News Flash:

Glasul luminii

4 Iunie 2008
2623 Vizualizari | 2 Comentarii
IPS Teofan
• "In numele Domnului Hristos, adresez salutare de parinte si frate celor cu care, prin intermediul acestui dialog, intru in legatura cu cateva zile inainte de sosirea mea la Iasi", a binecuvantat IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei si Mitropolit ales al Moldovei si Bucovinei • O fire cu totul aparte, de o caldura sufleteasca cuceritoare, un monah care-si urmeaza cu strictete rugaciunea sufletului, apropiat de oameni si intelegator la durerile lor, IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei si Mitropolit ales al Moldovei si Bucovinei, a avut bunavointa si ragazul de a purta un dialog cu reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI, dezvaluindu-si astfel o parte dintre gandurile pe care le poarta • "Nu de putine ori m-am aflat la raspantii de drumuri, nestiind ce cale sa aleg. Dumnezeu m-a binecuvantat cu trimiterea in drumul vietii mele a multor oameni minunati. De la sfintii mei parinti, continuand cu mari parinti ai vietii monahale, bisericesti in general si pana la Patriarhul Teoctist, Dumnezeu m-a asezat in fata unor oameni sfinti care mi-au luminat cararea. In Parintele Constantin Galeriu, in Parintele Sofian de la Manastirea Antim si in Parin

IPS Teofan, pe numele de mirean Dumitru Savu, s-a nascut la data de 19 octombrie 1959 in comuna Corbi, judetul Arges. Din cei sapte copii ai familiei Constantin si Teofana Savu, patru au luat calea monahismului. A urmat scoala in comuna natala dupa care, din anul 1974 si pana in 1979, a fost seminarist la Seminarul Teologic din Craiova. In urmatoarea perioada, pana in 1984, a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucuresti, pe care le-a incheiat cu o teza de licenta ce a tratat "Voturile monahale in lumina desavarsirii crestine". Tot in anul 1984, abia licentiat, pleaca la Schitul Crasna din Prahova, unde ca monah a primit numele de Teofan. Din anul urmator este ierodiacon si ieromonah, iar din 1986 urmeaza cursurile in cadrul Institutului Teologic "Saint Serge" din Paris, unul dintre cele mai prestigioase din invatamantul teologic superior. Patru ani mai tarziu, a obtinut titlul de doctor cu cea mai mare distinctie, "summa cum laude", pentru o lucrare de doctorat despre "La divino-humanité du Christ et la deification de l`homme dans l`oevre du Saint Maximele Confesseur". La un an de la inceperea cursurilor la Institutul Teologic "Saint Serge" din Paris a fost duhovnic la Manastirea "Acoperamantul Maicii Domnului" din Bussy en Othe, Franta, sarcina pe care o indeplineste pana in 1990, cand finalizeaza si cursurile Institutului. In primul an de la Revolutie este numit secretar al Cabinetului Patriarhal. Din 1991 ocupa functia de Episcop-vicar Patriarhal, pana in anul 2000. In acest an, IPS Teofan este ales arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei. In cei 8 ani in fruntea Mitropoliei Olteniei, IPS Teofan a avut multe realizari in plan social. Totodata, a desfasurat si o bogata activitate scriitoriceasca. In anul 2000 este decorat de catre presedintie cu Ordinul pentru Merit "Mare Cruce".

