News Flash:

In memoriam Adrian Podoleanu, la Galeriile de Arta Dana

10 Septembrie 2010
3954 Vizualizari | 0 Comentarii
De la stanga la dreapta Adriana Micu Grigore Ilisei Dan Hatmanu Constantin Tofan si Mihai Pascal
La nici trei luni de la vernisajul expozitiei “Desen si Pictura - Adrian Podoleanu” si dupa regretabila disparitie a maestrului octogenar Adrian Podoleanu, care a lasat un gol imens in peisajul cultural romanesc, “Galeriile de Arta Dana”, în colaborare cu TVR Iasi au organizat “In memoriam Adrian Podoleanu 1928-2010”, un “remember” moderat de scriitorul Grigore Ilisei. In prezenta unui onorant auditoriu, au comemorat amintirea maestrul Adrian Podoleanu pictorii Dan Hatmanu, Constantin Tofan, fiica pictorului, Adriana Micu, amfitrionul acestui eveniment, Mihai Pascal si, prin intermediul unui text citit de Grigore Ilisei, pictorul Liviu Suhar. Publicat în “Labirintul Artelor Vizuale, articolul lui Liviu Suhar, intitulat “Un senior al acuarelei romanesti-Adrian Podoleanu”, este o receptare critica a expozitiei de acuarele din 2007 gazduita tot de Galeriile Dana. “In memoriam Adrian Podoleanu” s-a încheiat cu proiectia filmului “Eternitatea Artistului”, produs de TVR Iasi. “Suntem în Raiul pamantesc al lui Adrian Podoleanu pentru ca de jur împrejur sunt mirificile panze ale sale, caracterele pe care le-a zugravit si eternizat si raiul pe care ni l-a lasat spre vecie celor care suntem vietuitori aici, în Iasi. Nadajduiesc ca acum Adrian Podoleanu este în Raiul ceresc, în gradina cea verde, mirifica, ca si pictura domniei sale. Adrian Podoleanu venea din Basarabia cu o zestre de poeticitate si creativitate în fata naturii ce tinea de genom-ul fiintei sale. De altfel, prima lectie de pictura o primea în fiecare primavara, în preajma Pastelui, de la mama sa. Copilul a simtit, însa, nevoia sa faca unele interventii urmarind mai bine culoarea, acel chin albastru care s-a asezat, s-a agravat, pe ochii multora dintre cei care au copilarit în lumea satului”, a prefatat seria de evocari scriitorul Grigore Ilisei, salutand, cu reveranta, prezenta în sala a sotiei artistului, Georgeta Podoleanu. Preocuparea pentru atingerea unui punct cat mai înalt în arta a fost o dominanta a existentei lui Adrian Podoleanu si ceea ce a marcat o alta atitudine a picturii sale a fost întalnirea cu Alexandru Ciucurenco, cand Podoleanu, pe atunci lector la Facultatea de Arte Plastice din Iasi, a fost la un curs de perfectionare la Bucuresti. Intalnirea cu confratii din Capitala, extrem de fertila pentru viziunea, gandirea si demersul creator al lui Podoleanu, si lectia maestrului Ciucurenco, le întalnim în pulsatiile plastice ale lui Podoleanu în care exista, pe de o parte o puternica componenta lirica si poetica, pe de alta parte o rigoare, o stapanire a mestesugului dus pana la perfectiune. Adrian Podoleanu a fost o figura stelara a comunitatii artistice. Respectul sau pentru aceasta comunitate îsi gaseste exprimarea si în panza care-i tuteleaza expozitia retrospectiva, ultima din timpul vietii sale, de la Galeriile “Dana”. Este vorba despre “Brigada”, tablou în care îl gasim ca staroste pe Dan Hatmanu. Evocandu-l pe Adrian Podoleanu, Dan Hatmanu a citit o tableta, o schita de portret facuta lui Podoleanu la împlinirea varstei de 60 de ani, schita publicata ulterior în volumul sau “Autoportrete”. “Despre artisti se spune ca nu au varsta si ca nu mor niciodata, ei traind în timpul si spatiul ce le rezerva nemurirea. Adrian Podoleanu este aici cu noi. Cu el comunicam prin lucrarile sale, expuse pe simeza”, a mai spus Dan Hatmanu. “E greu sa pierzi un prieten, e greu sa pierzi un parinte, e greu sa pierzi un tovaras de pescuit. Prin disparitia maestrului i-am pierdut pe toti. A ramas un gol si m-a durut enorm. Am petrecut zile si nopti minunate, chiar pe malul Prutului, la pescuit, la balta Podoleanu, cum a numit-o dl. Pascal Mi-a fost drag ca un parinte. Tot ce ne învata ne învata în soapta, ca si pe malul baltii. Incerca sa nu deranjeze pe nimeni. Un om de o sensibilitate rara, un om apropiat în care puteai sa ai încredere. Spunea tot stundetilor sai, însa niciodata nu lasa la vedere lucruri neterminate. Ne arata întotdeauna numai lucruri finite si de calitate. Si ne obliga si pe noi sa fim la fel de temeinici si de rafinati”, precizeaza Constantin Tofan, presedintele Uniunii Artistilor Plastici -filiala Iasi, unul dintre studentii preferati si apoi prieten apropiat a lui Adrian Podoleanu. Latura familista, calitatile de parinte, mai putin cunoscute ale lui Adrian Podoleanu au fost creionate cu multa sensibilitate de fiica mestrului, Adriana Micu. “Nu mi-au placut niciodata matematicile. Cum ati ajuns voi, fetele, sa faceti matematica nu stiu. Era mirarea lui obisnuita la dorinta noastra de a urma facultatea de matematica. Matematica lui tata era într-un alt plan. Nu în cel al cifrelor, al expresiilor matematice, al formulelor. Era în planul cromatic în care el regasise deslusirea îndelung amanata a raporturilor matematice transpuse de aceasta data direct în viata. Culoarea, temperatura, savoarea, nesatul, viata adevarata, tangibila, cuantificata, plastica, regasita în materiile flexibile, fluide ale culorii, revarsata pantagruelic în suflet de cartoane, panze, hartii de acuarele, caiete de schite, într-o opulenta si proteica viata a formelor colorate care se multiplica, se amplifica si se potentiaza reciproc dupa legi stiute doar de ele. Asta era matematica lui tata”, povesteste Adriana Micu.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1264 (s) | 22 queries | Mysql time :0.013763 (s)