News Flash:

"Independenta este suma vietii noastre istorice"

28 August 2000
3636 Vizualizari | 0 Comentarii
•interviu cu artistul plastic Gheorghe Adoc

Gheorghe Adoc este plasticianul care a realizat, alaturi de sotia sa, Gabriela Manole Adoc, statuia Independentei din Iasi, monument devenit simbol al orasului. Zilele acestea, domnia sa s-a aflat la Iasi, cu prilejul inaugurarii primei tabere de arte plastice pe care o gazduieste urbea, ocazie cu care a primit si Diploma de onoare a orasului si Medalia de argint. Ajuns la varsta intelepciunii, cu un trecut plin de realizari, dar si de deceptii, Gheorghe Adoc isi aminteste cu placere de vremurile cand lucra la Iasi.

- Maestre Gheorghe Adoc, ati executat, impreuna cu sotia, statuia Independentei din Iasi, devenita, intre timp, unul dintre simbolurile importante ale orasului. Ce amintiri aveti din acea perioada? Cum a fost cand ati executat aceasta lucrare?
- Statuia Independentei sau a Libertatii, cum i se mai spune, a fost propusa spre executie in 1975, pentru a cinsti centenarul obtinerii independentei, in 1877. Regimul politic al acelor vremuri a avut in vedere acest moment istoric si a organizat concursuri in mai multe orase, pentru a ridica aceste monumente. Concursurile erau destul de dure, pentru ca treceau prin mai multe filtre si comisii, importante fiind atat aspectele artistice, dar si cele ale mesajului politic. Am reusit, impreuna cu sotia, Gabriela, sa obtinem executia acestui monument, dupa ce am fost notati de o comisie nationala foarte exigenta, iar, intial, se prevazuse un personaj simbolic, de natura feminina, care sa intruchipeze independenta. Mai tarziu, din motive politice, sau cine stie de ce (era foarte greu de stiut, la aceea vreme), s-a decis ilustrarea monumentului si cu o suita de basoreliefuri reprezentative, pentru momentul independentei. Atunci a trebuit sa ne divizam eforturile. Gabriela Manole Adoc, ieseanca la origine, s-a ocupat de statuia ca atare, dupa ce mai facuse si alte exercitii de acest gen. La randul meu, genul de sculptura in basorelief era o mai veche si exersata preocupare a mea. Incepusem, la Editura Tineretului, inca din studentie, prin ilustrarea romanului "Neamul Soimarestilor", al lui Mihail Sadoveanu. Sadoveanu a refuzat, atunci, mai multe propuneri, iar directorul editurii m-a ales pe mine si am reusit sa-l conving pe maestru, care a acceptat mapa prezentata de mine, si am semnat astfel ilustratia editiei din 1953. Aveam, asadar, un precedent in acest gen de compozitii pe teme istorice.
- Cat timp ati lucrat la monumentul Independentei? Care sunt detaliile tehnice ale lucrarii?
- Executia a durat patru ani. Gabriela a facut statuia, iar eu am lucrat la basoreliefuri, la friza epica. Monumentul are 11 metri inaltime, iar compozitia de pe soclu are 104 metri patrati. M-am documentat intens, pentru a putea restrange in acest spatiu toate elementele istorice reprezentative. Am inceput cu momentul mobilizarii armatei, cu declaratia de independenta citita de Mihail Kogalniceanu, cu pregatirea de razboi, dupa care urmeaza luptele cu turcii, asaltul la reduta, si inchei cu sunetul de goarna al rosiorilor, exprimand independenta. Totul a fost conceput in asa fel incat sa existe o comunicare estetica intre statuia ca atare si ilustratia in basorelief.
- Faptul ca ati executat grafica pentru literatura istorica, dupa care ati lucrat la monumente cu specific istoric, trebuie sa ne dea de inteles ca istoria, ca atare, face parte din preocuparile dumneavoastra de suflet?
