Secretele istoriei

Harold al II-lea al Angliei – Posteritatea si legenda

Publicat: 19 aug. 2014
3

Harold al II-lea al Angliei (Harold Godwinson; c. 1022 – 14 octombrie 1066) a fost ultimul Anglo-Saxon incoronat rege al Angliei. A domnit intre 5 ianuarie si 14 octombrie 1066 cand a fost ucis in Batalia de la Hastings.

Fiica lui Harold Gytha de Wessex s-a casatorit cu Vladimir Monomahul Mare Cneaz al Rusiei Kievane stramosul dinastiilor din Galitia (Ucraina de astazi), Smolensk si Yaroslavl, descendentii lor incluzandu-i pe Modest Mussorgsky si Peter Kropotkin. Isabella de Franta (consoarta lui Edward al II-lea) era descendenta directa din Gytha, astfel linia de sange lui Harold a reintegrat monarhia engelza.

Vezi si Legenda Neagra

Au existat zvonuri nedocumentate ca Biserica Ortodoxa Rusa l-ar fi trecut Harold in randul martirilor. Ulf, Morcar si alti doi, au fost eliberati din inchisoare din ordinul dat de regele William pe patul mortii in 1087. I s-a alaturat lui Robert Curthose, care l-a facut cavaler si a disparut din istorie. Alti doi frati vitregi ai sai, mai varstnici, Godwine si Magnus, au condus o o serie de tentative de invadare a Angliei in 1068 si 1069 cu ajutorul lui Diarmait mac Mail na mBo. Au condus si un raid asupra Cornwall-ului in 1082, dar au murit in Irlanda uitati de lume.

Vezi si Legenda Izvorului tineretii

In secolul al XII-lea s-a dezvoltat un adevarat cult eroic al lui Harold, legenda spunand ca acesta ar fi supravietuit bataliei, ca ar fi petrecut doi ani in Winchester pentru a se intrema, si apoi a plecat in Germania, unde a trait in pribegie ca pelerin multi ani. Batran fiind s-ar fi intors in Anglia si ar fi trait ca pustnic intr-o pestera de langa Dover. Pe patul de moarte s-ar fi spovedit ca desi isi spunea Christian, se nascuse Harold Godwinson. Diverse varainte ale povestii au existat in Evul Mediu dar baza istorica este fragila.

Interesul literar pentru figura lui Harold a reinviat in secolul al XIX-lea cu piesa Harold, de Alfred, Lord Tennyson, in 1876; si cu romanul Last of the Saxon Kings (Ultimul rege saxon), de Edward Bulwer-Lytton, in 1848. Rudyard Kipling a scris o nuvela, The Tree of Justice (1910), despre un batran care se dovedeste a fi Harold si care este adus in fata lui Henric I. E. A. Freeman are o abordare istoriografica in History of the Norman Conquest of England (1870–79), si il vede pe Harold ca pe un mare erou englez. Alte fictiuni despre scurta domniei a lui Harold’s sunt „The Interim King” de James McMilla si „The Last English King” de Julian Rathbone.





Adauga un comentariu