News Flash:

Infernul de dupa gratii

30 Ianuarie 2002
907 Vizualizari | 0 Comentarii
•Doamna cu coasa a bantuit prin Penitenciarul Iasi •In 1999, trei detinuti au fost transportati in stare grava la spital, unde au murit in numai cateva zile •Unul dintre ei a fost internat la Spitalul de Neurochirurgie cu diagnosticul "coma de gradul II" •Multi dintre cei care au fost inchisi povestesc despre regimul drastic din puscarie •"Pentru orice boala ti se recomanda algocalmin sau supozitoare", spun fostii detinuti •Pentru a sta de vorba cu doctorul Constantin Ouatu, sunt necesare mai multe aprobari decat in cazul unei intrevederi cu presedintele statului •"Relatia dintre medic si pacient este una confidentiala si nu se poate vorbi despre aceasta", afirma directorul Penitenciarului, procurorul Mircea Bors

In urma cu un an, Penitenciarul Iasi a fost desemnat ca fiind unul de maxima siguranta. Ce nu s-a aflat sau s-a dorit a fi trecut cu vederea este regimul de care au parte cei care au gresit si care au fost "cazati" aici temporar. Pe 24 mai 1999, la Spitalul Sfantul Spiridon, Clinica a II-a Medicala, a fost adus in regim de urgenta detinutul Mircea Patrascanu. Diagnosticul cu care a plecat de la cabinetul medical al Penitenciarului: "ciroza hepatica decompensata mixt si varice esofagiene". Dupa numai o saptamana, Mircea Patrascanu a murit.

Lege aplicata fara discernamant

Pe data de 5 martie 1997, Mircea Patrascanu a fost arestat preventiv sub acuzatia de furt calificat si lovire sau alte violente. Imediat este depus in arestul IPJ si, dupa prelungirea mandatului de arestare, este adus la Penitenciarul Iasi. Barbatul avea 40 de ani si suferea de o boala incurabila: ciroza hepatica decompensata mixt, cu alte cuvinte cancer al ficatului. Boala i-a fost depistata in februarie 1995, an in care Inspectoratul de Stat pentru Handicapati i-a eliberat o legitimatie care atesta boala si gradul II de invaliditate. Acest lucru era cunoscut si de procurorul care a semnat mandatul, dar care, in loc sa decida cercectarea sa in stare de libertate pe motiv de boala, s-a prevalat de prevederile articolului 148, litera h, Cod de Procedura Penala, cel in care se arata ca masura arestarii preventive poate fi luata daca "inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de doi ani, iar lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publica".
Mircea Patrascanu era insa bolnav. Acest lucru este confirmat si de raportul de expertiza medico-legala semnat de medicii Emilian Alexandru, Carla Ofenberg si Gheorghe Draghici. Dar nimeni nu a luat in seama aceste rezultate medicale. Ca de altfel nici instanta de judecata, care l-a condamnat la 3 ani si 6 luni inchisoare.

Scrisoare de dincolo de mormant

In timpul procesului, Mircea Patrascanu a fost transferat la Penitenciarul Iasi. Examenul medical efectuat la "primire" demonstreaza, daca mai era cazul, ca respectivul suferea de cancer al ficatului, iar regimul de detentie nu putea decat sa-i inrautateasca situatia. Desi ar fi avut la dispozitie posibilitatea instiintarii organelor abilitate despre acest lucru, medicul institutiei, Constantin Ouatu, a considerat ca Patrascanu poate suporta regimul detentiei. Din Penitenciar, inculpatul a trimis cereri prin care a solicitat clementa si intelegere din partea presedintelui Judecatoriei (pe 31 martie 1998 si 10 decembrie 1998) si a Curtii de Apel (pe 25 martie 1999, cu doar doua luni inainte de a muri). Toate acestea au ramas simple foi de hartie care nu au miscat inimile oamenilor in roba. Starea de sanatate a lui Patrascanu s-a inrautatit pe zi ce trece. Barbatul a fost constient ca doar o medicatie adecvata il poate ajuta sa supravietuiasca. Si cum in inchisoare acest lucru este greu de obtinut, Mircea Patrascanu le-a trimis o scrisoare celor de acasa prin care le-a solicitat ajutorul. "... imediat ce primesti scrisoarea asta, sa-mi pui pachet cu o cutie de cafea xAmigox de 100 gr., una de 50 gr. si un pachet de Assos, ca am nevoie pentru doctor si ma fac de ras, ca am promis de doua luni ca ii dau si ieri, cand m-a intrebat, i-am zis ca ii dau la sfarsit de luna. Intelegeti-ma ca mi-e rusine sa dau ochii cu doctorul sau cu asistentii", mentioneaza Mircea Patrascanu in ultima sa scrisoare. In final acesta scrie:"... cand vine sa-mi aduca 5 plicuri de bicarbonat si 2 rezistente pentru resou; sa le puna in cutia de margarina. Nu uitati si nu abandonati un suflet vesnic chinuit de soarta".

Asemenea subiecte sunt tabu

La spital, detinutul a fost trecut pe terapie intensiva. Din foaia de observatie clinica generala se poate vedea cum starea sa s-a inrautatit in fiecare zi. "In cursul zilei de sambata 29.05.1999 (ceva ilizibil) hemoragiei digestive, se interneaza sectia ATI. Decedeaza in cursul noptii 30.05.199. Diagnostic la deces: hemoragie digestiva superioara prin varice esofagiene si ciroza hepatica decompensata mixt".
Patrascanu a murit chiar ziua in care a fost emis mandatul de executare a pedepsei, cu nr. 5568/99. "Daca vreti sa stati de vorba cu mine trebuie sa aveti toate hartiile cu aprobarile necesare", ne-a declarat telefonic doctorul Constantin Ouatu. Despre acest subiect a refuzat sa discute si directorul Penitenciarului, magistratul Mircea Bors. "Relatia dintre medic si pacient este una de confidentialitate si nu cred ca este bine sa apara in presa", si-a argumentat acesta refuzul.

Mihai Rosu, coma de gradul II

Un alt caz este cel al detinutului Mihai Rosu. Pe 16 aprilie 2000, acesta a ajuns in regim de urgenta la Spitalul de Neurochirurgie Iasi, fiind internat cu diagnosticul "coma de gradul II". Conform opiniei specialistilor, asemenea cazuri provin dintr-un accident rutier grav sau in urma unor batai primite cu un corp contondent. Cinci zile mai tarziu, Mihai Rosu a murit la spital.
Un alt detinut, Ghiocel Stefan Balan, a murit pe 8 octombrie 1999, la acelasi spital. Detinutul prezenta tulburari neurologice si a fost internat la sectia Neurologie. Unii din fostii detinuti declara ca Balan si-a taiat venele intrucat nu mai suporta modul in care era tratat in inchisoare. Aceiasi detinuti sustin ca, indiferent de boala, tratamentul recomandat de medicul Constantin Ouatu are o formula tip: supozitoare, algocalmin, medicamente expirate, injurii si loviri.
Informatiile de acest gen "transpira" greu in afara penitenciarului, intrucat detinutilor le este frica sa vorbeasca, de teama represaliilor. Chiar si cand si-au ispasit pedeapsa, ei tot mai au o doza de retinere. Au fost insa si unii care si-au invins teama si au vorbit, spre disperarea celor incriminati.
Geo Mateescu
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1314 (s) | 22 queries | Mysql time :0.013221 (s)