- Legatura mea cu istoria si istoriografia a fost permanenta si orice element care aducea in prezent trecutul nostru era de interes pentru mine. In biblioteca personala se gaseste si Cazania lui Varlaam, prima carte tiparita in Moldova, la Trei Ierarhi, in 1643, ca si Suplex Libelus Valachorum, Biblia tradusa de Inochentie Micu Klein, in 1793, si o serie intreaga de tiparituri, de efigii, monezi si tot ce mai tine de documentarea istorica. Cred ca istoria, prin fapte si oameni, mi-a oferit filonul creatiei artistice. Nu intamplator, monumentul de la Iasi este clasat pe primul loc intre cele dedicate independentei de la 1877.
- Cum era in vremea in care ati executat statuia? Ati avut obstacole, probleme, momente de cumpana? Cum se comportau autoritatile comuniste fata de acest proiect?
- Aventura este destul de lunga. Executia lucrarii a fost foarte dificila, pentru ca nu aveam posibilitati tehnice. N-am putut sa executam lucrarea dintr-o bucata, cum se spune, ci a trebuit sa o facem pe tronsoane, pentru ca avea dimensiuni apreciabile. Statuia am executat-o pe tronsoane de cate 2,5 metri, iar calculele si documentatia a fost foarte complicata, pentru ca trebuia urmarita pana la milimetru inclinarea si pozitionarea. Cat priveste basoreliefurile, acestea au fost executate pe tronsoane de sase metri lungime, pe trei latime, care trebuiau asamblate si imbinate prefect. Statuia a fost turnata la Combinatul Fondului Plastic din Iasi, si montata dupa o intreaga odisee, cu macarale si o echipa de muncitori, iar basoreliefurile au fost turnate la Nicolina, pentru ca Bucurestiul nu s-a incumetat sa execute fragmentele, deoarece erau prea mari. Chiar imi amintesc de ambitia si curajul echipei de la Nicolina, care s-a incumetat sa faca aceasta lucrare, chiar daca nu avea toate mijloacele la dispozitie.
- Care este locul acestui monument in opera dumneavoastra si ce alte lucrari mai puneti pe lista reprezentativa?
- Grupul statuar de la Iasi ramane, atat pentru mine, cat si pentru sotia mea, Gabriela Manole Adoc, lucrarea cea mai reprezentativa, pe frontispiciul careia sta citatul lui Eminescu "Independenta este suma vietii noastre istorice". Este un citat care nu s-a acceptat atunci si s-a dat un altul, din Ceausescu, lung si fara sare. Abia dupa '89 s-a revenit la citatul initial, si e bine ca s-a optat tot pentru cel al lui Eminescu. Am luat atunci initiativa si am trimis o hartie la Primarie, prin care am cerut acest lucru. In plus, dupa numele statuii a fost botezat si bulevardul (Independentei), unul dintre cele mai importante ale Iasului.
Desigur, am facut si alte lucrari de mare importanta, dar sunt si multe pe care nu le-am facut, pentru ca nu au vrut confratii sau autoritatile... deoarece asa au fost vremurile. Am avut o lucrare monumentala, un Mihai Viteazul, ecvestru, care a castigat locul I in toate comisiile, dar care n-a primit acceptul pentru executie.
Am reusit, totusi, realizarea unui bust monumental al lui Mihai Viteazul, care a fost amplasat intr-o piata din Buenos Aires, in Argentina, piata care se numeste acum Romania. Am semnat si o efigie care a aparut la Viena, la tricentenarul depresurarii capitalei austriece de turci, razboi la care a paticipat si Sobietki. Mai exista un monument al unirii, tot ca suma a vietii noastre istorice, unde apare Burebista, primul unificator al dacilor, Mihai Viteazul, cel de-al doilea personaj istoric ce a incercat unirea si un simbol feminin, reprezentand evenimentul din 1918.
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1385 (s) | 24 queries | Mysql time :0.019395 (s)

loading...