News Flash:

"In fapt, ierarhizarea e buna cu o conditie: sa ne consfinteasca intaietatea."

28 Decembrie 2004
763 Vizualizari | 0 Comentarii
Dulcele targ al Iesilor

Premii literare

Nu exista premii care sa fie pe placul tuturor. Oricat de inalta le-ar fi obiectivitatea, preferintele juriilor au o suficienta doza de subiectivism pentru ca, multumindu-i pe cativa, sa-i nemultumeasca pe infinit mai multi. Asta din pricina ca premiile sunt, prin traditie, mai putine decat pretendentii la ele. Daca s-ar schimba regula jocului si toate cartile unui an ar fi premiate la Craciun, supararile, discutiile, contestatiile si barfele ar inceta, probabil, de la sine. Desi tare ma tem ca, pana si intr-o atat de fericita situatie, s-ar gasi premianti indignati ca nu li s-a acordat trofeul revenit intamplator unui coleg de breasla.
Defectul de capetenie al premiilor e acela ca stabilesc ierarhii. Principial, toti suntem de acord cu ierarhizarile, a caror necesitate nu mai prididim a o clama, mai ales cand ne invita cineva sa ne dam cu parerea. Atunci, vorbim neaparat de rostul valorii si de talent, deplangem caderea in desuetudine a criteriului estetic, care de la Maiorescu, nu-i asa?, a cernut productia literara, si promitem sa luptam neobositi pentru reintronarea lui neintarziata. In fapt, ierarhizarea e buna cu o conditie: sa ne consfinteasca intaietatea. Daca ne asaza pe cea mai inalta treapta, suntem - evident - vajnicii ei sustinatori. Dar daca, prin absurd, ne plaseaza pe oricare alta sau, si mai rau, ne ignora pur si simplu, lasandu-ne sa ne zbatem neputinciosi in viermuiala de la picioarele scarii, atunci e limpede ca ceva nu e in ordine cu judecata de valoare, suferinda de influente straine, si ca unica solutie rezonabila e razboiul deschis impotriva vicioasei ierarhii, direct raspunzatoare de grava deruta axiologica a cititorilor. Cea mai solida confirmare a observatiilor de mai sus ne-ar oferi-o istoria disputelor din jurul premiilor literare, lucrare de eruditie ce-si asteapta inca autorul. S-ar vedea limpede din paginile ei ca premiatii au fost, fara exceptie, aparatorii sinceri ai optiunilor exprimate de jurii, spre a caror justificare au strans uriase armaturi teoretice, in vreme ce dusmanii lor neimpacati s-ar recrutat, tot fara exceptie, din randurile celor respinsi de la premii, inarmati si ei cu solide argumente de principiu si cu ilustre exemple istorice de flagranta nesocotire a evidentelor estetice.
Pentru atenuarea efectelor materiale si psihologice ale unui asemenea conflict, imposibil de stins cu mijloacele bunului simt si ale logicii formale, cineva a avut ingenioasa idee a premierii dupa lista, potrivit careia fiecare autor de carti capata obligatoriu un premiu. Cand ii vine randul. Avantajul acestei initiative este enorm, caci elimina complet imputabila subiectivitate a obiectivelor jurii. Autorii sunt inscrisi pe o lista, iar juriile stabilesc premiantii dupa numarul de ordine: anul acesta capata premii numerele de la 1 la 5, anul viitor de la 5 la 10 si asa mai departe. Dupa epuizarea tuturor inscrisilor, lista e luata de la capat. Se subintelege ca valoarea propriu-zisa a cartilor nu e de natura sa afecteze regula, cele mai bune carti ale unui an fiind neaparat acelea cu numerele de ordine cele mai mici. Premierea dupa lista a fost aplicata cu oarecare succes la acest sfarsit de an, cand volume ce ar fi meritat in absolut a fi laureate au fost lasate deoparte din cauza ca nu figurau in fruntea opisului, pe cand altele, de care fie n-a auzit nimeni, fie a auzit pomenindu-se in contexte nu dintre cele mai onorante, au avut parte de aceasta glorie pasagera numai pentru ca le venise randul.
N-am sa sustin ca premierea dupa lista e solutia ideala, caci exista, totusi, o considerabila doza de subiectivitate in alcatuirea ei. Oricand va aparea un autor grabit, cum s-a si intamplat, care sa pretinda ca are dreptul la un loc mai in fata, adica la un termen de premiere mai apropiat: daca nu anul acesta, macar anul viitor. Si chestiunea e cu atat mai serioasa cu cat autorii cu varste respectabile nici nu prea au cum sa astepte linistiti la coada, drept care invoca datoria morala a tinerilor de a le acorda intaietate. Dupa cum si tinerii pot oricand pretinde ca premierea peste rand ar fi o grosolana incalcare a drepturilor sacre ale omului si cetateanului.
Iata de ce reiau sugestia formulata cu timiditate la inceputul prezentelor randuri, recomandand ca mult mai potrivita premierea fara abateri a tuturor cartilor tiparite din ianuarie pana in decembrie. Si nu numai atat: premiile sa aiba o titulatura unica, numindu-se, daca nu Marele Premiu pentru literatura, cel putin Premiul de excelenta. Ar fi calea optima de stingere a conflictelor alimentate prin judecati de valoare si de instaurare a concordiei in asa de agitata republica a literelor.
Alexandru Dobrescu
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.4711 (s) | 22 queries | Mysql time :0.364849 (s)