News Flash:

"Imi imaginez lumea destul de fidel"

22 Noiembrie 1999
1178 Vizualizari | 0 Comentarii
•interviu cu scriitorul-nevazator, Radu Sergiu Ruba

Radu Sergiu Ruba este un scriitor din generatia opzecistilor, care la prima vedere nu are nimic deosebit fata de ceilalti, la simpla pronuntare a numelui; dar, in prezenta lui, nu poti sa nu remarci un lucru aparte, care iti da de gindit. Radu Sergiu Ruba este nevazator; dar este si scriitor. Poate de aceea, asemanarea lui cu Homer sau Borges, toti traind in lumea misterioasa in care nu exista lumina obisnuita, te face sa te miri sau sa te bucuri ca exista oameni indragostiti de literatura si in aceasta lume. Radu Sergiu Ruba se plimba, ca scriitor, printre alti scriitori, iar in ultima vreme a fost des si pe la Iasi; ultima oara si-a lansat si o carte - "Contrabanda memoriei" - si este hotarit sa continue seria scrierilor. Despre ce scie si cum scrie Radu Sergiu Ruba am avut ocazia sa discut intr-o dupa-miaza literara, la Casa Pogor.
- Radu Sergiu Ruba, ai inceput literatura, in anii '70, cu poezie, iar mai tirziu ai trecut la proza, incluzind acest volum, "Contrabanda memoriei", pe care l-ai lansat si la Iasi. Spre care din cele domenii te simti mai atras?
- Am inceput cu poezie, pentru ca asa fac majoritatea tinerilor, cind se orienteaza spre literatura. Fiecare viseaza sa scrie un poem mare, important, ale carui versuri sa ramina in memoria cititorilor si a publicului larg, in general. Si chiar am continuat cu poezie, iar acum sint un mare iubitor de poezie. Dar proza este foarte importanta pentru mine, pentru ca ea poate constitui un univers mult mai compact si mai dinamic. Un nevazator isi doreste o lume in miscare, pe care sa o inteleaga si sa o guverneze. In relatia cu lumea reala, pentru un orb apar goluri de existenta, viduri ale intelegerii, poate chiar o dezradacinare. Atita vreme cit omul e facut sa cunoasca lumea prin vedere, intr-o proportie considerabila, absenta acesteia poate denatura adevarul simplu al realitatii vazute. In aceste conditii, proza iti asigura o oarecare continuitate a cunoasterii si te ancoreaza. Se poate vorbi de un efect salvator al ei. De aceea, ambitiile mele au fost si sint mai mari pentru proza.
- Ce inseamna literatura pentru un nevazator?
- Arta, in general, si literatura, in ceea ce ma priveste, inseamna, uneori, viata insasi. Un orb nu poate sa faca prea multe lucruri, nu se poate bucura de vederea lor. In acest caz, literatura, care este un spatiu de manevra accesibil, realizeaza un univers care devine realitate. Iar prin literatura vezi, ca si cum ai vedea lumina naturala si lumea reflectata de ea. Si, in acest mod, traiesti, asa cum traieste oricine altcineva. Literatura este o salvare din intuneric si un sens. Pentru ca este calea de cunoastere cea mai adecvata pentru un nevazator. Iti solicita imaginatia si te obliga sa recompui lucrurile, asa cum poti sa ti le imaginezi; si aceea este lumea ta.
- Si tu cum le vezi? Cum citesti, cum scrii?
- Cred ca imi imaginez lumea destul de fidel in comparatie cu realitatea, tocmai prin sprijinul pe care mi-l da literatura. Important este ca ajungi sa le vezi, ca exista imagini in acest intuneric nefericit; imagini clare, miscatoare, in devenire. Iti imaginezi oamenii, incerci sa vezi frumosul sau uritul din ei, asa cum iti spun cuvintele unui text literar. Prin literatura ai marele avantaj ca esti pus sa reformulezi lumea. Si mi-am dat seama, confruntind imaginile mele cu cele ale celor care vad concret un obiect, ca si eu vad la fel de bine. Cit despre felul de a citi si de a scrie, este cunoscut faptul ca si pentru nevazatori exista un sitem de comunicare scrisa, prin codul Braille, sau, mai nou se paote folosi un suport audio pentru a asculta si a inregistra ceea ce vrei sa comunici. Dar, evident, este mai dificil si nu exista toate lecturile importante traduse in aceste sisteme. De aceea, ai nevoie de cineva care sa te ajute. Eu, din fericire am pe cineva, sotia mea, careia ii datorez mult.
- Dar lumea de azi, cu greutati si schimbari esentiale, cum este perceputa?
- La fel de normal ca ceilati, pentru ca, dintr-un anumit punct de vedere, avem aceleasi nevoi; si mie imi trebuie bani, mancare, si atitea alte lucruri. E clar ca aici, cel putin, sintem la fel cu totii. In alte contexte, apar si diferente. Totusi, si eu incerc sa inteleg aceasta lume cu tota complexitatea ei problematica, pentru ca elementele de referinta si valorile sint comune. Avantajul este ca ne supunem acelorasi principii de a fi, ca este vorba tot despre viata, iubire, moarte, valori care nu se vad la lumina soarelui, ci doar cu sufletul. In acest caz, unii vad mai mult sau mai putin plecind tot de la intuneric. Poti sa nu vezi niciodata nimic in afara, dar sa simti ca in tine este ceva clar, luminos, si atunci ai rezolvat o problema esentiala: intelegerea sensului celor ce sint. Cu siguranta, aceasta este cautarea cea mai importanta. De aceea scriu, ca sa le arat altora cum vad eu. Asa inteleg si contrabanda memoriei. Oricum, in fiecare individ exista inascute imagini ale experientei lumii. In orice situatie ai fi, chiar si in cea de nevazator, nu pleci de la zero.
- Cum este la Iasi, cum vezi locurile si oamenii de aici?
- Despre locuri stiu foarte multe, si mi le reprezint intr-o anumita splendoare. Pe oameni ii cunosc, am o serie de prieteni de generatie cu care am fost in contact permanent. Despre acestia am numai cuvinte de bine, pentru ca, intr-adevar moldovenii au un ceva al lor, deosebit si rar. In toata aceasta relatie, exista o stare de spirit prin care eu inteleg tot ce am nevoie sa inteleg. La Iasi vin cu o bucurie aparte, si voi veni mereu.
Liviu Apetroaie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1708 (s) | 22 queries | Mysql time :0.053321 (s)