News Flash:

Insoritul si tristul noiembrie acesta al poeziei

20 Noiembrie 2000
787 Vizualizari | 0 Comentarii
De-a lungul anilor, multi impatimiti ai scrisului mi-au spus (si nu numai mie) ca toamna este cel mai potrivit anotimp pentru scoaterea la vedere a poeziei. Pentru lansari de carte, colocvii, cenacluri, memoriale etc. Foarte putini puteau explica lucrul acesta, dar cred ca era vorba despre o anumita intuitie care nu poate trece prea usor in cuvinte. Si acum cred ca aveau dreptate. La randul meu am spus-o altora, tot fara sa le pot da explicatii. In mod cert, exista un ceva al toamnei, o tristete impovaratoare care se poate trata prin discutii despre poezie. Iasului i-a fost data aceasta soarta, dar cred ca este la fel de potrivita pentru oricare alt loc dedicat poeziei.
Toamna aceasta a fost cea mai frumoasa dintre cele ale ultimilor ani, cu siguranta. Doar daca ne gandim ca ne indreptam sa-l incheiem pe noiembrie si mai umblam in camasa si tot avem motive sa credem in frumusetea acestei toamne iluminata fericit in natura.
Este, insa, si o toamna care nu a ramas tributara tristetii poeziei. Unul dintre cei mai apropiati prietenii ai tuturor poetilor s-a retras ascuns, misterios, absurd; mai ales absurd. Laurentiu Ulici s-a stramutat langa doi mari prieteni, Marin Preda si Nichita Stanescu, pe Aleea scriitorilor din cimitirul Bellu. Daca faptul in sine lasa un gol neexplicat in spatiul Uniunii Scriitorilor din Romania, fie si din motive de natura practica, pentru ca Laurentiu Ulici a fost unul dintre putinii care au reusit sa faca lucruri importante pentru scriitorimea autohtona, in conditiile economice pe care le cunostem cu totii, atunci in randul scriitorilor ca scriitori, golul este ireparabil, pentru multa vreme. Este o consideratie pe care nu o facem doar din inertia dictonului "Despre morti, numai de bine", pentru ca nu asta ne cere posteritatea lui. O facem pentru ca ne lipseste, de azi inainte, unul dintre stalpii in jurul caruia au gravitat generatii de scriitori, dar mai ales de poeti.
Intr-un interviu pe care il realizam cu Laurentiu Ulici, in aprilie, anul acesta, la Iasi, am ascultat, la un moment dat, urmatoarea fraza: "In tinerete am scris poezie. Imi doream sa fiu poet, era singura mea fascinatie. Nu aveam un talent deosebit, dar fascinatia nu am reusit sa o inlocuiesc. De aceea, am continuat sa traiesc printre poeti, sa scriu despre ei, sa-i ajut, atunci cand a fost posibil".
Din cate stim, Laurentiu Ulici a fost, intr-adevar, intotdeauna printre poeti. A debutat zeci dintre ei; a scris cronica de intampinare, critica de poezie, prefete si postfete pentru alte zeci si zeci. Nu intamplator, cei care au vorbit despre el, in urma nefericitului eveniment de joia trecuta, au amintit in primul rand de grija pentru poezie. Era, ce-i drept, si unul dintre marii cunoscatori ai literaturii romanesti, iar cartile sale, aparute in cele peste trei decenii de activitate literara, la reviste ori institutii de specialitate, vorbesc despre aceasta. Cel mai graitor exemplu este antologia de poezie "1001 poezii romanesti", aparuta acum doi ani, in zece volume, care este si cea mai importanta antologie aparuta in ultimele decenii in Romania, ingloband textul poetic romanesc de la textele orale si pana la unii dintre cei mai tineri poeti contemporani. Lucrare monumentala care, alaturi de la fel de celebra "Nobel contra Nobel", ramane de referinta pentru multe dintre generatiile literare ce ne vor urma. Din pacate, proiectele in lucru ale lui Laurentiu Ulici, destul de multe si importante, au ramas neterminate dar sunt punctul de plecare ori de continuare al celor care au ramas.
Pentru aceste minime considerente am gasit de cuviinta sa dedicam aceasta pagina poeziei. Mai ales celei tinere, pentru ca aceasta facea parte din preocuparile pregnante ale lui Laurentiu Ulici. Cred ca dincolo de coloanele biobibliografice, de amintiri si necesarele cuvinte frumoase, pe Laurentiu Ulici l-ar interesa in primul rand soarta poeziei. Versurile si cronicile alaturate sunt o incercare de a-i arata ca la Iasi, cel putin, exista poezie, se scrie si nu va inceta sa se scrie. Toate acestea, in speranta ca in aceasta toamna, acest noiembrie nebun poate fi frumos pana la capat. Dumnezeu sa-l odihneasca intre poeti!
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1292 (s) | 22 queries | Mysql time :0.014349 (s)