News Flash:

Intamplari din tara mea

9 Martie 2003
1260 Vizualizari | 0 Comentarii
Cum m-am intalnit cu doua reportaje

Prima oara am vrut sa scriu textul asta dupa ce-am vazut primul reportaj. Un neamt voia sa plece cu o fata de gospodar din muntii Neamtului, si s-o duca acolo, la el, in Germania. Numai ca era sfarsit de razboi, si rusii erau la o bataie de pusca, si nemtii se retrageau, si tatal fetei s-a tot framantat, pana cand au ajuns la o poteca, tustrei: neamtul, fata si tatal. Neamtul nu parea om rau, doar ca tatal fetei se tot framanta, ca tot parintele: in urma - rusii beti si salbatici, in fata - drumul cenusiu si cetos catre o Germanie numai gropi si moloz. S-atunci tatal fetei a rasuflat adanc, s-a cerut iertare de la Cel de Sus si l-a-mpuscat pe neamt, luand fata inapoi si ascunzand-o de rusii cei beti si salbatici. S-asta-i. Ce v-am spus eu acuma e nimica toata, e ca si cum as fi povestit un vin. Nu mai tin minte cum o chema pe fata, nici daca intamplarea asta a fost in Tarcau sau in Borca, ori daca tatal fetei se temea de rusi sau de Cel de Sus. Tot ce tin minte e ca m-am intors dintr-odata intr-o lume pierduta si nemiscata, cu barbati si femei care povestesc, ca sa se stie, intamplarea cu neamtul care-a vrut sa plece cu o fata din sat. Nu era nici un han, nici o masa intinsa, dar stiam sigur: la doi pasi, intr-o ograda plina cu carute si cai, niste calatori povestesc despre targul Lipsca si despre cum sede nemtaraia pamantului si bea bere, intr-un oras nemaivazut, cu case peste case si ulite dintr-o piatra. Atunci am vrut sa scriu prima data. Numai ca inaintea intamplarii cu neamtul care-a vrut sa plece cu fata din Tarcau s-au asezat, peste rand, tampeniile unui oras cu case peste case, cu strazi dintr-o singura piatra si cu moldovenimea pamantului band bere si suduind din gros. Cand am vazut al doilea reportaj, cel cu haiducul Pantelimon, mi-am zis ca trebuie neaparat sa scriu. Lumea de demult se uita mustratoare la mine, intrebandu-ma din ochi ce Doamne iarta-ma am gasit la lumea asta cea de-acum, cu boieri abia iesiti din tiganie si cu orase facute din case peste case, in care sta romanimea pamantului, band bere si suduind din gros. Lumea de demult avea dreptate. Numai ca cea de-acum ma tot sacaia cu imboldeli: "O sa zica lumea ca te-ai fleostit, daca nu plesnesti pe nimeni saptamana asta. Plus ca sambata e 8 martie, si-o sa creada lumea ca e ceva omagial. Ca sa nu mai zic ca te-ai apucat si tu de televiziune, si cine stie ce-o sa mai creada lumea". M-am gandit un pic, pe urma am trimis usor in Doamne iarta-ma lumea de acum, si m-am hotarat sa va povestesc cum m-am intalnit eu cu doua reportaje, la TVR Iasi. De fapt, reportajele erau doar cutia, subtire si aproape de nevazut. De intalnit, m-am intalnit cu lumea cea de demult, in care oamenii si copacii traiau laolalta, povestind despre nemtaraia pamantului si despre targul Lipsca. Ce sa va mai spun? In coltul din dreapta, jos, reportajele erau semnate Cristina Hermeziu, Pantelimon era un haiduc bun, iar eu o sa ma-ntorc, saptamana viitoare, la subiectele lumii celei noi, in care romanimea pamantului sta in case peste case si bea bere, suduind. N-am ce-i face, m-am facut negustor lipscan. Dar, daca n-ati inteles ce-i cu toata polologhia asta (cu "o", nu cu "i"), nu-mi pare rau. Lumea cea de demult o sa-nteleaga.
Lucian POSTU
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1343 (s) | 24 queries | Mysql time :0.019939 (s)

loading...