Actualitate

Gest memorabil al unui iesean! Putini ar indrazni sa-si riste viata pentru asa ceva – GALERIE FOTO, VIDEO

Publicat: 17 iul. 2014

@ Doar cativa zeci de oameni, in intreaga lume, au mai facut asa ceva pana acum! @ Acesta a avut curajul sa-si testeze corpul, pana la limita extrema, pentru a explora unele dintre cele mai fascinante aspecte ale naturii @ Nu regreta nimic si spera doar ca generatiile viitoare sa-i urmeze exemplu si sa mearga mai departe @ „Daca nu esti bine pregatit pentru asa ceva, in doar cateva minute poti sa-ti pierzi viata… Noi detinem, inca, recordul european ca urmare a proiectului nostru. Oameni din intreaga lume au venit pentru a lua parte la experimentele noastre. Inclusiv celebrul  Jacques – Yves Cousteau a tinut sa vina si sa ne felicite”, povesteste ieseanul 

Rar iti este dat sa admiri si sa intri in contact cu un asemenea om. Nu poti decat sa te inclini in fata lui si sa asculti cum povesteste despre una dintre cele mai frumoase si fascinante experiente de viata! El marturiseste ca secretul pentru ceea ce a facut are la baza doua elemente cheie: pasiunea si dorinta de a cunoaste un univers aparte. Alaturi de tatal sau si de un coleg, in urma cu doua decenii, a uimit intreaga lume stiintifica.

De veghe in adancurile universului acvatic

In prim-plan este actualul decan al Facultatii de Medicina Veterinara de la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara (USAMV) Ion Ionescu de la Brad, prof. univ. dr Liviu Miron. Cu o privire mereu vie, activ si atent la fiecare cuvant pe care il spune, acesta a acceptat sa marturiseasca cateva din momentele memorabile pe care le-a trait la maxim, in urma cu zeci de ani. „As vrea sa va spun ca pasiunea pentru scufundari incepe inca din vremea liceului (este nascut in anul 1961 – n.r.) si pleaca de la tatal meu. Atunci am avut ocazia, pentru prima data, sa asist la ceea ce facea el (tatal acestuia este reputatul cercetator Ionel Miron – n.r.). El a facut, in 1968, prima imersiune cu batiscaful L.S. 1, al treizecelea existent in lume la acele vremuri, la 15 metri adancime in golful Izvoru Alb de pe Lacul Bicaz. Atunci a inceput totul pentru mine… Va spun sincer ca a face scufundari este o mare aventura si trebuie sa ai o pregatire temeinica inainte, atat teoretica, cat si practica. Oricine poate sa-si achizitioneze un echipament de scafandru dar, daca nu stii bine ce faci, este ca si cum te-ai arunca de la etajul VIII al unui bloc, practic e sinucidere. Mai departe, marele moment al vietii mele a fost cel din anul 1994. Atunci, intre 5 iulie si 10 august, 36 de zile si de nopti, alaturi de colegul Costel Mihai, am facut o imersiune in batiscaful L.S. 1, la aproape 15 metri adancime pe Lacul Bicaz. Vreau sa va spun ca, pana si acum, noi detinem recordul european pe acest segment. Zeci de persoane din intreaga lume, fie ca vorbim de canadieni sau americani, au tinut sa vina in tara si sa vada ceea ce faceam”, releva profesorul Miron.

Singurii „prieteni”: racii si pestii

Mai departe, temerarul a tinut sa descrie ceea ce a putut sa insemne pentru el zilele petrecute in adancurile acvatice de pe Lacul Bicaz. Nu a fost vorba doar de o banala testare a limitelor organismului uman, la mijloc fiind vorba de o ampla activitate de cercetare. „Cand am coborat cu batiscaful, noi nu ne-am propus sa facem un record… Si, nu a fost doar de o aventura! Am avut un amplu program de cercetare. Spre exemplu, am analizat comportamentul si modul zilnic de viata al racilor. Am vazut cum se hranesc si ce reactii au… Au fost si analize pe diverse specii de pesti… Intr-adevar, a fost o experienta cu totul aparte, iar cel mai greu a fost sa faci fata presiunii psihice… Dar, a fost ceva extraordinar si imi aduc aminte ca persoane, cercetatori sau scafandri din intreaga lume au tinut sa ne viziteze si sa coboare in batiscaf. Inclusiv echipa celebrului Jacques-Yves Cousteau, condusa chiar de el, a aflat de actiunea noastra si a ajuns la Bicaz”, a mai dezvaluit cercetatorul.

A introdus, in premiera, cresterea midiilor la Marea Neagra

Un alt aspect semnificativ din viata lui Liviu Miron a fost si cand, acum ani buni, a experimentat pentru prima data cresterea midiilor la Marea Neagra. Si, surprinzator, totul s-a dovedit a fi o reusita de proportii. „Da, printre lucrurile inovatoare a fost si incercarea de a dezvolta cresterea faimoaselor midii la Marea Neagra. Noi am si dezvoltat o inventie care s-a dovedit cu o utilitate speciala. Practic, cu dispozitivul nostru, plasat in mare si scos dupa 18 luni, am scos la suprafata midii. Va spun, totul s-a facut fara mari costuri si e vorba de ceva care s-ar putea profita in tara noastra. Acum, eu am fost mereu adeptul urmatoarei maniere de lucru in activitatea profesorala: eu tin foarte mult la tehnica out – door learning cu studentii… Lor trebuie sa le spui din ceea ce ai facut tu practic si nu sa le reciti din carti”, concluzioneaza Miron.

Citeste si: Descoperire incredibila! Minunea are 3.000 de ani, dimensiunile unei piramide egiptene si ar putea fi plina cu aur

Ca date din activitatea cadrului didactic se pot remarca urmatoarele: principalul hobby este plonjarea stiintifica, are brevet de scufundator din 1978. In 1992 a facut scufundari în România cu membrii echipei Cousteau, iar in 1994 a luat parte la scufundare prelungita în conditii de hiperbarism, cu laborator submers pentru care detine recordul european, iar un an mai tarziu a luat parte la programul international „Lacustris ’95„, în cooperare cu echipa de scafandri canadieni „Canadian Divers – Aqualog„, dedicat cercetarilor etologice subacvatice.  

Cititi, doar pe www.bzi.ro, interviul complet cu povestea actualului decan de la Facultatea de Medicina Veterinara.





Comentarii
  • Foarte folositoare si importante aceste „cercetari” despre raci, de toata jena , dlor savanti de Bahlui, pe cand premiul Nobel ???

  • Singurii „prieteni”: racii si pestii – da, cred ca tot acestia ii sunt prieteni si acum, dupa cum vorbeste dnul profesor. Intamplator l-am auzit vorbind la telefon,in gura mare, folosind niste expresii de mahala si primul gand a fost : mare marlan e asta, cine naiba o fi! Apoi am aflat cine e, ce functie are, mai exact si mi s-a parut total nepotrivit! Daca astia sunt exemplele studentilor…mai bine lipsa!

  • Felicitari, domnule profesor!
    In antepenultima poza, ceea ce tine domnul profesor in mana este o lostrita, de pe Bistrita cred.
    Din cunostintele dvs., mai exista acum lostrite in Lacul Bicaz sau pe Bistrita?! Acum sunt protejate de lege. Lostrita este un pastrav care are in jur de 1-2 m si cantareste zeci de kg. 🙂
    Va multumesc!

Adauga un comentariu