"In numele Domnului Hristos, adresez salutare de parinte si frate celor cu care, prin intermediul acestui dialog, intru in legatura cu cateva zile inainte de sosirea mea la Iasi", a binecuvantat IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei si Mitropolit ales al Moldovei si Bucovinei. O fire cu totul aparte, de o caldura sufleteasca cuceritoare, un monah care-si urmeaza cu strictete rugaciunea sufletului, apropiat de oameni si intelegator la durerile lor, IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei si Mitropolit ales al Moldovei si Bucovinei, a avut bunavointa si ragazul de a purta un dialog cu reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI, dezvaluindu-si astfel o parte dintre gandurile pe care le poarta. Cumpanind fiecare cuvant inainte de a-l rosti, IPS Teofan, cu un har desavarsit si o simplitate rara, dovedeste ca urmeaza un tel clar, asa cum si-a intitulat si teza de licenta in urma cu 24 de ani, "Voturile monahale in lumina desavarsirii crestine". Intronizarea Inalt Preasfintiei Sale va avea loc duminica, 8 iunie, la Catedrala Mitropolitana Iasi, in prezenta a numerosi inalti ierarhi si a PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.
Reporter (Rep): Inalt Preasfintia Voastra Teofan, Mitropolit al Olteniei si Mitropolit ales al Moldovei si Bucovinei, as incepe sirul intrebarilor, cu permisiunea Inalt Preasfintiei Voastre, mentionand un fragment din transcrierea unui dialog ("Filosofia paianjenului") purtat de Parintele Cleopa: "... Sfantul Vasile cel Mare o ia de la paianjen, de la furnica, de la albina si merge pana la astrele ceresti, descriind minunile lui Dumnezeu din zidiri. Si cu cat cunosti mai mult minunile lui Dumnezeu din zidiri, cu atat mai mult te aprinzi de dragostea fata de Ziditorul lor si te unesti cu El. Auzi ce teologie face el, ce filosofie, ce arta in cuvant la paianjen. Zice: "Mare filosof este paianjenul!". Noi nici nu-l bagam in seama. Vine femeia: "Da-l la boala de paianjen!". Ehei! Daca ai sti ce ai de invatat de la paianjen! Cine a auzit vreodata glasul paianjenului pe lume? (La greci erau doua feluri de filosofi: ritori, care vorbeau, si tacuti, cum era Diogene, care-l face mare filosof al tacerii pe paianjen). Vezi paianjenul. Daca-i micut, isi face si el o panzisoara acolo, dupa puterea lui. Daca-i mare, face una mai mare. Dar de ce? (...) O musca o auzi bazaind; un tantar il auzi, dar ai auzit paianjenul vreodata? Nu, el este filosof. El sta gramadit acolo si asteapta ca Dumnezeu sa-i trimita mancare...". La cel mic ii da o muscuta mica. (...) La acel mare Dumnezeu ii trimite o musca mai mare, ca are pantecele mai mare". Inalt Preasfintia Voastra, ce (mai) inseamna a fi un "om realizat"? Pana unde poate merge ravna aceasta pentru ca sa nu gasim un om care-si are mintea configurata doar dupa cateva sabloane, altfel spus un om a carui dezvoltare spirituala inceteaza in favoarea celei materiale. Si, daca ne-am putea imagina cum ar fi desfasurata mintea intr-un plan, unii oameni nu s-ar intinde mai mult de distanta casa-seif de banca, colectii de tablouri-dormitor, iar altii s-ar extinde "pana la niste alimente, la anumite bauturi, uneori la un caine, la o locuinta... Iar altii ne-ar parea imensi...", cum a spus Alexis Carrel. Oare nu vorbim de oameni, in adevaratul sens al cuvantului, abia atunci cand se trece de stadiile nevoilor de baza (nutritie, securitate, afectivitate dupa piramida lui Maslow). Cum vede Inalt Preasfintia Voastra aceasta problema a fiintei?
