Învățământ gratuit, pe banii părinților! Manualele auxiliare care golesc buzunarele familiilor. „Trebuie să plătim sute de lei”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Școala gratuită, cu nota de plată trimisă părinților. În timp ce Inspectoratul Școlar Județean Iași susține că auxiliarele sunt strict opționale și că elevii nu pot fi obligați să le cumpere, părinții descriu o realitate în care caietele speciale, culegerile și materialele „recomandate” ajung să fie aproape indispensabile pentru activitatea de la clasă.

Familiile ajung să cheltuiască sute de lei pentru materiale școlare suplimentare. Lipsa manualelor la început de an contrazice chiar obligația invocată de ISJ.

De ce au devenit manualele auxiliare o obligație neoficială

În timp ce reprezentanții Inspectoratului Școlar Județean Iași susțin că statul are obligația de a asigura manualele, iar auxiliarele sunt opționale, părinții spun că realitatea din școli este cu totul alta.

De la română și matematică până la religie, familiile ajung să cheltuiască lunar sute de lei pentru caiete speciale, culegeri și alte materiale recomandate sau solicitate la clasă. Situația ridică o întrebare simplă: dacă manualul ar trebui să conțină informațiile necesare pentru predarea materiei, de ce părinții trebuie să plătească suplimentar pentru ca elevul să poată ține pasul cu lecțiile?

02:00, 07 Oct 2026

Elevii din Iași dezvăluie ce se întâmplă în timpul orelor de dirigenție! „Asta se întâmplă pentru că unii profesori nu știu să…”

02:00, 06 Oct 2026

Patru zile de istorie la Iași! Muzeul „Nicolae Gane” își deschide porțile pentru elevi la ceas aniversar

„Noi avem obligația de a asigura manualele, în rest, auxiliarul, fiecare profesor, în funcție de opțiunea pe care o are. Dacă consideră că poate lucra pe un auxiliar și consideră că este necesar, și-l va procura. Nu este obligatoriu să îl aibă și elevul. În caz contrar, profesorul poate veni cu fișe sau alte resurse didactice la îndemână. Eu nu știu să existe o editură preferată de școlile de la noi. Cel puțin, Inspectoratul Școlar nu are nicio implicare din acest punct de vedere”, a explicat prof. Rodica Leontieș, inspector școlar general ISJ Iași.

Declarația inspectorului școlar general este greu de ignorat tocmai prin contrastul cu realitatea reclamată de părinți. Inspectoratul spune că are obligația să asigure manualele, însă, la începutul unui nou an școlar, există situații în care elevii nu au toate manualele necesare. În același timp, familiilor li se transmite că, pentru lucrul efectiv la clasă, pot fi necesare alte materiale.

„Nu mi se pare normal ca, în anul 2026, elevii să nu poată studia din manualele școlare. Am fost anunțați că elevii nu vor avea manualele. Nu se știe când vor ajunge în școli, iar, până atunci, să lucreze din auxiliare. Aceste auxiliare sunt plătite din buzunarul nostru, al părinților. În fiecare an, trecem prin aceeași situație: trebuie să plătim noi sute de lei pentru aceste auxiliare din cauză că nu există manuale școlare. Poate sunt familii care nu își permit să cumpere aceste auxiliare. Ce fac copiii la clasă dacă nu le au? Unde este învățământul gratuit despre care se tot vorbește la televizor? Vă spun sigur că nu mai există. Este o bătaie de joc la adresa copiilor și a părinților care plătesc sume foarte mari pentru educația copilului”, a spus Gabriela N., o mamă din Iași.

Costuri suplimentare la fiecare început de an

Într-un an școlar, un elev poate ajunge să aibă nevoie de materiale suplimentare pentru mai multe discipline. O culegere la matematică, un caiet de lucru la limba română, materiale pentru limbi străine, diverse suporturi pentru alte materii, iar lista poate continua.

Câteva zeci de lei pentru un singur auxiliar par puțini. Înmulțiți suma cu numărul materiilor și cu lunile de școală, iar costul educației „gratuite” începe să arate cu totul diferit.

Mai ales pentru familiile cu doi sau trei copii, cheltuielile se multiplică rapid.

Poate cea mai importantă întrebare care trebuie pusă este una pe care sistemul de educație pare să o evite: de ce, dacă manualele sunt concepute pentru predarea unei materii, se ajunge atât de des la nevoia unor auxiliare?

Dacă un manual nu este suficient pentru ca profesorul să își desfășoare activitatea, problema nu mai ține doar de alegerea personală a cadrului didactic. Se poate pune problema calității manualelor, a modului în care sunt concepute programele școlare și a diferenței dintre ceea ce se cere elevului și ceea ce i se oferă prin materialele oficiale.

Pentru familii, problema nu se oprește însă la auxiliare. Costurile asociate școlii se adună de-a lungul întregului an: rechizite, caiete, materiale pentru diferite activități și, în unele situații reclamate de părinți, chiar cerințe privind îmbrăcămintea sau alte aspecte care generează cheltuieli.

O mamă din Iași descrie presiunea financiară pe care o resimte o familie la început și pe parcursul anului școlar.

„Este inadmisibil să trebuiască să dai bani și pe manuale. Se cer bani pentru o grămadă de lucruri și există pretenții la orice. La caiete, la pixuri, creioane, culorile hainelor, uniforme. Părinților li se cer bani în continuu. Sunt părinți care nu își mai permit, totul este foarte costisitor. Unui copil trebuie să îi cumperi haine, încălțăminte, rechizite. Toate sunt scumpe. Măcar dacă nu ar exista pretenții și ar lăsa părinții să cumpere ce își permit. Ce fel de învățământ gratuit e ăsta?”, a declarat Elena V., o mamă din Iași.

Declarația surprinde una dintre marile contradicții ale sistemului în care educația este gratuită în acte, însă părinții continuă să suporte o parte consistentă din costurile reale ale școlarizării.

Părinții au devenit tot mai revoltați de sumele cerute la școală

Aici intervine și responsabilitatea Inspectoratului Școlar.

Dacă auxiliarul nu este obligatoriu, atunci trebuie să fie foarte clar ce se întâmplă cu elevul care nu îl cumpără. Primește aceleași fișe? Are acces la aceleași exerciții? Poate participa la ore fără să fie dezavantajat?

Iar părinții au nevoie să știe că un copil nu va fi tratat diferit pentru că familia lui nu își permite să cumpere o anumită carte.

În același timp, este legitimă și întrebarea dacă ISJ verifică în mod real situațiile în care părinții reclamă că anumite materiale sunt prezentate drept indispensabile, deși oficial nu sunt obligatorii.

Inspectorul școlar general susține că ISJ nu are o editură preferată și că instituția nu are implicare în alegerea auxiliarelor.

Tocmai de aceea, ar trebui să existe transparență totală în privința acestor alegeri.

Este important de știut dacă recomandarea unui anumit auxiliar este făcută exclusiv din motive educaționale.

Pentru că, atunci când mii de părinți cumpără aceleași materiale, nu mai vorbim despre câteva cărți cumpărate întâmplător. Vorbim despre o piață de milioane de lei și despre bani care pleacă din buzunarele familiilor.

În acte, manualele auxiliare sunt opționale. În realitatea de la clasă, însă, părinții spun că opționalul poate deveni rapid o cheltuială aproape obligatorie.