News Flash:

Ghid Pagina lui Peste Buna Ziua Iasi - Rosioara

18 Iunie 2009
3242 Vizualizari | 0 Comentarii
Ghid Pagina lui Peste Buna Ziua Iasi Rosioara
Denumiri populare: rosioara, rosioara cu pana rosie, babusca rosie, ocheana, ochenita, pana rosie. Numele de rosioara vine, firesc, de la culoarea rosie a inotatoarelor.
Denumirea stiintifica: Scardinus erythrophtalmus L. Nume latin: Scardinius Erythrophthalmus. Face parte din familia Ciprinidae.

Lungimea obisnuita 20-30 cm, exceptionala 35 cm, greutatea obisnuita 100-300 g, mai rar ajunge la 0,5 - 2 kg.



Caracteristici

Rosioara este asemanatoare cu babusca, cu care se confunda adesea. Deosebirea intre ele este data de corpul rosioarei, mult mai inalt, prezentand o muchie ascutita, formata din solzi indoiti pe burta, intre aripioarele abdominale si anala. Gura este foarte oblica, indreptata in sus (adaptare la pescuitul in straturile superioare ale apei). Buzele nu au mustati. Toate aripioarele sunt viu colorate in rosu, iar pe margini sunt de un rosu aprins sau rosu portocaliu. Dorsala, spre deosebire de cea a babustii, este asezata mult inapoia aripioarelor ventrale, aproape de inceperea trunchiului caudal. Anala este mult mai mare decat la babuscai. Albul ochilor este colorat in rosu aramiu si nu rosu-galbui, ca babusca. Spatele are culoare cafenie cu reflexe albastrui inchis sau verzui cu laterale galbui stralucitoare, iar abdomenul este alburiu cu irizatii argintii.



Raspandire

Rosioara este un peste caracteristic apelor statatoare, pe care le prefera mai mult decat babusca. In Romania se gaseste in aproape toate apele statatoare de deal si ses, precum si in raurile din aceeasi zona. O gasim in special in apele dulci, este raspandita in baltile si lacurile de ses stagnante, cu vegetatie bogata si temperatura ridicata. Rezista bine la variatiile cantitatilor de oxigen si este fidela locului de trai.



Modul de viata

Se gaseste de la suprafata pana spre fundul apei, in zone cu bradis, matasea broastei, in general in locuri cu vegetatie abundenta. Rosioara este un peste sedentar, traieste in raurile si iazurile cu fundul malos, foarte bogat in vegetatie acvatica. Adesea, vara si toamna, vine la suprafata apei unde pandeste caderea insectelor in apa, tantari, muste, mici gaze. Inoata si intre ape, printre tufele de ierburi, cautandu-si hrana formata din larve si crustacee mici. Cerceteaza uneori si fundul, scormonindu-l in cautarea hranei: fragmente de plante, melci marunti, larve de insecte, larve rosii sau insecte. In rauri o gasim mai ales in zonele in care apa are un curs mai lent. Traieste in carduri formate din exemplare de dimensiuni apropiate. De obicei, rosioarele mai mari de 0,5 kg umbla singure.



Reproducere

Se reproduce in ape stagnante, din aprilie pana in iunie, atunci cand apa atinge o temperatura de 18 grade Celsius. In momentul reproducerii depune 90.000-250.000 icre pe vegetatie submersa, de culoare usor rozalie si cu un diametru de 1,2 - 1,3 mm. In perioada de imperechere, masculii au culorile mai accentuate.



Nada

Momelile folosite cu succes la pescuitul rosioarei sunt viermusii albi si rosii de carne, ramele mici, larvele de chironomida, bucatelele de paine, bobite de paine framantate cu mamaliga, vierme de musca si chiar muste. Vara prefera bobita de pastai si paine, rezultate bune intalnindu-se si la pescuitul cu cosasi. Rosioara, fiind un peste care vaneaza la suprafata apei, poate fi pescuita si cu muste artificiale, mai ales exemplarele mari. Rosioara mare are comportament de rapitor si se poate pescui cu muste artificiale sau lingurita rotativa mica.