IPS Teofan: - In numele Domnului Hristos, adresez salutare de parinte si frate celor cu care, prin intermediul acestui dialog, intru in legatura cu cateva zile inainte de sosirea mea la Iasi. Rog pe Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti - ierarhi, preoti, calugari si mireni din venerabila Mitropolie a Moldovei si Bucovinei pentru a sluji in via Sa. Ce inseamna un "om realizat"? Socot ca persoana pacificata launtric este o persoana "realizata". Pacea launtrica, odihna sufleteasca arata un om care a dobandit "painea cea spre fiinta". Desigur, in mod plenar, aceasta nu se realizeaza decat in relatie cu Hristos Dumnezeu. El este, de fapt, izvorul fiintei omului si tot El se odihneste in omul pacificat in inima sa. Prin mila lui Dumnezeu, atingerea acestui stadiu nu este apanajul exclusiv al geniilor sfinteniei, precum Sf. Vasile cel Mare sau Parintele Cleopa, despre care faceti amintire. Exista si la noi, oameni obisnuiti, cai prin care atingem, chiar daca nu deplin, pacificarea launtrica. Chiar si in viata celor pe care-i vedem din exterior atasati "casei-seif de banca, colectiilor de tablouri, dormitorului", cum ziceti dumneavoastra, chiar si acestia au posibilitatea sa simta adancul sens al existentei. "Bucuria lucrului nascut" este titlul unei carti publicate recent la Editura Mitropoliei Olteniei. Da! A afla bucurie in toate - in vederea unui paianjen, in contemplarea unui tablou, in strangerea de mana - este, cred, secretul omului realizat. "Ori de mancati, ori de beti, zice Sf. Apostol Pavel, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti" (I Corinteni 10, 31). Este greu, dar posibil, chiar pentru noi, oamenii obisnuiti.
Rep: - "Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el" (I Ioan IV, 16). Inalt Preasfintia Voastra, povestiti-ne putin despre viata monahala pe care o impartasiti cu atata credinta si daruire. Ati avut vreodata cumpene in viata? De povetile caror monahi ori parinti sunteti atasat in chip deosebit?
IPS Teofan: - Cine nu are cumpene in viata? Nu de putine ori m-am aflat la raspantii de drumuri, nestiind ce cale sa aleg. Dumnezeu m-a binecuvantat cu trimiterea in drumul vietii mele a multor oameni minunati. De la sfintii mei parinti, continuand cu mari parinti ai vietii monahale, bisericesti in general si pana la Patriarhul Teoctist, Dumnezeu m-a asezat in fata unor oameni sfinti care mi-au luminat cararea. In Parintele Constantin Galeriu, in Parintele Sofian de la Manastirea Antim si in Parintele Arsenie de la Techirghiol am gasit un imens sprijin in trei momente de rascruce din viata slujirii mele in Biserica.

