News Flash:

Gura pocita: Catalin Mihuleac

27 Martie 2003
1114 Vizualizari | 0 Comentarii
Colectionarul este, prin natura maduvei care-i zburda prin os, o faptura dezrobita de idei preconcepute. Intr-o maniera cat se poate de fireasca, el poate aduna orice: de la copite de tap pana la note de plata din restaurant, de la vile sufocate in marmura la amante de toate rasele si mirosurile. Putem spune, fara teama de a gresi, ca doar colectionarii orfani de imaginatie aduna fleacuri precum tablouri de Van Gogh, sculpturi de Brancusi sau eseuri suferind de tendinita semnate Emil Brumaru.Intr-una din zile, am cunoscut un ins ciudat, lovit si el zdravan de damblaua colectiei. Dupa o foarte scurta introducere, omul mi-a permis sa-i contemplu colectia de masti ale fostilor si actualilor lideri comunisti. Am privit si mi-a luat foc maduva, recunosc, caci mastile pareau atat de vii, ca nu m-ar fi mirat sa incinga pe loc un congres ori o conferinta, ca-n vremurile bune. Putem conchide: nu poti fi cineva daca n-ai propria colectie. Indiferent ca-i alcatuita din pluguri primitive, arme feudale, limuzine capitaliste, ticuri socialiste ori femei de tranzitie, colectia e o modalitate verificata de a tasni triumfal din turma. Ai colectia ta? Atunci, e haraso spre OK! N-o ai? In acest caz, ocupa-ti scaunul din turma! Rasfoind deunazi prin memorie, am dat de-un fisier cu fiinte aparte: colectionarii de mandate. Singurul obiect al pasiunii lor e sa nu expire adezivul care-i fixeaza de fotoliile de senatori, deputati, directori generali. Alde Sassu, Duvaz, Frunda, Severin au la activ patru mandate, si-si fac incalzirea pentru al cincilea. Chiar si Anghel Stanciu a depasit doua cincinale de statiune parlamentaro-climaterica. Iar dom' Dumitriu s-a intepenit si el, utilizand un clei oportun pe fotoliul de vice. Ne intrebam, ce motivatie mai are cineva, dupa atata amar de sacrificiu spre binele comunitar? E ca-ntr-un mariaj, unde partenerul ti-a devenit familiar pana la greata. Nemaipunand la socoteala ca mai sunt si altii care vor sa prinda bilete de statiune. Acum o duzina de ani, impreuna cu Viorel Ilisoi - azi ziarist la "National" - am compus o urare versificata, intr-o revista de oarecare succes. Imi aduc perfect aminte: ne aflam la restaurantul Casa Universitarilor, am nascocit strofa si-am ras cu lacrimi:
Severin si cu Nastase
Sunt ca viermii de matase,
Tot umfland mereu gogoasa,
Si plecand umil cocoasa,
Prind la mana prin guverne
Locuri 'nalte si eterne...
Dupa cum se vede, am avut gura pocita. Numai ca, azi, in poezica de altadata nu mai gasesc nimic amuzant.
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1451 (s) | 24 queries | Mysql time :0.021165 (s)

loading...