invadau spiritul... Spaimele, mutatiile culturale, neincrederea in viitor (si unde am ajuns!), starea de alerta, adaptarea regresiva, egalitara, nu trebuie uitate, toate au lasat urme de nesters in psihismul colectiv. Toti am trait simptomele degradarii lumii vizibile, de asediere diabolica a lumii invizibile.
Ion Ganju era insotit de o Buna-vestire, purtatoare a mirificei vesti a conceperii vietii! Creatia sa marturiseste o nevoie absoluta de forme reale pentru a actiona in voie asupra lor, inregistrandu-le reactiile: de la crisparea initiala la dislocarea finala. Artistul recurge la formele de sorginte fantastica, testate in zonele morbide ale imaginarului, pentru a le proiecta ulterior in realitatea umana, diurna, atat de vulnerabila.
Vanzatorul de clopote statea in epoca alaturi de cei achizitionati "omagial".
De unde Boema, Spiritul de fronda, o reactie normala, revendicata de spiritul operei... Veritabile cortegii ale bucuriei coboara din misterele mitului, cu o aura biblica, cu luminiscente crepusculare, numindu-se irozii, idoli subacvatici, cavaleri etc. Luna transcede hotarat granitele istoriei in favoarea unei nelinisti pure, existentiale: viseaza o lume imposibil, astfel, de regasit, dar pare derutat de absurdul congenital al societatii.
Chipurile saltimbancilor, actorilor vietii te trimit la imaginea imobila a mastii, sugerand ideea de rigiditate si pietrificare - nuantand, uneori figura printr-un rictus specific. Personajele lui Ion Ganju au o dubla identitate, dintre masca si esenta, dintre realitate si aparenta. Cadrul in care se misca ar putea fi scena intunecata a existentei, lipsita de substanta si contur, o noapte infinita care anuleaza decorul exterior. Arta lui Ion Ganju propune o lume care se opreste la o rascruce, lasand privitorului misiunea de a merge mai departe pentru a se integra in spectacolul sau, dimpotriva, de a-l refuza. Optiunea ne apartine.
Usa atelierului sau era deschisa pentru tot felul de personaje. Numai dimineata, linistea calcinata de timp se asternea pe ramele imprastiate pe parchetul atelierului asteptandu-si finalul, tabloul, universul sau... Cuiele batute in rame, consfintind sfarsitul gestului, sugerau o "depunere" terestra, un ritual stiut! Inceput sau sfarsit, domnule Ganju? Vezi rama asta baroca fara oglinda? O vezi? Da, ii raspund, sprijinindu-ma de usa deschisa. In lumea asta reala, de astazi, oglinzile sunt goale, dublul nostru a plecat. Singura speranta este de a-l gasi, dar unde si cum? Cuvintele de aici sunt de prisos, trebuie lasate afara, raspund.
Ochii mei plutesc dincolo! Ai o tigarie?
Ion Ganju a plecat prea devreme dincolo, la izvoarele fluviului magic. Din ochii lui, scaldati de lumina, lacrimile se cauta in tot ce-a ramas. In opera sa, in amintirea marilor secunde. Avem sansa de a privi impreuna, de la fereastra panzelor sale, gingasa procesiune a absentelor, a celor ce au fost, a celor ce vor fi. Sapte ani de tristete, intotdeauna in cei care l-au pretuit si iubit...
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2213 (s) | 22 queries | Mysql time :0.075645 (s)