Biserica si trairea autentica

Reporter: Cum credeti ca va fi Ortodoxia in viitor? Este vorba de evolutie sau de pastrare a traditiei? Ce trebuie schimbat si ce nu? Ar trebui, intr-adevar, ceva schimbat? Or, in goana si zarva catre viitor, ne indepartam tocmai de viitor, altfel spus, daca viitorul il intelegem si ca o aplanare a conflictelor, o liniste a sufletului, atunci nu am fi in situatia de a schimba ceva fara a ne aduce si rezolvarea pentru care am operat schimbarea?
IPS Teofan: "Hristos, ieri si azi si in veci, este acelasi" (Evrei 13, 8). Biserica Ortodoxa, ca prelungire in viata lumii a lui Hristos, este si ramane aceeasi astazi, precum ieri, si in veci. "Libertate si traditie ..." (cartea regretatului mitropolit Antonie Plamadeala) - iata mersul Bisericii. Evolutie? Da. Pastrarea traditiei? Neaparat. Ar trebui sa schimbam ceva? Desigur: ar trebui sa traim mai intens adevarurile imuabile ale credintei dreptslavitoare. Linistea sufletului, aplanarea conflictelor, intelegerea viitorului, cum spuneti dvs., isi au izvorul in trairea fara emfaza sau complexe a adevarurilor de credinta.
Rep: Spatiul monahal. As spune ca este un topos fara o localizare, unde spatiul si timpul sunt lumina divina. Unita spiritual de inaltul cerului, de departele altarului care la fel de bine poate fi aproapele altarului acelor maini unite in cruce, manastirea, incercuita de cumintenia pamantului, este freamatul izvorului intors, ca fluviul Alfeu, la propria-i matca, in desavarsirea regasirii. Ce reprezinta manastirea, spatiul monahal, pentru Inalt Preasfintia Voastra? Ce mesaj aveti de spus monahilor si maicutelor din intinsul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei? Cum vedeti viata monahala din cadrul acestei Mitropolii?
IPS Teofan: Parohiile si manastirile unei eparhii constituie bogatia cea mai de pret a Bisericii. Prin Hristos impartasit credinciosilor din parohii si vietuitorilor din manastiri, poporul lui Dumnezeu se imbogateste cu "comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura" (Matei 6, 20). Ierarhul este primul monah din eparhia sa. Daca parohia constituie arealul principal de misiune in viata ierarhului, manastirea este locul in care el, ierarhul, incearca sa traiasca viata in Hristos si de aici sa primeasca putere in misiune. Viata monahala din Mitropolia Moldovei si Bucovinei este de o bogatie aparte. Astept cu nerabdare sa pasesc pragul atator manastiri de exceptie si sa le marturisesc celor de acolo despre iubirea lui Dumnezeu pentru lume si despre izvorul de har revarsat asupra lumii prin rugaciunile calugarilor si calugaritelor.
Rep: Monahii, maicutele, preotii si credinciosii din Mitropolia Moldovei si Bucovinei va asteapta sa veniti la Iasi. Cand va avea loc intronizarea Inalt Preasfintiei Voastre? Cum este trairea Inalt Preasfintiei Voastre, cand va ganditi la acest moment ce va avea sa fie?
IPS Teofan: Cu ajutorul lui Dumnezeu, intronizarea ca Mitropolit va avea loc pe 8 iunie. E un moment important in mersul slujirii mele in Biserica si-L rog pe Dumnezeu sa-si arate puterea Sa ca, in pofida slabiciunii si micimii mele, Numele Sau sa fie preaslavit, Evanghelia marturisita, credinciosii ajutati in calea lor spre mantuire.
Rep: Comercializarea religiei si a credintei nu este o necunoscuta. Indeosebi prin filme, carti, dar si prin obiectele de manufactura adesea indoielnice, spatiul sacru al religiei si intimitatea credintei nu doar ca sunt transportate si mediatizate pierzandu-si din intelesul profund, ci sunt reconfigurate dupa "canoanele" modernitatii. Este un fapt dureros deoarece este absurd sa fie analizata credinta prin prisma unor speculatii post-moderniste sau pur materiale in care dorinta de a soca, a exagera, a face bani si a denigra este acuta. Cred ca daca s-ar cerne dintre autorii care nu respecta nici o rigoare in tezele pe care le ofera publicului larg (adesea nepregatit cu argumente solide) sau dintre acei manufacturieri ori, chiar, pictori iconari care nu au invatat regulile pictarii icoanelor, cum au invatat, de pilda Andrei Rubliov si Teofan Grecul, credinta si religia nu ar mai fi atat de difuzate incat rezultatul este o babilonie.
IPS Teofan: Da, este necesara o mai mare atentie la alcatuirea icoanelor, obiectelor de cult etc. si o mai mare discutie in expunerea lor spre vanzare. Biserica Ortodoxa este recunoscuta ca avand un tezaur de arta sacra inestimabil ca valoare artistica si, mai ales, ca putere mantuitoare. Cred ca, in timp, lucrurile se vor aseza si autenticul isi va recapata locul peste tot in biserici.

