National

Iliescu: Rescrierea istoriei pare sa fie o afacere rentabila

Publicat: 03 dec. 2015
1

Rescrierea istoriei pare a fi o afacere rentabila, de vreme ce tot mai multi oameni se ocupa de ea, dar, intr-o epoca a surselor alternative de informare, este o intreprindere inutila, a scris fostul presedinte Ion Iliescu pe blogul sau.

„Numai ca in epoca aceasta, a cunoasterii, a surselor alternative de informare, este o intreprindere inutila. Mai devreme sau mai tarziu lucrurile apar in adevarata lor dimensiune. Nu a fost altfel nici inainte, pentru ca rescrierea istoriei e industrie veche. Doar ca era mai dificila informarea corecta”, a scris Iliescu.

In loc, sustine acesta, oamenii in cauza ar trebui sa se ocupe de lucruri cu adevarat importante, mai ales ca anumite aspecte nerezolvate aduc aminte de Romania interbelica.

Energia cheltuita cu rescrierea istoriei poate fi folosita pentru lucruri cu adevarat importante. (…) Perioada (n.r. de tranzitie) a fost dominata nu de optimismul pe care ar fi trebuit sa-l genereze prabusirea ceausismului, ci de frica de un viitor care sa se identifice cu trecutul interbelic. Trecut care nu a fost Raiul pe care se straduiesc sa ni-l vanda si acum cei care rescriu cu sarg istoria. Acum, din pacate, persista unele aspecte care amintesc de Romania interbelica, prin structurile de proprietate, prin saracie, polarizare, boli sociale, raport intre urban si rural si alte fenomene negative”, a opinat fostul presedinte.

In aceeasi postare, el s-a referit pe larg la evenimentele care au marcat Romania in ultimii aproape 26 de ani si s-a referit chiar si la fenomenul Piata Universitatii.

„Este un rezumat corect al unei situatii care si acum continua sa fie subiectul unei mitologii, ce este folosita cu sarg de cei care rescriu istoria, la nevoie apeland la Justitie. O Justitie chemata sa stabileasca, prin sentinte definitive si irevocabile, istoria recenta a Romaniei.

O mai mare pervertire a ideii de democratie si de libertate cu greu se poate imagina. La inceputul campaniei electorale din primavara anului 1990, a aparut Piata Universitatii, spatiu care a fost ocupat de participantii la primul miting electoral al PNT-cd, transformat intr-un miting continuu. Cei mai multi dintre participanti au fost onesti in demersul lor.

Din pacate pentru ei, si pentru ceea ce putea fi Piata Universitatii — adica un spatiu de dezbatere publica a problemelor societatii — cei care au organizat-o au folosit-o drept un soi de masina de spalat constiinte si de generat lideri ‘anti-comunisti’, chiar si din oameni care fie colaborasera cu vechiul sistem, fie nu facusera nimic impotriva lui. Acesti oameni au facut imposibil dialogul cu puterea provizorie”, a comentat Ion Iliescu.

Acesta a mai precizat ca a fost deschis la dialog cu Piata, dar a fost refuzat de cei care aveau o alta agenda. Astfel, considera Iliescu, s-a ratat o oportunitate.

„Am deschis canale de comunicare cu Piata, pentru a asculta si punctul lor de vedere. Ele au fost inchise rapid de refuzul celor care aveau, in piata, o alta agenda. Pacat, pentru ca s-a ratat o oportunitate. Daca acel dialog ar fi fost posibil, poate ca evenimente ce au urmat stingerii mitingului din Piata Universitatii, dupa 20 mai 1990, nu s-ar mai fi petrecut. Frica de reintoarcerea comunismului si frica de restauratie s-au intalnit, violent, in evenimente pe care nimeni nu si le-a dorit. Oricum, eu nu le-am dorit, si nu mi-au facut, personal, niciun bine.

Nici noua putere, aleasa la 20 mai 1990, nici opozitia de atunci, nici romanii, nu au avut nimic de castigat. Cei care credeau ca prin violenta in strada schimba rezultatele votului, democratic si liber exprimat, la 20 mai, sau macar discrediteaza noua putere si-au facut socoteli gresite. Dar pretul greselilor lor l-am platit toti. Cu toate greutatile, constructia Romaniei democratice a continuat. (…) Am adoptat o Constitutie. Am infiintat institutii politice democratice. Am inceput transformarea economiei. Si raspund celor care ma acuza ca n-am vrut ‘capitalism’ si ‘reforme’: daca ar fi onesti si ar analiza cu buna-credinta deciziile luate in acei ani, ar vedea ca Romania a suportat cea mai dura terapie de soc din fostele tari socialiste.

Nu am fost intru totul de acord cu unele masuri, pentru ca erau insuficient gandite, pregatite si gresit aplicate, ca secventialitate. Dar am fost solidar cu partidul din care proveneam, FSN, si cu guvernul girat de el. Acele reforme au generat violentele sociale din 1991. De unde se vede ca, intotdeauna, reformele aplicate fara sa iei in calcul suportabilitatea sociala si fara un dialog real cu partenerii sociali genereaza neincredere in democratie si guvernarea democratica”, a mai scris fostul presedinte.

Acesta ii acuza de ignoranta pe cei care sustin ca adevarata democratie a inceput din 1996: „cei care rescriu acum cu sarg istoria si incearca sa acrediteze ideea ca adevarata democratie in Romania incepe cu alternanta la guvernare din 1996 ignora ceea ce s-a realizat in cei sase ani de la Revolutie”.

„Romania a fost acceptata ca membru al Consiliului Europei, ca o recunoastere a progreselor de natura democratica facute, a fost prima tara semnatara a acordului ‘Parteneriatul Pentru Pace’, oferit de NATO si SUA tarilor candidate, inclusiv ca urmare a doua decizii majore: reforma corpului militar, inclusiv numirea unui civil drept ministru al Apararii, si punerea serviciilor de informatii sub controlul Parlamentului; semnarea Acordului de Asociere a Romaniei la Uniunea Europeana — al doilea mare obiectiv strategic, acela de integrare a Romaniei in structurile europene si euroatlantice, promovarea dialogului interetnic in plan nationalist, semnarea Tratatului de Baza cu Ungaria, dupa modelul reconcilierii franco-germane”, a mai scris Ion Iliescu.





Adauga un comentariu