Secretele istoriei

INEDIT! Testamentul regelui Ferdinand I

Publicat: 10 dec. 2013
3
Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Castelul Peles, Sinaia) a fost al doilea rege al Romaniei, din 10 octombrie 1914 pana la moartea sa, la 20 iulie 1927. Ferdinand (nume la nastere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al printului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen si al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei si al reginei Maria a II-a. Familia sa facea parte din din ramura catolica a familiei regale prusace de Hohenzollern.
In urma boalei de care cu vrerea lui Dumnezeu si prin bunele ingrijiri ale medicilor nostri am scapat cu bine, socotit-am de a mea datorie sa-mi asez dispozitiile mele testamentare.
Luand hotararile din urma si gandindu-ma la sfarsitul vietii mele, indreptez catre Atotputernicul prinosul recunostintei mele ca mi-a ingaduit sa-mi consacru munca poporului roman, a carui propasire a fost, fara  preget si fara incetare, scopul vietii mele. Neuitatul si inteleptul meu unchi, Regele Carol I, in lunga si slavita sa domnie a intemeiat puternic si sanatos noul stat al Romaniei, dezvoltand minunatele insusiri de munca si de progres ale poporului ei, redestepand si organizand in glorioasa ei armata strabunile virtuti ostasesti ale neamului ei. Rezemat pe aceste virtuti, la randul meu am putut desavarsi opera nationala si am aflat in clipele celor mai hotaratoare imprejurari credinta neclintita si eroismul netarmurit al ostirii de care ma simt legat din adancul sufletului.
A vrut astfel pronia cereasca sa nu lase fara rod domnia mea si a dat dragostei mele de neam cea mai scumpa si sfanta rasplata. Ridic pana la ultima suflare ruga mea fierbinte ca sa binecuvanteze si in viitor soarta poporului roman si sa harazeasca iubitului meu fiu, viitorul rege al Romaniei intregite, ajutor ceresc, ca la randul sau sa intareasca si sa sporeasca mostenirea nationala, unind tot mai strans puterile si insusirile romanilor din toate tinuturile si din toate straturile sociale.
Cu inima de parinte indemn pe Carol sa nu inceteze in orice clipa si in orice imprejurare de a-si inchina toate puterile neamului si statului in a caror slujba ii este hotarat sa traiasca. Multe si grele sunt grijile domnitorului in truda neincetata in serviciul statului, ele se stapanesc insa prin simtul datoriei si al jertfei de sine; iar in fata greutatilor, binecuvantarea lui Dumnezeu si ajutorul sfetnicilor celor buni nu vor lipsi, precum nu mi-au lipsit in vremea domniei mele. Catre acesti sfetnici imi indreptez astazi gandul recunoscator si multumesc bunatatii divine care mi-a ingaduit sa pot pretui, neasemuit ajutor pentru suveran, sfatul celor credinciosi si destoinici.
Dar mai presus de altii recunostinta mea merge catre aceea care mi-a fost tovarasa nedespartita si sprijin prin sfat si credinta in toate vremurile si in toate imprejurarile. Dragostea ei de tara si inima ei de muma ii insufleti puteri noi pentru a-si urma si in viitor binefacatoarea ei solicitudine. Sunt convins ca uniti in iubire frateasca copiii nostri o vor inconjura si vor pastra legaturile scumpe care au facut fericirea vietii noastre, precum nu ma indoiesc ca poporul meu va avea pentru scumpa mea sotie si dupa trecerea mea din viata aceeasi dragoste neschimbata.
Rog a se lasa ca resedinta sotiei mele, Regina Maria, Palatul de la Cotroceni; iar Castelul Pelisor de la Sinaia, impreuna cu Casa pentru oaspeti (Cavalierhaus) si dependintele ce tin de Castelul Pelisor (locuinta personalului, garajurile si grajdurile) – hotarasc a ramane in folosinta sotiei mele cat timp va trai. Regina Maria va dispune dupa a sa vointa de mobilele din Palatul Cotroceni si din Castelul Pelisor.
Intretinerea acestor resedinte este in sarcina succesorului meu la tron.
