News Flash:

Ghid Pagina lui peste Buna Ziua Iasi -Tehnici pentru pescuitul pe raul Prut

20 August 2009
2784 Vizualizari | 0 Comentarii
Ghid Pagina lui peste Buna Ziua Iasi Tehnici pentru pescuitul pe raul Prut
In urma cu cativa ani am descoperit Prutul. Pentru un incepator care abia daca prinsese pana atunci un peste (sau doi) de aproape 0,5 kg, a fost o revelatie. Prima zi pe Prut a si adus captura cea mai importanta de pana atunci: 1,5 kg. In duminica imediat urmatoare, din nou la Prut si surpriza nu a intarziat sa apara sub forma unui peste imens vazut dupa circa 30 de minute de lupta, adus la mal si scapat... In aceste conditii, am intrebat in stanga si-n dreapta si pana la urma gasesc pe cineva priceput in ale pescuitului la Prut, cu care sa merg pe malul raului. Agricultorii inca mai aruncau gunoiul de grajd in marginea satului, asa ca ne oprim la intrarea in Bosia si luam cateva rame rosii. Apoi, dupa 200 de metri ne oprim la o balta de unde luam cateva rame negre. Balta nu avea mai mult de 50 m lungime si 10 metri latime, era acoperita toata de stuf, cu exceptia a 4x4 metri in mijloc, cu o banda lata de 2 metri pana la mal. Cum eu nu aveam cu ce sapa, ma uit in apa si vad carduri de carasi. Pun cea mai fina linie, rama rosie fina si pana scoate el rame negre prind 3 carasi. Ajungem la Prut, aruncam sculele "serioase" si cum nu aveam activitate, scot batul de mana de 4 metri, fac o linie cu fir de 0,22, ancora la capat si un plumb culisant de 25 de grame la 15 cm mai sus oprit cu un nod dublat cu ata de cizmarie. Intep carasul cu unul din bratele ancorei sub dorsala, arunc in apa, pestele era cam la o adancime de 3 metri. Fara pluta. Dupa cateva minute, varful unditei incepe sa tremure, apoi intra in apa. Iau undita din suport si incepe un dril in care am utilizat din plin cunostintele teoretice. Dupa vreo 10 minute in care am regretat din plin grosimea de numai 0,22 a firului, scot la suprafata un salau de circa 2 kg. Urmeaza luarea cu minciogul, la care, cu ajutorul prietenului meu, am reusit sa-l scap. Nu curatasem malul, era acolo un pat de crengi de copac care se prelungea inca 1,5 metri si deasupra apei. A urmat apoi cautarea insistenta a salaului. Cele descrise in continuare sunt rodul acestor cautari si sunt lucruri mai putin luate din carti sau de la alti pescari.

Primele impresii

Prutul este un rau unde densitatea de rapitori nu este prea mare, dar avem o diversitate de pesti care isi impart locurile de hrana. In Prut putem prinde dintre rapitori salau, somn, avat. Nu la fel de des se poate prinde stiuca si biban, dar se prinde. Toti la pestisor viu. Contrar celor afirmate in carti si reviste, salaul (dar si stiuca si somnul) se prind mai bine in lunile de vara. Deja din septembrie capturile la pestisor se raresc, insa se prind exemplare mai mari. Explicatia ar fi ca pestisorii care constituie hrana rapitorilor fie au dimensiuni prea mari pentru ei, fie sunt in stadiu de alevini. Din acest motiv, un pestisor viu de circa 10 cm lungime constituie o momeala foarte buna in lunile de vara. De asemenea, impresia mea este ca rapitorii isi mentin locurile de hrana. In locurile cele mai bune vom gasi salai mai mari. Niciodata nu am scos intr-o zi mai mult de patru salai din acelasi loc. Din acel loc s-ar putea sa mai scot salau abia dupa circa doua saptamani, de obicei mai mici si mai putini.