Sensul lumii: toate se implinesc numai in iubirea altoita pe jertfa


Rep: Inalt Preasfintia Voastra, cum vedeti sensul lumii, sensul vietii, la mai bine de doua milenii de cand Mantuitorul s-a Inaltat la ceruri si ne-a spus: "Iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor" (Matei 28, 20)? Cuvantul, Logosul Domnului cum se infatiseaza in veacul nostru? Cred ca Biserica ar trebui sa ramana un spatiu inchis, desigur nu unul ermetic. Aceasta tocmai pentru a preveni pervertirea Logosului divin. Si n-ar fi vorba ca Biserica sa nu-si lase portile deschide catre oameni, ci oamenii sa caute Biserica. Aceasta imi aminteste de o parabola in care se arata ca un om nu putea gasi manastirea desi calugarul ii indicase precis drumul, iar lacasul era foarte aproape...
IPS Teofan: Sensul lumii, sensul vietii? Toate se implinesc numai in iubire altoita pe jertfa. Cu cat iubesti mai mult, cu atat mai mult patimesti, spunea Sf. Siluan Atonitul. Si cu cat patimesti mai mult, cu atat mai autentic te apropii de intelegerea sensului lumii, sensului vietii. Iubirea bazata pe jertfa face loc, in inima si in minte, Cuvantului lui Hristos, Logosului intrupat. Avandu-L in inima si minte, omul se apropie de intelegerea ratiunilor lucrurilor si, prin aceasta, percepe tot mai adanc care este rostul sau pe pamant si al lumii, in general. In sanul Bisericii, aceasta intelegere devine accesibila tuturor. Puterea Sf. Taine si preluarea suferintei altora pe umerii proprii constituie calea spre Adevar. Adevarul este Hristos. Iar Hristos ne arata ca numai in deschidere catre lume, catre ceilalti, chiar pacatosi, necredinciosi sau raucredinciosi, se patrunde in calea catre El. E greu, e dificil, sunt riscuri, dar aceasta este calea.
Rep: Au trecut mai bine de patru secole de la teoria heliocentrica a lui Galileo Galilei. Spaima de atunci, cand omul se simtea aruncat in Univers, ca plutea intr-un infinit dupa ce a avut convingerea ca Terra era in centrul Universului, s-a atenuat. Ba dimpotriva, omul a descoperit Maretia si Atotputernicia lui Dumnezeu. Inalt Preasfintia Voastra, cum urmareste Biserica Ortodoxa descoperirile stiintifice? Taina omului, a vietii nu s-a spulberat, ba chiar, cu fizica cuantica aceasta taina este si mai profunda, mai complexa. Biserica Ortodoxa ar trebui sa fie la curent cu descoperirile din aceasta arie a cunoasterii? De ce? Uneori, rigorile stiintei au convertit multi oameni la erezie sau ateism si nu pentru ca stiinta ar fi vrut aceasta, ci omul n-a fost pregatit sa inteleaga cele expuse de stiinta. Sunt oamenii pregatiti sa inteleaga Omul, stiinta, acum?
IPS Teofan: Prin duhul care-o anima, Biserica Ortodoxa nu se pronunta in locul stiintei in cele ce apartin stiintei, dar nu manifesta nici indiferenta fata de aceasta. O seama de tineri teologi ortodocsi sunt, vad, din ce in ce mai aplecati spre relatia teologie-stiinta. Gasesc in aceasta preocupare o implicare personala, dar si un mijloc misionar. In ultima instanta, tot ceea ce inseamna abordare profesionista si onesta nu poate duce decat la Creator, la Dumnezeu.

