Titlurile zilei

Imagini de senzație surprinse în localuri celebre din Iași! Aici, vedete și personalități ale orașului, alături de invitați, au petrecut și băut până dimineața (GALERIE FOTO)

Publicat: 03 dec. 2020
Localuri, restaurante și hoteluri istorice din orașul Iași unde, în trecut, mari personalități ale urbei petreceau și mâncau
Localuri celebre din Iași unde, adeseori, vedete, personalități și invitații lor au petrecut și băut până dimineața

Povești de senzație surprinse în localuri celebre din Iași! Aici, vedete și personalități ale orașului, alături de invitați, au dat petreceri de pomină, până dimineața! Totul se derula într-o manieră extrem de interesantă și de incitantă. Detaliile despre aceste evenimente mondene sunt spectaculoase și au un farmec aparte. Interesant este că doar un grup select de persoane aveau acces aici

Momente de senzație surprinse într-o serie de localuri celebre din Iași! Vedete și personalități ale orașului, alături de invitați, au dat petreceri de pomină, până dimineața! Acțiunea se desfășura într-o manieră extrem de interesantă și de incitantă. Detaliile despre aceste evenimente mondene sunt speciale și aveau un farmec aparte. Doar un grup select de persoane aveau acces. Cu siguranță, aceasta este una dintre cele mai exotice și inedite povești ce țin de trecutul istoric al orașului Iași! Inclusiv în zilele noastre, dar la un alt nivel, toate sunt la modă și încărcate de senzațional.

Modul în care petreceau Mihai Eminescu sau Ion Creangă este unul dintre episoadele spumoase din trecutul orașului Iași

Având în vedere toate acestea, modul în care petreceau și sărbătoreau marii Mihai Eminescu și Ion Creangă este unul dintre episoadele spumoase din trecutul orașului Iași. Cei doi, de cele mai multe ori, „pierdeau” nopți în șir la un păhărel, atât la crama de la Casa Pogor, cât și la Bolta Rece. Despre acest local, inclusiv George Călinescu reliefa, chiar în lucrarea „Viața lui Mihai Eminescu”, următoarele:

„Bolta Rece era o crâșmă de mahala, în Dealul Sărăriei, așezată în pivnițele și hrubele nesfârșite și adânci ale unor case boierești dărâmate de mult, din care nu mai rămăseseră decat boltele subterane. Un grec, Amiras, făcuse în ele depozite mari de vinuri și prefăcuse ruinătura într-un loc de băutură devenit curând faimos. Aici, se pare, s-au cunoscut Creangă și Eminescu, poetul sfârșind repede prin a-l aduce pe povestitor la Ședințele Junimii. Chiar Eminescu își adusese la Bolta Rece o cană anume, de sticlă roz riglată, cu capac de zinc, ca nu cumva aburul rece al băuturii să se piardă în văzduh”.

Pe de altă parte, legendele și amintirile legate de cei doi corifei ai scriitorimii din România arată că, adesea ieșind de la Pogor, cei doi aveau discuții aprinse, unele soldate cu amenințări dure. În pofida acestora, după ce treceau aburii alcoolului și mahmureala de rigoare, redeveneau cei mai buni camarazi.

Pe actualul loc unde se află Școala Gimnazială „Gheorghe Asachi” de pe Pietonalul Ștefan cel Mare era, pe la începutul anului 1800, faimosul han de la Trei Ierarhi

Pe actualul Pietonal de pe Bulevardul Ștefan cel Mare se ascund alte mărturii de acest fel. Pe actualul loc unde se află Școala Gimnazială „Gheorghe Asachi” era, pe la începutul anului 1800, faimosul han de la Trei Ierarhi.

„Povestea este rămasă din vremea când negustorii osmanlîi (turci) cutreierau așezările și drumurile Moldovei, aducând în hrubele întortocheate și-n ascunzișul haznalelor caravane cu băcăliile Orientului, șaluri indiene, săbii din Damasc și duceau înapoi piei de samur, roți de ceară verde și parfumată, butoaie de carne uscată, ocale de aur și argint scoase din munții Moldovei și Bistriței Aurii. Bolțile sale joase de la stradă, îndeobște pitarii, bacalii, atrăgeau prin 1845 sute de privitori în jurul butcelor și cupeurilor strălucitoare, înfățișate de fabrica lui Anton Beer, instalată în ograda hanului, pe Ulița Mare, în inima târgului”, se arăta în descrierea poetică a localului.

Secvență cu petreceri bahice ale urbei la fostul han Bacalu, situat chiar în zona Piața Unirii de acum

O altă secvență cu petreceri bahice ale urbei pleacă și de la fostul han Bacalu, situat chiar în zona Piața Unirii de acum. Hanul a purtat și numele de Otel Viena prin anii aducerii la Iași a trenului (1870), pe linia Viena – Lemberg – Cernăuți – Pașcani. În anul 1960 a fost dărâmat pentru a se lărgi Piața Unirii. La mansarda unei clădiri din curtea hanului locuise poetul Mihai Eminescu în timpul celei de-a doua șederi la Iași (1884-1886). Construirea teatrului, cât și a modernului Hotel Traian, aducea însă la sărăcie pe patronul hanului.

