National

Gavrilean a ajuns viitorul din urma

Publicat: 16 iul. 2012
1

Nascut sub semnul de lumina spirituala a Bucovinei si Voronetului, privegheat de zeitatile locului, Gavrilean a deschis ochii pe frescele murilor batrâni si s-a uimit de povestile colorate ale celor care, înainte de a marturisi credinta prin imagini, treceau prin îndelungate posturi. Ritualul, transmis peste timp, facea din evlavie un mod de a comunica sfintenia locului si harul celor care strajuiau vechile altare. Mitologia locului a devenit o permanenta. Desigur ca nu poate mira pe nimeni ca aici a preferat sa fie învesnicit enciclopedicul critic de arta Petru Comarnescu. Il asociez pe acest erudit cu fiul locului, Dimitrie Gavrilean, cel care a învesnicit la rându-i miracolul vesnicei frumuseti. 

Pictorul a facut din talent o forma de smerenie si din traseul artistic un destin. Marele sau dascal, Corneliu Baba, a intuit virtutile pictorului si l-a acceptat în sanctuarul celor alesi, asigurandu-i libertatea de a se întâlni cu el însusi. De fapt, tânarul discipol nu a parasit niciodata Bucovina din suflet. Miracolele ei de frumusete si spirit simplu, dar profund, au devenit nu numai un sens, ci o optiune definitiva si ireversibila. Artistul s-a definit pe sine în raport cu el însusi si cu mitologia seculara a unui tinut, unde miraculosul este si va fi o forma de existenta si comunicare.

Predispozitia artistului de a se întoarce periodic în vatra spirituala unde s-a ivit lasa impresia ca, de fapt, nu a parasit niciodata acest spatiu sacru, unde redescoperea mereu uimit un tezaur spiritual inepuizabil. Maestrul Baba l-a înteles în sensul ca, apreciindu-i talentul, l-a lasat sa faca din spectacolul mitologiei bucovinene nu numai o optiune, ci un traiect stilistic original si inconfundabil. Alaiurile de nunta, obiceiurile locului, traditiile policromelor sarbatori de Craciun, ritualurile de înmormântare fac parte din sistemul de valori perene ale spatiului românesc, Bucovina fiind un topos de referinta, nu numai nationala, reprezentativ în plan universal.

Dincolo de miscarea ce anima suprafata compozitiilor, artistul accede deseori la inventarea propriilor sale fantasme, unde omenescul se întâlneste deseori cu sacrul. Acest spatiu al fictiunilor derivate din etosul locului tinteste spre universal. Ritualurile nuntilor, unde alaiurile cuprind universul prin simbolul astrelor ce participa la ceremonia cosmica, genereaza dimensiunea fizica si simbolica a unor ritualuri extrase din illo tempore… Pictorul rememoreaza cu fidelitate, dar si cu fantezie, scenele unor sublime scene, potrivit unor regii ancestrale. Unele compozitii au structuri fizice, volumetrice, desfasurate pe verticala, asemenea unor ample montari cinematografice. Arhitectura imaginii porneste din planul apropiat si se dezvolta ascensional pe principiul piramidei. Miscarea confera vitalitate cinetica compozitiei, iar cromatismul costumelor compune recuzite vestimentare cu amprenta bucovineana, tintind uneori la unele poeme eminesciene. În fapt, Eminescu însusi a valorificat expresivitatea folclorului românesc, unde ritualul cosmic al nuntii are conotatii mitologice.
Evident ca pictorul Dimitrie Gavrilean a fost interesat si de alte compozitii unde s-a detasat de amprenta folclorica a structurilor plastice, pictorul fiind un mester desavârsit al constructiei arhitecturilor, armoniilor de culoare. A pictat în registre diferite, originale prin interpretare si cromatismul cu amprenta specifica a culorii locale. Frescele zamislite în timp pentru localuri publice, tapiseriile realizate dupa cartoanele sale sunt parte din patrimoniul vizual al muzeelor iesene si nu numai…
Daca la toate acestea adaugam prezenta artistului pe simezele unor Galerii notorii, în tara si în strainatate, premiile profesionale, responsabilitatea conducerii ca rector al Academiei de Arte iesene, configuram un parcurs uman si artistic de exceptie, fapt ce duce la sporirea regretului ca un asemenea om si artist ne-a parasit când înca ar mai fi avut multe de spus si de daruit semenilor sai ieseni si nu numai. Peisajele sale iesene poarta amprenta unui dialog în care natura ofera peisaje citadine sau din largul naturii cu sentimentul ca el însusi face parte din imaginile transfigurate în plan estetic. Atasamentul spontan si definitv al privitorilor tine de confirmarea unei vocatii si de nostalgia unei restituiri mereu surprinzatoare si atasante. Gavrilean a facut din dialogul cu orizonturile apropiate confera o forma de confesiune perpetua si subtil subsumata armoniei. Prin Dimitrie Gavrilean, arta ceremoniilor de peste timp impune ritualului o dimensiune învecinata transcendentei.
Pe sevaletul înca umed, se va usca poate o culoare, dar spiritul sau de creator daruit cu harul luminii nu se va întuneca niciodata…





Adauga un comentariu