Ortodoxia si noile provocari


Rep: Nu cu multa vreme in urma, si in Iasi au venit asa-zisii voluntari scientologi. Lafayette Ronald Hubbard, care in anii '50 fondeaza Scientologia, numeste aceasta miscare chiar "religie". Sunt cateva nume arhicunoscute din lumea filmului american precum John Travolta sau Tom Cruise care au aderat la aceasta miscare. Dar acesta este un simplu exemplu din nenumaratele miscari care-si spun mesianice, care cred ca li s-au revelat anumite adevaruri transcendentale, care fie se ascund si asteapta Apocalipsul, fie, prin liderul lor (la drept vorbind acest lider actioneaza ca opiu asupra adeptilor) vorbesc de un Dumnezeu care li s-a revelat si i-a scos de pe scena lumii "profane" pentru a intampina a doua Venire a Mantuitorului sau pur si simplu, dupa cum afirma ei, cauta binele suprem etc. De la a purta Biserica in suflet, a o zidi, intai in propriul edificiu al trupului si pana la aceste miscari asa-zis religioase, este cale lunga. In spatiul romanesc, au inceput sa apara aceste miscari dar sub alta forma. Cea prin care o persoana isi aroga, in fata marelui public, o protectie speciala a divinitatii de care se bucura la modul singular, este bine conturata. Sunt oameni publici care, invocand divinitatea, declara ca asa au reusit in diverse treburi pur lumesti. Si asa, ajuta si pe cei nevoiasi. Iar unii dintre acestia chiar participa financiar la zidirea de biserici. Fara a uita de semnificatia clipei in care Mantuitorul, aflat pe Cruce, i-a spus talharului ca va vedea Imparatia Cerurilor, cum vedeti, Inalt Preasfintia Voastra, cele prezentate mai sus?
IPS Teofan: Traim, de 20 de ani incoace, intr-o lume libera. Libertatea aceasta ofera Bisericii Ortodoxe posibilitati imense de misiune. In acelasi timp, lumea libera in care traim ofera si altora mijloace de propaganda de tip ideologic-religios. Noi, ca ortodocsi, n-ar trebui sa ne temem prea mult. Este chiar o oportunitate de a raspunde numeroaselor intrebari care ne sunt adresate si, astfel, a ne intari si marturisi credinta. Multi romani adera la miscari de tipul scientologiei sau la curente venite din Extremul Orient. Dupa o ratacire prin labirinturile acestor asa-zise religii, multi revin la matca. Revenirea in Biserica aduce cu sine o constientizare mai adanca a apartenentei lor la Ortodoxie, constientizare care, la multi dintre ei, se transforma ulterior si intr-un demers misionar evident si eficace. Este ceva mai greu in cazul acelora care, constient sau nu, se folosesc de Biserica pentru a se face cunoscuti. E un val care a cuprins in cantul sau de sirena pe multi. Dar ce e val ca valul trece.

Jurnalul fericirii tinerilor


Rep: Blaise Pascal scria in cartea sa intitulata Cugetari (Pensees) "...Asa se scurge toata viata. Cautam linistea luptand impotriva catorva obstacole, iar cand le-am invins, aceasta liniste devine insuportabila...". Chiar cu aceasta insuportabila usuratate a fiintei care este proprie fiintei noastre, Inalt Preasfintia Voastra, noi, tinerii, am putea avea un jurnal al fericirii? Dar unul temeinic, si nu strans din file vremelnice, efemere? Altfel spus, cum am putea fi fiinte autentice, cum ar fi spus un filosof german? De ce fericirea sublima pare a fi mai greu de trait decat povara? De ce tacerea nu mai este preferata cuvintelor goale? De ce societatea noastra nu mai stie sa taca? Tacerea cu sens s-a prapadit prin cotloanele istoriei?
IPS Teofan: Un jurnal al fericirii pentru tineri? Cine-l poate da in afara lui Hristos "Calea, Adevarul si Viata"? Tanarul este chemat sa traiasca entuziasmul tineretii cu toata puterea fiintei lui si sa faca acest lucru in legatura cu Hristos. Va afla atunci odihna sufleteasca dupa care tinde cu atata nesat. Nu e un demers usor, comporta riscuri, dar atingerea scopului este asigurata. Si care este scopul? Sa tinzi spre ceea ce numiti dumneavoastra "fiinta autentica"? Fiinta autentica gaseste resurse de fericire chiar sub greutatea poverilor, gaseste cale spre tacerea cea adanc graitoare chiar in tumultul unor vremi in care vorbaria tinde tot mai mult sa inlocuiasca puterea Cuvantului. "Orice vorba - spunea Sf. Grigorie Palama - este contestata de alta vorba, dar cine oare poate contesta Cuvantul"?

