News Flash:

Religie

Hristos din inima curata

4 Decembrie 2010
1038 Vizualizari | 1 Comentarii
Parintele Calistrat Manastirea Vladiceni
Motto: "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5.8)
 
Dupa cum se poate lesne constata (fie si numai la o simpla lectura fugara a Filocaliei), în orice prezentare (a oricarui Sfânt Parinte) a lucrarii rugaciunii lui Iisus, cel mai adesea se pomeneste despre curatirea inimii de patimi si despre unirea ei cu Hristos Cel Înviat. De altfel, înca de acum trei mii de ani Regele Profet David recunostea (inspirat fiind de Duhul Sfânt) necesitatea curatirii launtrice - ca efect, însa, nu al vredniciei omului, ci al îndurarii Celui Sfânt fata de omul cazut: "Inima curata zideste întru mine Dumnezeule si Duh drept înnoieste întru cele dinlauntru ale ale mele" (Psalmi 50.11). "Fara de Mine nu puteti face nimic" (Ioan 15.5) - ne-a avertizat Mântuitorul Iisus Hristos Însusi. Îndemnul si izbânda în împlinirea lucrarii launtrice duhovnicesti apar în sufletul omului ca dar dumnezeiesc, de aceea nu oricine care se va încumeta în practicarea "Rugaciunii Lui Iisus" o va si savârsi sau desavârsi. Sfântul Isaac Sirul spune ca la rugaciunea curata a inimii ajunge doar unul din zece mii care se silesc. Pentru ca etapa curatirii inimii începe de la treapta cea mai de jos a starii sufletesti, anume cea a pacatuirii prin pofta si prin gând. De aceea, cel dintâi aspect în lucrarea de curatire personala (deopotriva sufleteasca si trupeasca) este "treapta faptuirii morale" - adica schimbarea pacatelor cu virtutile opuse acestora, a faptelor rele cu fapte bune. De altfel, Sfânta Evanghelie spune limpede: "Caci din inima ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule" (Matei 15.19); si iarasi: "Omul bun, din vistieria cea buna a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rau, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Caci din prisosul inimii graieste gura lui" (Luca 6.45). Însusi Mântuitorul Hristos i-a întrebat pe farisei si pe carturarii Legii Vechi: "De ce cugetati cele rele în inimile voastre?" (Matei 9.4). Din cuprinsul tuturor acestor marturii inspirate si adeverite în Duhul Sfânt, reiese limpede faptul ca atâta timp cât trupul este încarcat de fapta carnii si a sângelui, Duhul Cel Bun si Sfânt al rugaciunii neîncetate si smerite nu împartaseste în vazduhul inimii noastre. Tocmai de aceea Apostolul neamurilor, Marele Pavel, îsi întreaba fiii duhovnicesti: "Nu stiti, oare, ca nedreptii nu vor mosteni împaratia lui Dumnezeu?" (I Corinteni 6.9). Asadar, nu se refera doar la Împaratia cea din Slava cerurilor, ci si la launtrul sufletului nostru: "Împaratia Lui Dumnezeu este înlauntrul vostru!" (Luca 17.21). Pe astfel de temeiuri, toata Sfânta Traditie a Bisericii a hotarnicit calea despatimirii în hotarele postului si rugaciunii, ale ascezei si misticii - caci înfrânarea are puterea de a taia pofta, iar rugaciunea este cea care curata mintea. Caci sufletul omenesc are nevoie de luminare, întunecat fiind din pacate si orbit prin patimi. A zis-o Hristos: "Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmeaza Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii" (Ioan 8.12). Aceasta iluminare este un dar de care se folosesc si de care se învrednicesc cei alesi - precum arata Sfintii Parinti, cei care cu adevarat se silesc a-l dobândi. De altfel, "Vietile Sfintilor" si "Patericele" pline cu chipuri de cuviosi îmbunatatiti în har, ne ofera din belsug privelistea minunata a celor vorbitori cu Dumnezeu, a celor vindecatori de boli, a celor izgonitori de duhuri necurate, a celor îmblânzitori si cunoscatori ai graiurilor necuvântatoarelor, precum si a celor carora firea si stihiile li se supun deplin - toti acestia si toate acestea adeverind lumii întregi ca Adam cel de dinainte de cadere era prin firea sa în sfânta legatura cu toata zidirea ("dintru început buna foarte si curata"), precum si cu Ziditorul Însusi, Dumnezeu Cel în Treime slavit si închinat: "Toti sunteti Dumnezei si fii ai Celui Preaînalt"(Psalmi 81.6). Împlinirea acestui îndemn de a ne sfinti si îndumnezei (adresat noua, tuturor oamenilor) începe din inima si sfârseste în inima. Casa sufletului este si trebuie sa fie si casa Lui Dumnezeu. Numai ca "Fiul Omului nu are unde sa-Si plece capul" (Matei 8.20), precum oarecând în Betleem, din pricina nepasarii fiecaruia dintre noi fata de mântuirea sufletului.                                                  
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

Sorin  | #134242
S-au smecherit si popii astia, ii imita pe martorii lui Iehova prezentand citate din Biblie. Intrebarea e:- Cand vor pune in practica ceea ce este scris in Sfintele Scripturi? Caci este scris in scrisoarea lui Iacov la capitolul 2 versetul 26 :"Dupa cum trupul fara duh este mort, tot asa si credinta fara fapte este moarta." Nu degeaba se spune: "Faceti ce spune, nu ce face popa." Hai, sa traiesti bine,parinte, ca mai ai putin, si urgiile Cerurilor te vor lumina...doar ca va fi prea tarziu.
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2234 (s) | 22 queries | Mysql time :0.089766 (s)