Unde gasim salaul

De obicei salaul il gasim sub maluri, la circa 50 cm de mal si la adancimi ce nu depasesc 50 cm. Atentie, marind adancimea (pana la 1,5 m) trasaturile sunt mult mai rare, dar si capturile mai mari. Trebuie insa sondat profilul malului, daca avem radacini sau crengi pestisorul se ascunde si de regula rupem linia. Cele mai bune locuri sunt pe marginea bulboanelor, acolo unde apa este adanca si avem o discontinuitate in mal. De asemenea, aproape la fel de bune sunt locurile din imediata apropiere a unui copac cazut sau cu ramuri in apa. Combinatia celor doua fac un loc pe care sa nu-l spui nici prietenilor. In lipsa unui astfel de loc se poate incerca in mici dolii formate chiar si pe cursul principal al apei, mici intranduri in mal, fie si de numai 0,5 metri adancime.



Pescuitul cu undita

Folosesc o varga telescopica de 4 m, linie cu fir de 0,35, neaparat agrafa cu vartej, plumb culisant (de preferat olive), carlig triplu (ancora). Nu este obligatoriu, dar este de preferat utilizarea firului textil (deoarece putem avea surpriza unei stiuci). Plumbul trebuie sa fie suficient de greu pentru a pastra pestisorul sub apa, altfel ar fi scos la suprafata de curent. Nu trebuie exagerat cu greutatea plumbului. Pestisorul se monteaza clasic, cu unul din bratele carligului introdus in partea dorsala. Pentru a evita asezarea pestisorului de-a curmezisul pe curent, carligul se introduce cam la jumatatea distantei intre cap si inotatoarea dorsala. Undita se monteaza in suport aproape de verticala, usor inclinata spre apa, daca pescuiesc la 50 cm sub apa, sau la 30-45 grade fata de orizontala, daca pescuiesc la adancimi mai mari. Nu folosesc semnalizatori. Se observa la varful unditei cand salaul apuca pestisorul. Trebuie lasat, tremuratul varfului nu este suficient. Abia cand se observa tendinta unditei "de a pleca" este semn ca salaul a apucat pestisorul cum trebuie si s-a intepat. Drilul este palpitant cand salaul depaseste 2 kg.



Pescuitul cu lanseta

In zilele cu vant puternic, pescuitul sub maluri nu are succes. Atunci salaul se hraneste la fundul apei. De asemeni, chiar daca vizez somnul, datorita limitarii numarului de lansete renunt la momelile de somn in favoarea pestisorului viu. (Aceasta limitare a numarului de lansete nu este data numai de lege sau sportivitate, ci de banale motive practice. Cine a fost surprins de trecerea vreunei cioate cu trei lansete in apa stie... Cine a avut captura mare intre alte doua lansete stie...) Se poate prinde salau, cu lanseta, la montura grea, de fund. Plumb final, greu doar atat cat curentul sa nu "urce" montura pe mal. Forfac clasic, cu doua carlige. Aici depinde de pestisorul folosit. Beldita are cea mai rezistenta portiune intre orbite. Boarta nu are zone mai rezistente. In primul caz folosesc carlig simplu, il introduc pe langa un ochi si il scot pe langa celalalt. In cel de al doilea caz folosesc carlig dublu, cu ambele varfuri introduse sub inotatoarea dorsala. Nici in acest caz nu folosesc semnalizatori.



Pestisorul viu

Acum, v-am spus ce fel de pestisori folosesc, sa nu credeti insa ca acestia sunt cei eficienti. Pentru mine sunt cel mai usor de procurat. Trebuie folositi pestisori cu solzi. Am incercat cu zvarluga, fara nici un rezultat (nici macar somn). Cu pestisorul este vizibil, cu sansele bune. Dintre pestisorii usor de procurat, cei mai eficienti sunt carasii. Unii ar spune ca folosesc oblete. Avand in vedere ca obletele nu poate fi transportat viu (decat in recipienti speciali, cu hidrobion), iar de prins la fata locului nu este chiar asa de usor la prima ora a diminetii, raman la acesti pestisori care rezista mult mai bine.



primele impresii pestisorul viu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1976 (s) | 22 queries | Mysql time :0.075157 (s)