De precizat că la parterul hanului găseai Berăria Unirii, prin octombrie 1896, unde vioristul Ghiță Borteanu și chitaristul Ionică Barbu „jeleau” pe muzică. O altă mare afacere cu cârciumi a fost și cea a fraților Smirnov. Băcănia lor de pe Strada Lăpușneanu era foarte populară (la finalul secolului XIX și începutul secolului XX). În timp ei au dezvoltat, aici, mai multe baruri și locante. Acestea erau punct de atracție pentru lumea bună a orașului.

Fostul Hotel Binder, de pe actuala stradă Vasile Conta, era locul pentru chiolhanurile junimiștilor

Fostul Hotel Binder, de pe actuala stradă Vasile Conta, monument istoric de patrimoniu național, ridicat în 1851, era locul unde, conform datelor istorice, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se derulau faimoasele „Banchete ale Junimii”. La ele luau parte Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici. Mai departe, în fața actualului parc de lângă Palatul Culturii se afla zona unde a fost Hotelul St. Petersburg.

„Acesta era stabilimentul de gen cel mai luxos din Iași, la acea vreme. Aici trăgeau mai toți străinii și reprezenta unul din capetele traseului de promenadă al ieșenilor. În fața hotelului ținut de un evreu botezat, după N. A. Bogdan și Eugen I. Păunel, l-ar fi chemat Conrad Regensburg, cânta, la zile anumite, fanfara militară. Înăuntru funcționa și o cofetărie, unde se serveau treizeci de feluri de prăjituri, adunând în fiece duminică și la alte zile mari o mulțime de grupuri, printre care și câțiva boieri pe la mijlocul secolului al XIX-lea”, se arată în datele despre edificiu.

Un alt exemplu în acest sens este și „Casa Chateau aux Fleurs”, imobil aflat pe lista celor de patrimoniu național

Un alt exemplu în acest sens este și „Casa Chateau aux Fleurs”, imobil aflat pe lista celor de patrimoniu național și amplasat în spatele (din stânga cum se vine dinspre Piața Unirii) a clădirilor de pe Cuza Vodă. Aceasta avea o imensă curte interioară, cu mese și copaci plantați. Datarea acestui imobil ține de secolul al XIX-lea, mai exact din jurul anului 1801. Aici, cu peste o sută și ceva de ani în urmă, se petreceau secvențe ce-i aveau în prim-plan, la nivel neoficial și petrecăreț, pe oamenii politici valoroși ai vremii… De menționat că aici se discutau și „afaceri politice”, extrem de profitabile și de interesante pentru acele vremuri. Cele mai bune vinuri și lichioruri erau oferite pe tavă vedetelor ce erau clienți fideli. Fie că era vorba despre scriitori sau negustori, toți încingeau petreceri pe cinste în această locație.

Hanul Trei Sarmale este un vestit han turistic din municipiul Iași, aflat de-a lungul Șoselei Bucium

Nu în ultimul rând, fostul Han Trei Sarmale este un vestit han turistic din municipiul Iași, aflat de-a lungul Șoselei Bucium. Denumirea hanului provine de la faptul că trecătorii intrați în han erau serviți chiar cu „trei sarmale”. Erau servite aici bucate alese și vinuri din Podgoria Bucium, dar și din alte podgorii. Între documentele găsite la Biserica Armenească din Iași de către istoricul Nicolae Iorga, se află un act de judecată din perioada anilor 1675-1680 prin care doi negustori armeni ajunși în fața preotului-paroh dezbăteau tocmai arendășia Hanului „Trei Sarmale”.

În decursul timpului, hanul a trecut în posesia mai multor proprietari, iar din secolul al XVIII-lea el s-a aflat în stăpânirea Mănăstirii Socola. Legea secularizării averilor mănăstirești, elaborată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în anul 1863, a scos hanul din stăpânirea Mănăstirii Socola, trecându-l în cea a Primăriei Iași. Conducerea urbei l-a vândut lui Anton Andriescu prin actul nr. 522 din 28 octombrie 1892, contra sumei de 2.505 lei. Acesta, la rândul sau, l-a vândut în august 1919 fraților Teodor C. și Dumitru C. Luca. Frații Luca l-au extins și modernizat după 1930, cu plite, lumină electrică, frigări cu motoare, popicărie și alei de plimbare. În anul 1948, hanul a fost naționalizat de către autoritățile comuniste ale României, iar Dumitru Luca, ultimul proprietar, a fost condamnat la 6 ani de închisoare.

În anul 1969, clădirea a fost trecută în administrarea Oficiului Național de Turism (ONT), în acel moment hanul aflându-se în ruină. Nu exista instalație de iluminat, încalzirea era asigurată cu sobe și se impunea înlocuirea stâlpilor de susținere putrezi și a învelitorii de carton. Lucrările de renovare s-au efectuat după planurile arhitectului I. Costinescu, hanul redeschizându-și porțile în vara anului 1971. După evenimentele din decembrie 1989, hanul a devenit proprietatea SC Turism Moldova SA.





Adauga un comentariu