Noua odisee spirituala

Rep: Cum resimtiti, Inalt Preasfintia Voastra, plecarea de la Mitropolia Olteniei? Sunteti foarte atasat de preotii, credinciosii, de mediul monahal de aici. Manastirea Tismana are o aura unica si este cel mai vechi asezamant monahal din Tara Romaneasca... Dar si Bucovina are minunatele ei asezaminte monahale... si Moldova...
IPS Teofan: Iubesc mult Biserica din Oltenia. In ciuda multor greutati si ispite pe care le-am avut si le am inca, aici in Oltenia am trait si cele mai intense bucurii duhovnicesti. Schiturile din jurul Tismanei mi-au fost locurile cele mai apropiate. Le voi regasi, in alte forme arhitecturale si peisagistice, dar in acelasi duh si in Moldova.
Rep: Cum vi se infatiseaza Mitropolia Moldovei si Bucovinei? Atunci cand Sfantul Sinod v-a ales noul mitropolit al Moldovei si Bucovinei, printre altele, ati spus: "Dumnezeu a grait prin gura unui profet astfel: «Caile Mele nu sunt caile voastre, gandurile Mele nu sunt gandurile voastre»". Intr-adevar, asemenea lui Iona, de pilda, nu ne putem impotrivi planurilor lui Dumnezeu. Cum vedeti misiunea Inalt Preasfintiei Voastre in cadrul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei?
IPS Teofan: Voi incerca, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa continui lucrarea venerabililor mei predecesori, in special cea a Preafericitului Parinte Patriarh Daniel. Cu colaboratori onesti si capabili, misiunea Bisericii din Moldova isi va continua cursul. Nadajduiesc in mila lui Dumnezeu sa pot coordona duhovniceste, discret si eficient aceasta misiune.

In loc de incheiere: "Sa-ti vezi sufletul si inima in causul mainii lui Hristos"


Rep: O ultima intrebare, Inalt Preasfintia Voastra. "A fi contemporan cu Iisus Hristos". Este o expresie foarte profunda, cu o simbolistica care transforma timpul, spatiul. Va rugam, explicati-ne despre aceasta incarcatura semantico-religioasa a sintagmei de mai sus.
IPS Teofan: Trairea realitatii ca Hristos este nu numai Dumnezeu adevarat, ci si "fratele nostru mai mare" ne aduce intr-o relatie de intimitate cu Dumnezeu. "A fi contemporan cu Hristos" inseamna, in cuvinte simple si directe, sa-ti vezi sufletul si inima in causul mainii lui Hristos. "Nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine", spunea Sf. Apostol Pavel (Galateni 2, 20). "In El traim si ne miscam si suntem" (Faptele Sf. Apostoli 17, 28). A avea dimineata primul gand catre Hristos, a-L avea pe El ca izvor al bucuriei tale si ca putere de rabdare in suferinta ta, a incerca sa te lasi cuprins de taina fericirii celui prigonit pentru dreptate - iata ceea ce inteleg eu in putine si simple cuvinte "a fi contemporan cu Iisus Hristos". Nadajduiesc in mila Celui de sus ca si slujirea mea ca Mitropolit in Moldova sa se desfasoare intr-o continua prezenta a lui Hristos in viata mea, a preotilor, vietuitorilor Sfintelor Manastiri si a tot poporului dreptcredincios, caci fara El nu putem face nimic (Ioan 15, 5).
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (2)

felicitari  | #36523
Felicitari pentru interviul de preintampinare a noului Intaistatator al Moldovei! Sa ne traiasca intru multi ani! Avem mare nevoie de o asemenea personalitate duhovnicesca precum este Sfintia Sa! Cred ca avem mare noroc, ne trimite Dumnezeu norocul asta, pe care multi nu-l constientizeaza, dar stiu despre el cei care-l pierd, cei din Mitropolia Olteniei!
Tot astazi, cotidianul ortodox Lumina ne ofera un interviu cu un vechi boier turnator! Mai sunt citeva zile pina la inscaunarea lui, iar Lumina are alte griji! Rusine!
Daniela  | #36524
Mi-a placut f mult articolul dumneavoastra.Intradevar IPS Parinte Teofan este un om al rugaciunii si foarte apropiat de noi oamenii.Ce minunat spuneti_ sa-ti vezi sufletul si inima in causul mainii lui Hristos .Noi cei din Oltenia il iubim f mult pe ips Teofan,pastrandu-i un loc aparte in sufletul nostru si sper ca si d-voastra locuitorii Moldovei,il veti iubi si asculta .
Sa ne traiti intru multi ani Inalt Preasfintie Parinte !
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1317 (s) | 22 queries | Mysql time :0.019291 (s)

loading...