In privinta partilor cuvenite copiilor mei hotarasc astfel:
Fiului meu Carol, Principele mostenitor al Romaniei, ca urmas al meu pe tron ii las, pe langa partea lui rezervatara, toata cotitatea disponibila si hotarasc sa aiba in partea sa de mostenire intreaga mosie Sinaia-Predeal impreuna cu Castelul Peles si celelalte castele, cladiri si stabilimente, cu sarcinile prevazute in acest testament pentru Castelul Pelisor. Ii mai las casele si cladirile din Bucuresti care sunt absolut necesare. Totodata el va fi dator sa plateasca legatele prevazute pentru binefaceri.
Fiului meu Principele Nicolae al Romaniei ii las mosia Brosteni din Valea Bistritei Moldovenesti si casele din Bucuresti din strada Imperiala cu tot locul lor, unde se afla acum Adminstratia Domeniului Coroanei.
Fiicei mele Elisabeta, Regina Greciei, ii las mosia Zorleni din judetul Tutova si un imobil in Bucuresti.
Fiica mea Maria, Regina sarbilor, croatilor si slovenilor, isi va lua partea in efecte si in bani.
Ultimei mele fiice, Ileana, Principesa a Romaniei, ii las mosia Poeni din judetul Iasi si un imobil in Bucuresti.
Toata averea mea in bani, actiuni, obligatiuni, fonduri de stat, dupa plata legatelor va complecta partea rezervatara a fiecaruia din copiii mei.
Imprejurarile grele economice de dupa marele razboi si greutatile familiale nu mi-au ingaduit sa-mi vad sporind averea mea personala si de aceea cu mare parere de rau nu pot face tot binele ce as dori. Totusi las in grija fiului meu urmas la domnie ca, dupa sfatul ce va lua de la Presedintele Consiliului de Ministri, Patriarhul Bisericii Romane, Primul Presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Ministrul Casei mele, sa distribuie suma de cincizeci milioane lei (socotind leul dupa valoarea lui fata de aur, de azi) urmatoarelor institutii:
Fundatiei Universitare “Ferdinand I” din Iasi.
Orfelinatului Agricol “Ferdinand” de pe mosia regala Zorleni, care va ramane neatins pe aceasta mosie si intretinut de viitorul Rege al Romaniei.
Academiei Romane, pentru ca venitul sa serveasca la un premiu pe numele meu pentru cercetari asupra unor chestiuni economice romanesti.
Societatii Geografice Romane.
Bisericilor Nationale – ortodoxa si unita -, Bisericii catolice, Bisericii protestante si celei israelite.
Unei institutii de ajutorare pentru ofiteri.
Societatii “Astra” din Sibiu si unei societati de cultura nationala din Cernauti si din Chisinau.
O suma se va imparti pentru saracii din capitalele tuturor judetelor, dupa insemnatatea lor istorica si numarul populatiei lor.
Distribuirea sumelor de mai sus va fi inceputa numai dupa un an de la moartea mea, astfel ca toate dobanzile acestor sume sa ramana disponibile.
Hotarasc ca acesti bani sa fie intrebuintati in modul urmator:
Intregul personal superior si inferior al Curtii Regale, al Casei si al Administratiei mele centrale va primi:
Cei cu peste zece ani de serviciu, lefile pe un an intreg, dupa moartea mea, cum sunt prevazute in bugetul meu, salariu si spor.
Cei cu cinci pana  la zece ani de serviciu, lefile fara  spor pe un an intreg.
Cei cu unul pana la cinci ani de serviciu, lefile fara spor pe jumatate de an.
Cei cu mai putin de un an de serviciu, lefile fara  spor pe doua luni.
Suma ce ar ramane se va varsa la fondul de pensii al Casei Regale.
Inchei aceste ultime ale mele vointe cu gandul care mi-a stapanit toata viata, chemand binecuvantarea cereasca asupra scumpului meu popor, si ma inchin cu smerenie in fata hotararilor lui Dumnezeu si iscalesc:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, amin.
Facut in Sinaia, la doua iunie una mie noua sute douazeci si cinci.
FERDINAND
Am scris si iscalit cu propria mea mana acest testament pe trei coale formand douasprezece pagini legate cu fir alb si am pus sigiliul meu.
Iunie in doua, una mie noua sute douazeci si cinci.

FERDINAND 





Adauga un comentariu