Momeala

Momelile folosite cu succes la pescuitul rosioarei sunt viermusii albi si rosii de carne, ramele mici, larvele de chironomida, bucatelele de paine, bobite de paine framantate cu mamaliga, vierme de musca si chiar muste. Vara prefera bobita de pastai si paine, rezultate bune intalnindu-se si la pescuitul cu cosasi. Rosioara, fiind un peste care vaneaza la suprafata apei, poate fi pescuita si cu muste artificiale, mai ales exemplarele mari. Rosioara mare are comportament de rapitor si se poate pescui cu muste artificiale sau lingurita rotativa mica.



Pescuitul

Pescuitul la rosioara este de multe ori o adevarata satisfactie. Primavara si toamna se pescuieste cel mai bine pe fundul apei, iar vara la suprafata si intre ape. Se pescuieste fie cu o pluta mica usor lestata, cu carligul la o adancime de 20-30 de centimetri, fie fara plumb si pluta, "la pipait", folosind ca momeala o insecta sau o bucatica de paine. Toamna, dupa caderea vegetatiei, rosioara coboara spre fundul lacului. In acest caz se va folosi o pluta cu o portanta mai mare, cu alicele de plumb montate in apropierea carligului, pentru a cobori linia rapid la adancimea dorita. Momeala utilizata va fi buchetul de viermusi albi sau rame rosii de gunoi (de dimensiuni mai mici). Iarna, la copca, se poate pescui si cate o rosioara, folosind un buchet de larve de chironomida sau viermusi rosii. In anotimpul in care se hraneste la suprafata, prezenta pescarului trebuie sa fie cat mai discreta, evitand ca umbra sa cada pe apa. Lungimea minima admisa a rosioarei ce poate fi retinuta dupa capturare este de 15 cm.



Monturi

Monturile trebuie sa fie ultra fine, la fel ca si echipamentul. Se pescuieste cu undita si lanseta, la fel ca babusca. Se folosesc scule fine, vergi usoare, lansete cu actiune mica de 5 - 15 g, fir de 0,08 - 0,10 mm, plute de 0,2 - 0,5 - 1 g si carlige nr. 22 - 20 - 18 - 16. Varga va fi telescopica, cu o lungime de 4-7 metri, cat mai usoara. Rosioara se poate pescui si cu rubesiana, de 9- 12 metri, atunci cand conformatia lacului o impune (mal putin adanc, plin de vegetatie, cu distanta mare pana la primele ochiuri de apa). Cel mai folosit este firul monofilament de 0,12 - 0,15, un pic mai gros acolo unde ne asteptam la exemplare mai mari sau unde agatatorile in vegetatie sunt frecvente. Pentru pescuitul "la pipait" nailonul va fi mai subtire, de 0,10 - 0,12. Pluta va avea o portanta de 0,10 - 1 gram, in functie de valuri. Formele cele mai utilizate sunt cele tip "morcov" sau "picatura", cat mai sensibile, cu antena si chila de dimensiuni mai mici, de maxim 5 cm. Plumbul: se folosesc 3-4 alice la distanta de 2 - 3 cm una de alta, exact cat sa lesteze pluta. Atunci cand pescuim in apropierea suprafetei apei (20 - 30 cm) se pune numai o singura alica, imediat sub pluta, care sa o echilibreze. Carligele folosite vor avea numarul 12 - 16, cu tija cat mai subtire, pentru a nu deteriora momeala.



Gastronomie

Rosioara este mai putin apreciata de consumatori din cauza oaselor multe, dar se preteaza bine la conservarea si prelucrarea prin sarare sau la conserva de peste.

caracteristici raspandire reproducere nada momeala pescuitul monturi
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1375 (s) | 22 queries | Mysql time :0.019547 (s)

loading...